Mărțișor 2024. Legendele Mărțișorului și de ce dăruiesc românii un șnur împletit din alb și roșu în prima zi de primăvară

Scopul martisorului este de a aduce vestea înnoirii, speranta, bucuria, iubirea si concilierea în vietile oamenilor care îl daruiesc sau îl primesc. Povestea martisorului a supravietuit în diferite forme pâna în prezent, de la firul simplu rasucit în alb si rosu pâna la cel virtual. În aceasta zi, pe lânga martisor se trimit si mesaje de 1 Martie. Obieciul daruirii Martisoarelor la români  Obiceiul daruirii martisoarelor este o traditie straveche si bogata în semnificatii care a fost pastrata si transmisa de-a lungul generatiilor în diverse comunitati etnografice din România. Acest obicei se manifesta în diferite moduri, iar practicile specifice pot varia în functie de regiune, având fiecare zona particularitatile sale în ceea ce priveste momentul daruirii, formele martisoarelor si credintele asociate. Aromânii, de exemplu, alegeau sa ofere martisoarele în ajunul zilei de 1 Martie. Martisorul consta într-un snur rasucit din lâna alba si rosie, având ciucuri la capete si o moneda veche de argint gaurita. Acest snur era legat la mâna, picior sau la mânerul usii, simbolizând sanatate si prosperitate. De asemenea, era obiceiul de a servi o turta dulce, fara sare, în loc de pâine obisnuita, pentru a marca venirea primaverii. Gramostenii, în schimb, aveau un mod distinct de a întâmpina martisorul, rostind o urare specifica care aducea noroc si voie buna. Pe de alta parte, în alte comunitati, martisorul era daruit în dimineata zilei de 1 Martie. Copiii, fetele, femeile tinere si chiar flacaii din unele zone etnografice îl purtau la gât, pe piept sau la încheietura mâinii. Existau si variante regionale în care martisorul era scos la anumite sarbatori ale primaverii sau înflorirea primilor pomi fructiferi. Potrivit lui Romulus Vulcanescu, în lucrarea „Mitologie româna”, în mitologia româneasca, în primele zile de primavara, fetele si femeile aruncau catre cer martisoare si rosteau câteva cuvinte rituale închinate soarelui: “Sfinte soare, sfinte soare, Daruiescu-ti matisoare, În locul lor ma fereste De pistrui ce ma-nnegreste. Ia-mi toate negretele Si da-mi albetele. Fa-mi fata ca o floare, Sfinte soare, sfinte soare” Credintele asociate cu martisorul erau diverse si interesante. Purtatorii martisorului erau considerati a fi feriti de boli, deochi si farmece, beneficiind de sanatate si noroc. Dupa ce era scos, martisorul avea diverse destinatii: era pastrat în casa ca o amuleta magica în Transilvania si Banat pentru a feri locuinta de trasnete si molime; în Dobrogea, era ascuns sub o piatra sau un gard pentru a fi protejat de berze; în Muntenia, banutul de argint era schimbat pentru a aduce albiciune obrazului si o fire mai placuta. Mai mult, existau si practici precum punerea martisorului sub closca pentru norocul la pui, sau chiar organizarea unor petreceri dedicate exclusiv femeilor, unde snurul martisorului era agatat în livezi pentru a asigura prosperitatea si fertilitatea pomilor. Cu toate aceste traditii, credintele premonitorii nu erau absente. Uscarea trandafirului sau a copacului pe care era agatat martisorul în Moldova era asociata cu un semn nefast, sugerând moartea cuiva din casa. Traditii si obiceiuri de 1 Martie Martisorul este daruit mai întâi între oameni, apoi este oferit plantelor si, prin extensie, întregului Univers. Astfel, prin raspândirea martisorului, omul doreste sa echilibreze principiile contrare si complementare care îi guverneaza Universul, precum viata-moartea, lumina-întunericul, vara-iarna, masculinul-femininul, semnificatii cuprinse în albul si rosul snurului, potrivit enciclopedia-dacica.ro. Pe vremuri, martisorul consta într-un banut de aur prins de un gaitan de matase împletit cu fire albe si rosii, pe care persoana care îl primea îl purta la gât pâna când întâlnea prima roza înflorita, pe crengile careia depunea apoi darul primit. Banutul însemna Soarele la trecerea dintre anotimpuri, îmbelsugarea, iar firele albe si rosii ale gaitanului însemnau fata alba ca un crin si rumena ca o roza. Martisor, Martisug sau Mart era consemnat de etnologii începutului de secol XX ca obicei de 1 martie, prezent nu numai la români, dar si la bulgarii si albanezii din Balcani. Taranii pastrau obiceiul în fiecare început de primavara, ca semn protector împotriva bolilor si a nenorocului. Copiilor li se lega o moneda de argint la mâna cu un fir rasucit de lâna sau de bumbac alb si rosu ca sa fie feriti de boala, pe care acestia îl legau dupa 12 zile în pom ca sa fie pomul roditor. Vitelor li se agata fir rosu cu alb ca sa fie sanatoase si la fel, bune de rod, potrivit cercetatorilor de la Muzeul National al Taranului Român. O alta varianta de martisor autentic presupune ca snurul bicolor sa fie decorat la capete cu câte un ciucur: unul alb, sub forma unei reprezentari antropomorfe masculine, si unul rosu, sub forma unei siluete feminine. Unirea masculinului, prin intermediul snurului, cu femininul reprezinta în context reconcilierea principiilor contrare la nivel teluric si cosmic, dupa cum afirma cercetatoarea Sabina Ispas. În unele sate din Moldova snurul era confectionat doar din lâna rosie sau neagra, amintind de amuleta folosita împotriva