Să cedăm sau nu în faţa ispitei? Când, cum, cât de mult? Opinia unui cunoscut psiholog ieşean

Suntem adesea în fata unei alegeri – sa cedam sau nu în fata ispitei? Adesea, oamenii nu realizeaza situatia pe care o au si consecintele care pot veni din cedarea în fata ispitei. Actioneaza emotional, în functie de situatie, motiv pentru care se întâmpla atât de multe greseli în viata lor. De dragul unei placeri mai mici, o persoana poate sacrifica o placere mai mare, de dragul unei aventuri, o relatie stabila, cedând în fata ispitei. Anticipând ceva bun, care poate fi primit aici si acum, o persoana începe sa experimenteze emotii puternice care îl priveaza de capacitatea de a gândi în perspectiva.  Aveti cumva un iaht personal, un palat pe malul lacului, un Lamborghini sau, poate, vreo trei dintre aceste masini luxoase? Ei bine, sa ne prefacem ca nu aveti aceste lucruri. V-ar placea sa le aveti? Nu va grabiti sa raspundeti. La urma urmei, daca spui da, dar stilul tau de viata acum este boem si nu faci nimic pentru a realiza aceste lucruri, atunci, fara îndoiala, nu le vrei cu adevarat. Nu va tenteaza atât de mult pentru ca, pentru a obtine aceste lucruri, va trebui poate sa nu dormiti noaptea si sa faceti multe sacrificii. De exemplu, daca în loc sa faceti studiu si sa aflati, astfel, mai multe despre economie, finante, tranzactii, vânzari, preferati, dupa ce ati ajuns de la munca, sa vizionati ceva distractiv seara în fata unui castron cu popcorn, nu doriti ceea ce am enumerat mai sus. Cel mai probabil, nici nu va intereseaza, va multumiti cu ceea ce aveti. Desigur, ati spune, n-ar fi rau daca vi s-ar oferi aceste lucruri, pe tava, dar ele nu sunt o ispita puternica pentru voi, nici ceea ce v-ar motiva sa întreprindeti diverse actiuni pentru a le obtine. Omul trebuie sa fie supus ispitei pentru a se cunoaste pe sine. De fapt, ispita scoate în evidenta ceea ce suntem, pentru ca în fiinta noastra sunt lucruri ascunse si ignorate chiar de noi însine, care nu ies la iveala si nici nu sunt cunoscute decât prin ​​ispita. Daca Dumnezeu nu-i mai permitea lui Satana sa-l ispiteasca pe om, el ar fi fost ca un laborant care, dupa ce l-a creat pe om, ar fi renuntat la locul de munca. Aceasta este pedagogia divina: Creatorul si-a lasat copiii sa fie ispititi pentru ca, doar astfel, le poate arata milostivirea, iubirea si sprijinul Sau. Asa a fost lasat sa cada în ispita Avraam, Isaac, Iacov. Asa s-a simtit Israel în desert, ispitit, si apoi milostivit. Puterea ispitei consta în puterea senzatiilor unei persoane, cauzate fie de experienta trecuta, traita, fie de propriile fantezii. Acesta este ceea ce denumim, de multe ori, a fi scopul nostru, misiunea noastra, ceea ce poate fi considerat sensul vietii noastre. Exista întotdeauna ceva care ne seduce, care se conecteaza cu noi mai puternic decât orice altceva. Dar nu toate lucrurile, atât tangibile, cât si intangibile, care sunt asociate cu placerea, cu idealul, pot fi încercate, testate, experimentate înainte de a le dori. Unele dintre ele sunt chiar greu de imaginat chiar si în fanteziile noastre, nu exista suficiente detalii sau asocieri pentru a crea imaginea dorita în mintea noastra. Si, de aceea, este greu sa fii ispitit de astfel de lucruri necunoscute. De exemplu, nu toti oamenii pot fi sedusi de perspectiva de a deveni persoane cultivate, pentru ca nu îsi imagineaza ce este cultura si ce le va oferi aceasta. Daca facem un sondaj si vedem ce vor oamenii, vom vedea ce fel de întelegere asupra vietii au. Am facut o data un astfel de sondaj, în anii când eram studenta, împreuna cu colegii, si am constatat ca oamenii cer deseori lucruri elementare precum bani, case, calatorii, functii, un serviciu mai bun, casatorii fericite. În general, dorintele sunt destul de simple, uneori foarte simple, oamenii îsi doresc ceea ce stiu si înteleg cel mai bine. Nu cred ca ceva s-a schimbat de atunci, de la acel sondaj, pâna azi. Ei vor ceea ce societatea le-a impus ca valoare. Si putini oameni îsi doresc inteligenta, talent, gândire dezvoltata, cultura, abilitati, pentru ca oamenii nu înteleg ce înseamna sa fii o astfel de persoana – inteligenta, talentata, capabila sa gândeasca bine, nu înteleg ca aceste abilitati sau calitati îi vor conduce la ceea ce ei îsi doresc mereu, bani, putere, functii, la multe lucruri care îi ispitesc. Si daca nu întelegi, mai mult, daca ego-ul tau te convinge ca esti deja cel mai destept si cel mai bun dintre pamânteni, sau