Inevitabilul Mircea Geoană

E din afara actualei puteri, nu face parte nici din guvern, nici din vreun partid aflat la putere sau nu, ba, mai mult, pare si cu un picior în afara clasei politice. Perfect digerabil pentru o multime de români care s-au cam saturat de „astia”, dar nu-i prea înghit nici pe „ailalti”. Aflam din nou ca Mircea Geoana e favoritul celor mai multi români pentru functia de presedinte. Din nou, pentru ca suntem deja la al treilea sondaj INSCOP în ultimele cinci luni, când Geoana apare pe primul loc în optiunile pentru prezidentiale. Iata cum stam cu procentele, conform ultimului sondaj realizat luna asta si publicat acum doua zile, comparativ cu cele din septembrie si noiembrie anul trecut: Din cei 78,3- dintre românii care au o optiune de vot, 26,5- l-ar alege pe Mircea Geoana, candidat independent (25,3- în septembrie si 26,2- în noiembrie 2023), 18,9- pe Marcel Ciolacu, liderul PSD (19,5- în sept. si 20,8- în nov. 2023), 14- pe Diana Sosoaca, SOS România (10,1- în sept. si 14,4- în nov. 2023), George Simion (AUR), cu 13,3- (18,7- si 14-), Nicolae Ciuca (PNL), cu 11,4- (11,2- si 12,1-), Catalin Drula (Aliantei Dreapta Unita), cu 5,9- (5,6- si 4,2-), Dacian Ciolos (REPER), cu 5,1- (4,1- si 3,9-), Kelemen Hunor (UDMR), cu 3,6- (2,7- si 2,4-), iar 1,3- dintre români ar alege un alt candidat (2,8- în septembrie si 1,9- în noiembrie 2023). Sondajele arata ca Mircea Geoana ar câstiga si orice varianta de tur doi. Bun, stiind cât de discreta i-a fost prezenta publica în România în ultimii cel putin vreo cincisprezece ani, nu poti sa nu te întrebi de unde acest apetit al românilor pentru un asemenea personaj. Pare greu de crezut. Dar hai sa ne amintim mai întâi cine-i Geoana, câte ceva din biografia lui si sa vedem apoi un pic contextul în care ne aflam. Pentru ca omul e genul de personaj parca mereu pregatit pentru contextul potrivit. Pentru unii dintre cei care au prins-o pe „Mihaela, dragostea mea”, Geoana pare o gluma care se ia în serios. Ion Iliescu l-a lansat în politica mare sub brandul de „prostanac”, Basescu l-a umilit cu o înfrângere de pomina la prezidentialele din 2009, dar omul pare facut sa tot renasca. Când aproape nimeni nu-si mai amintea de el, reapare deodata în atentia publica, undeva prin 2019, ca Secretar General adjunct al NATO. Asa, ca din neant. Dar astea sunt doar aparente, pentru ca Mircea Geoana are toate datele unui privilegiat al sortii. Fiu de general de armata, sef al Comandamentului Apararii Civile pe vremea comunismului, scolit la Sf. Sava, unul dintre liceele elitei vremii, Geoana intra, imediat dupa caderea regimului Ceausescu, în Ministerul de Externe de unde va ajunge apoi ditamai ambasador al României în SUA, numit apoi chiar ministru plin. Dar s-a nascut si a crescut unde trebuie pentru ca tesatura sociala sa-l mentina mereu disponibil pentru o pozitie înalta. Asta nu înseamna ca nu are si merite personale. Dimpotriva, iar printre cele care sar în ochi sunt ambitia si talentul cert de a-si crea el însusi relatii, pe lânga cele pe care le-a mostenit prin nastere. Si e un tip fundamental prietenos, o calitate în general subapreciata. Si acum contextul istoric. De doi ani avem un razboi la granita. Desi majoritatea dintre noi nu mai e atenta la ce se întâmpla în Ucraina, suntem cu totii deja amprentati cu imaginea unei imense drame: distrugere, ruine, cladiri transformate în ruguri aprinse, moarte, familii pulverizate, sute de mii de emigranti, femei, copii si batrâni în special. Totul pe fondul unei crize economice care de câtiva ani tot rupe din veniturile oamenilor, nesiguranta, imprevizibilitate si stres. Conditii perfecte pentru ca o buna parte dintre români, mai putin fanii nedezmintiti ai partidelor care merg pe mâna liderilor lor, sa-si doreasca un presedinte cu cele mai bune garantii ca tara nu risca s-o ia razna. Nu c-o vor duce mai bine, ci ca nu risca sa pice pe mâna unor zabauci. E vorba de oameni care simt ca au prea multe de pierdut ca sa se arunce în necunoscut si sa riste o criza economica si mai grava, dublata de una sociala si politica cu efecte imprevizibile asupra vietii de zi cu zi. Pai ce context mai bun vrei pentru Mircea Geoana, care, ca adjunct al secretarului general NATO de ani de zile, are toate datele status-quo-ului, a stabilitatii si previzibilitatii, plus, ceva poate la fel de important. E din afara actualei puteri, nu face parte nici din guvern, nici din vreun partid aflat la putere sau nu, ba, mai mult, pare si cu un picior în afara clasei politice. Perfect digerabil pentru o multime de români care s-au cam saturat de „astia”, dar nu-i prea înghit nici pe „ailalti”. În aceste conditii, daca pâna la prezidentialele de la sfârsitul anului, contextul asta nu sufera modificari substantiale si nu apare vreun candidat surpriza, macar de calibrul lui, Mircea Geoana ar putea fi viitorul nostru sef de stat. Iar dupa unul ca Iohannis, asta n-ar fi deloc o drama. Ba, dimpotriva.