Justitia a reusit sa-si spuna ultimul cuvânt în cazul unui accident mortal la aproape 10 ani de la producerea lui. Raspunderea penala s-a prescris, iar vina apartinuse mai mult victimei, asa ca soferul care a provocat accidentul a scapat basma curata. Dezbateri aprinse s-au purtat însa pe latura civila a cauzei, miza fiind reprezentata de cuantumul posibil al despagubirilor. Pe de o parte, familia victimei a cerut sa se ia în calcul faptul ca, fara comportamentul iresponsabil al autorului accidentului, acesta nici nu ar fi avut loc. De cealalta parte, compania de asigurari a încercat sa demonstreze ca victima, la mai bine de 70 de ani, era un veritabil pilot de Formula 1, capabil de cele mai acrobatice manevre. Argumentele folosite în instanta sunt însa de real folos oricarui sofer.
Pe 11 aprilie 2014, Teofil Mircea se afla la volanul unui Volkswagen, la iesirea din Iasi, în Valea Lupului. În acelasi timp, venind din sens contrar, D.I. încerca sa vireze la stânga, pentru a intra pe strada Lacului, în Valea Lupului. D.I. a fortat practic cu masina trecerea peste sensul opus, fara a-i acorda prioritate lui Teofil Mircea, ce venea din fata. Autoturismul acestuia l-a izbit în plin, din lateral, masina lui D.I. fiind aruncata la mai bine de 25 de metri. Viteza de peste 90 km/h a Volkswagenului facuse ca accidentul sa nu poata fi evitat. D.I. a suferit multiple traumatisme, printre care o fractura de craniu si una a coloanei vertebrale, decedând o saptamâna mai târziu în spital.
Rechizitoriul procurorilor a ajuns în instanta abia în 2020, adica 6 ani mai târziu, Mircea fiind acuzat de ucidere din culpa. Doi ani mai târziu, o decizie a Curtii Constitutionale facea ca termenele de prescriptie a raspunderii penale sa fie practic înjumatatite. Ca urmare, în mai anul trecut, Judecatoria a dispus încetarea procesului penal împotriva lui Teofil Mircea. Ramânea însa partea de raspundere civila. Asiguratorul acestuia, Groupama SA, a fost obligat la plata a 10.000 lei ca daune materiale si 112.000 euro ca daune morale catre familia victimei. Sumele cerute fusesera mai mari, dar judecatorii se raportasera la concluziile anchetatorilor. Acestia stabilisera ca vina îi apartinuse în proportie de 60- lui D.I., victima decedata, si 40- celuilalt sofer care avea totusi prioritate. Asta din cauza vitezei acestuia.
Familia cerea 90- vina pentru soferul care avea prioritate
Sentinta Judecatoriei a fost contestata atât de familia victimei, cât si de asigurator. Pe de o parte, familia a apreciat ca cifrele privitoare la vinovatie ar fi trebuit inversate. Într-adevar, D.I. nu se asigurase la virajul la stânga. Dar daca Mircea ar fi circulat cu mai putin de 40 km/h, accidentul nu ar fi avut loc. La 50-60 km/h, consecintele ar fi fost mult mai usoare. Violenta deosebita a impacului si moartea lui D.I. se datorasera exclusiv vitezei de deplasare a Volkswagen-ului. În aprecierea familiei, Mircea se facea vinovat în proportie de 90-, nu de doar 40-.
De partea cealalta, reprezentantii Groupama SA a criticat raportul de expertiza criminalistica. Acesta consemna o viteza initiala a Volkswagen-ului de 91 km/h si o viteza de impact tot de 91 km/h, desi între timp soferul frânase puternic. Reprezentantii Groupama au prezentat un raport de expertiza extrajudiciara în care se aprecia viteza Volkswagen-ului la doar 67-68 km/h, într-o portiune de drum cu limitare la 60 km/h, ceea ce ar fi schimbat radical datele problemei. Aproape ca se putea spune ca soferul vinovat circulase regulamentar. De altfel, soferul sustinea ca avea 40-50 km/h.
Raportul de expertiza prezentat de Groupama SA a fost respins de magistratii Curtii de Apel, care l-au apreciat ca fiind vadit partinitor. Din formularea expertului, rezulta ca cele doua autoturisme avusesera viteze aproximativ egale de deplasare. Or, în aceasta situatie, masina lui D.I. nu ar fi putut fi aruncata la 25 de metri distanta. Mai mult, ar fi însemnat ca acesta sa încerce un viraj la stânga, în unghi drept, cu o viteza de 72-78 km/h, adica sa faca „drift-uri” pe drumul european.
A frânat sau nu?
Judecatorii au respins si ideea ca Mircea frânase puternic înaintea accidentului. Pe asfalt nu fusesera evidentiate urme de frânare. Apoi, limita de viteza nu putea fi de 60 km/h, întrucât Volkswagen-ul abia trecuse de o trecere de pietoni, unde viteza maxima putea fi de doar 30 km/h. Abia dupa intersectia cu strada Lacului era amplasat un alt indicator, cu limitarea vitezei la 60 km/h. Magistratii Curtii de Apel au validat aprecierea instantei inferioare, conform careia ambii soferi gresisera. Proportia raspunderii era si ea plauzibila. Ca urmare, ambele apeluri au fost respinse, iar sentinta Judecatoriei a devenit definitiva.
↧