unele exemple gasite la altii îti arata ca nu este nimic valoros în aceste calitati, nici nu te vei gândi la ele. De ce sa fiu cult, ce voi câstiga, am nevoie de bani. Nu cartile, nu studiile îmi tin de foame, ci banii, auzim adeseori. Fiecare, dupa cum vedem, îsi doreste ceea ce corespunde nivelului sau de dezvoltare, de evolutie. Preferi o lava cake sau o înghetata? Iata ispita cu care m-a ademenit, de ziua ei, prietena mea. Chiar daca multi apreciaza fructele, cert este ca dulciurile reprezinta întotdeauna o tentatie pentru toata lumea. De fapt, uneori tentatia este atât de puternica, încât ajungem sa mâncam atât fructele, cât si prajiturile. Oricine s-a dedicat unei diete stie foarte bine la ce ma refer si cu siguranta pe lânga alimentatie, în fiecare zi ni se prezinta un anumit numar de ispite. Nu ar fi minunat sa exercitam controlul asupra dorintelor noastre fara sa simtim acest sentiment de conflict interior? Dupa câte spun unii specialisti, atunci când petrecem toata ziua exercitând autocontrolul, manifestam o tendinta si mai puternica de a cadea în ispita. Asadar, cu cât spui nu tentatiei, cu atât mai mult ai sa pici în plasa ei.  Asa cum spuneam, o persoana este tentata de ceea ce întelege, de ceea ce gândeste si doreste cel mai mult, de ceea ce intra în contact cu ea, chiar si ca mesaj, cel mai des. Daca prajitura e pe masa, o va mânca. Daca prajitura e în laboratorul cofetariei, în stadiul de blat, o amâna, va lua marul din frigider. El va fi ispita. Poate ca nu-si doreste atât de mult un iaht cât, sa zicem, o masina de spalat noua, pentru ca cea veche a chinuit-o deja cu functionarea ei deplorabila si gândirea ei este atât de preocupata din cauza acestei probleme încât dorinta se învârte doar în jurul ei. Pentru multi, ispita nu este doar ocazia de a obtine ceva, ci si ocazia de a scapa de ceva. De un obiect, de o relatie defectuoasa, de o suferinta, de o problema care îi framânta gândurile. Ca urmare, tot ceea ce o persoana cunoaste ca sursa de placere sau ca mijloc de a scapa de durere si suferinta, ca modalitate de a rezolva problemele, este tentant pentru ea. Dar astfel de lucruri trebuie întelese si nu pot fi întelese daca nu exista introspectie. Valorile sunt, uneori, foarte controversate din punctul de vedere al caracterului lor fluctuant. Ca sa fii ispitit, trebuie ca acel lucru care te atrage sa aiba o anumita valoare pentru tine. Aceasta valoare trebuie sa fie familiara, persoana trebuie sa fie convinsa, în interioritatea ei, ca, odata obtinut acel lucru, îi va oferi un destin nemaipomenit. Uneori îi întrebi pe oameni de ce pretuiesc sau sunt ispititi de anumite lucruri, idei, calitati si nu le pot explica cu adevarat. Se pare ca sunt obisnuiti cu aceste lucruri, se pare ca sunt convenabile, se pare ca toata lumea le apreciaza. Valorile tale însa nu pot fi si valorile mele, fiindca personalitatile noastre, mediul în care traim, educatia noastra, familia în care ne-am format, cercul de oameni pe care îl frecventam sunt diferite. Si ispitele vor fi pe masura valorilor. Voi fi pâna la moarte cu partidul acesta, poate spune cineva, pentru ca el înglobeaza toate idealurile mele. Si în acelasi timp, în partidul acela el nu detine nimic, este un simplu cotizant, cei care îl conduc îl mai solicita sa împarta pliante prin parcuri, nu are nici un cuvânt de spus. Ba, mai mult, partidul face diverse schimbari, aliante, accepta traseisti cu idealuri pâna mai ieri opozante, pe care omul îi blama si îi suduia necontenit. Exista exemple în istorie când sclavii si-au considerat lanturile valoroase, neavând nici o idee despre cum arata libertatea. Altii n-au avut, însa, niciodata libertatea de gândire. Acelasi lucru este valabil si pentru locul de munca, functie, familie, prieteni, unele lucruri – active în mintea unei persoane, desi, de fapt, sunt pasive. O persoana poate aprecia toate acestea, dar nu are nimic semnificativ din aceste lucruri, ci chiar sufera din cauza lor, suporta pierderi. O sotie dezinteresata de familie sau un sot violent pare valoros pentru ca, ei bine, este partenerul de viata de câteva decenii, nu e un strain. Desi te face sa suferi, desi nu-l mai iubesti, e valoros. Ce este, putem întreba, unic la el, ce este valoros la el? Frigiderul Fram, vechi, nefunctional, care sta pe balcon si doar ocupa spatiu, este valoros pentru ca a apartinut mamei. Si ce daca? Îi apartine de mult timp containerului de gunoi, dar tu insisti sa îti ocupe balconul. Prietenii