deochiului, destul de raspândita în trecut. În alte localitati, martisorul era tricolor, în doua variante cromatice - rosu, alb si verde sau rosu, alb si negru, asa cum reiese din informatiile oferite de localnici din satul Hagi-Curda, o localitate cu populatie preponderent româneasca, aflata în prezent în Ucraina. Si moldovenii stabiliti în nordul Caucazului la mijlocul secolului al XIX-lea au pastrat varianta martisorului tricolor, cu firul negru. Conform studiilor etnologice, martisorul este strâns legat de traditiile Anului Nou, sarbatorit în trecut în luna martie, ca forma primitiva de celebrare a Anului Agrar, corelat cu ciclurile vegetative si astronomice. Preluat de lumea urbana si devenit moda, firul de bumbac, uneori fir de argint sau de aur, este purtat drept colier si podoaba, tinut la piept, primit ca suvenir si, mai nou, drept cadou. În prezent, martisorul este oferit si virtual, pe platformele de socializare, prin imagini sau animatii haioase.  Tarile în care se ofera martisoare de 1 Martie  Martisorul este o traditie populara straveche din regiunea Balcanilor. Pe lânga România, martisorul este foarte popular si în alte tari din regiune, precum Bulgaria, Republica Moldova, Serbia, Macedonia de Nord, Albania si Grecia. În Bulgaria, martisorul este numit martenitsa si este facut dintr-un fir rosu si alb. Martenitsa este purtat timp de o luna si apoi este legat de o ramura de copac pentru a aduce noroc si sanatate. În Republica Moldova, martisorul este oferit ca un simbol al primaverii si al regenerarii naturii. Martisoarele sunt facute din diverse materiale si sunt oferite ca daruri pentru a transmite speranta si bucurie. În Serbia, martisorul este numit marta si este facut dintr-un fir rosu si alb. la fel ca în Bulgaria, marta este purtat timp de o luna si apoi este legat de o ramura de copac. În Macedonia de Nord, martisorul este oferit ca un simbol al primaverii si al norocului. În Albania, martisorul este numit martis si este facut dintr-un fir rosu si alb. În Grecia, martisorul este numit martaki. Legende legate de Martisor O poveste legata de Martisor spune ca Soarele a coborât pe Pamânt în chip de fata frumoasa, pe care un zmeu a furat-o si a închis-o în palatul sau, astfel ca lumea întreaga a cazut în mâhnire. Vazând ce se întâmpla fara Soare, un tânar curajos a învins zmeul în lupta si a eliberat fata, care s-a urcat înapoi pe Cer în chip de Soare. A venit primavara, oamenii si-au recapatat veselia, însa nimeni nu si-a amintit de tânarul luptator care zacea în palatul zmeului, dupa luptele grele ce le dusese. Sângele cald al tânarului s-a scurs pe zapada, pâna când el a ramas fara suflare, iar în locurile în care zapada s-a topit, au rasarit ghiocei - vestitori ai primaverii. La români, martisorul, ca obiect simbolic, este corelat si cu Dochia, personaj mitologic, a carei zi era sarbatorita la 1 martie. Cercetatorul Ion Ghinoiu spune despre snurul de martisor ca este o funie a timpului, de 365 sau 366 de zile, toarsa de însasi legendara Dochie, în timp ce urca cu oile la munte. Asemanator ursitoarelor care torc firul vietii copilului la nastere, Dochia toarce firul anului primavara, la nasterea timpului calendaristic. Un mit din Moldova legat de martisor spune ca în prima zi a lunii martie, frumoasa Primavara a iesit la marginea padurii si a observat ca într-o poiana, sub o tufa de porumbari, de sub zapada, rasare un ghiocel. Ea s-a hotarât sa îl ajute si a început sa dea la o parte zapada si sa rupa ramurile spinoase. Iarna s-a înfuriat si a chemat vântul si gerul sa distruga floarea. Primavara a acoperit ghiocelul cu mâinile ei, dar s-a ranit la un deget din cauza maracinilor. O picatura de sânge fierbinte a cazut peste floare si a facut-o sa reînvie. În acest fel, Primavara a învins Iarna, iar culorile martisorului simbolizeaza sângele ei rosu pe zapada alba.  Alta legenda poulara spune ca „umblând cu oile prin padure si torcînd lâna din furca, Baba Dochia a gasit o parǎ, i-a facut o borta (gaura) si a legat-o cu un fir de ata; asta se întâmpla într-o zi de martie si de atunci s-a extins obiceiul”. Cercetarile arheologice efectuate pe teritoriul României au scos la iveala amulete asemanatoare cu martisorul, datând din urma cu aproximativ 8.000 de ani. Amuletele reprezinta niste pietricele perforate si purtate la gât sub forma de coliere. Pietricele amuletelor erau vopsite în alb si rosu, aranjate alternativ. Se presupune ca albul si rosul au fost preferate, întrucât, în acele timpuri, venirea primaverii era întâmpinata cu ritualuri ce constau în sacrificii umane sau animale, cu scopul de a îmbuna zeii. Astfel, în ritual, rosul sângelui era asociat cu viata, fertilitatea, adoratia si sacrificiul, iar albul era legat de puritatea zapezii, a ghetii si a norilor. Astfel, albul si rosul, puse laolalta, ar semnifica dorinta despartirii de iarna. Sarbatoarea Martisorului se mai întâlneste la aromâni, la bulgari, care o numesc Martenita, dar si în Macedonia si Albania. Pe 6 decembrie, Martisorul a fost acceptat pentru a fi inclus în lista reprezentantiva UNESCO a patrimoniului imaterial al umanitatii. Decizia a fost luata în cadrul sesiunii Comitetului Interguvernamental pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial de la Jeju, Coreea de Sud, potrivit News.ro.