care îsi amintesc de tine doar atunci când pot sa ia ceva de la tine, sa te foloseasca, sa iasa pe cheltuiala ta, sunt considerati si ei valorosi, pentru ca tu îi numesti prieteni. În cuvinte, prieteni, dar nu în fapte, niste straini care nu te respecta deloc si daca nu le-ai mai folosi la nimic, s-ar descotorosi imediat de tine. Acestea pot fi, însa, pentru multi, sisteme de valori. Un sistem de valori poate fi format de-a lungul vietii si consolidat în mintea unei persoane astfel încât sa poata pretui orice e de pretuit. Si în consecinta, va fi posibil sa-l seduci cu ceva care poate sa nu fie deloc valoros pentru tine, dar pentru el acest lucru sa fie vital. Sa presupunem ca pe cotizantul din partid îl vei putea ispiti cu o functie. Sa presupunem ca o persoana poate fi ispitita de o recompensa, în esenta, o valoare virtuala care nu da nimic altceva decât un sentiment de mândrie în sine. Dar el va pretui o bucata de metal, de care tu poate râzi, pentru ca aceasta piesa hardware face parte din sistemul lui de valori. Cotizantul va fi mândru când va fi pus sef peste grupul de distribuitori de pliante, va putea acoperi nu un parc, ci toata zona centrala a orasului, într-o singura zi. În consecinta, cei care stiu sa se adapteze la sistemul de valori al oamenilor, dupa ce si-au dat seama mai întâi de structura si personalitatea lor, vor fi întotdeauna capabili sa-i influenteze pe multi, sa induca pe cineva sa faca ceva si sa câstige putere asupra cuiva. De asemenea, observam ca nu toti oamenii pot fi ispititi de acelasi lux, bani si chiar putere, indiferent cum le-ati demonstra ca le sunt utile toate aceste lucruri. Pentru ca sistemul lor de valori se poate baza pe alte idei despre placere, idealuri, viitor. De exemplu, cineva de dragul functiei este gata sa renunte la orice libertate, sa devina un catelus ascultator, gata sa execute orice ordin al stapânului, la prima comanda. Iar unii oameni nu îsi vor schimba libertatea cu nicio functie care implica un asemenea comportament. De ce? puteti întreba. Unii oameni sunt condusi de stomac, altii de minte, iar altii de suflet. Ar putea fi un raspuns. Instrumentul de seductie este mai aproape de nivelul sau de dezvoltare, asa cum am mai spus. Pe un om cultivat îl vei ispiti cu nivelul tau de cultura, pe un altul dornic de iubire, cu afectiunea si dragostea ta, pe avidul de putere, cu puterea. Suntem adesea în fata unei alegeri – sa cedam sau nu în fata ispitei? Adesea, oamenii nu realizeaza situatia pe care o au si consecintele care pot veni din cedarea în fata ispitei. Actioneaza emotional, în functie de situatie, motiv pentru care se întâmpla atât de multe greseli în viata lor. De dragul unei placeri mai mici, o persoana poate sacrifica o placere mai mare, de dragul unei aventuri, o relatie stabila, cedând în fata ispitei. Anticipând ceva bun, care poate fi primit aici si acum, o persoana începe sa experimenteze emotii puternice care îl priveaza de capacitatea de a gândi în perspectiva. Prin urmare, principalul pericol al ispitei consta în irationalitatea ei. Ispita este o actiune care nu mai are ca scop calculul, ci reactia spontana a unei persoane. Calculele complexe, evaluarea consecintelor, adica un fel de analiza a unei solutii, chiar brainstorming – aceste lucruri sunt dificile de facut atunci când esti ispitit. Nu toata lumea stie sa-si analizeze deciziile, daramite sa o faca, petrecând timp, efort, încordându-si mintea, evaluând riscurile. Este usor sa cedezi emotiilor, sa crezi în bine, sa te relaxezi si sa dai frâu liber sentimentelor, dorintelor, instinctelor tale. E ca o eliberare. Prin urmare, atunci când întelegi motivele propriei tale tendinte spre ispita, trebuie sa-ti amintesti ca oamenii sunt adesea mai sensibili decât cred ei despre ei însisi. La întrebarea de ce? trebuie sa ai un raspuns cât de cât logic. Poate ne-am putea raspunde ca ispita ne va ajuta sa întelegem mai bine ceea ce ne lipseste, ceea ce am dori sa fim, ceea ce ar trebui sa sacrificam, daca trebuie sa începem un drum nou în viata sau nu. De multe ori, este chiar mai bine sa cazi în ispita, daca vrei sa te cunosti si nu ai alta cale, daca ai picat în groapa deznadejdii, decât sa nu fii ispitit. Caci, în aceasta logica, daca nu vei avea ispite, nu vei avea impuls, nu te poti reseta. Si poate chiar asta, în asemenea situatii, ne ajuta mai mult decât credeam. Cristina Danilov este psiholog Acest text a aparut în sectiunea OPINII a Ziaului de Iasi