Facţiuni

Apocalipsa s-a produs la întâlnirea celor patru comandouri. Caftul s-a generalizat iute (parte-n parte, cum se spune în underground), urmând totusi o regula „ideologica”. Luptatorii erau foarte interesati sa distruga, la inamici, simbolul identitar al fiecarei „factiuni”, afisat cu atâta ostentatie – în speta, numele platformei sustinute. Cu mastile, bandanele si steagul Dracon treaba a fost simpla: au zburat care-ncotro. Pentru sustinatorii lui Flanel si ai Cisco Webex-ului însa, chestiunea s-a complicat. O veste socanta a tulburat, în pandemie, comunitatea universitara. Se pare ca Jandarmeria a potolit, cu greu, o încaierare colectiva care s-a iscat, pe nepusa masa, în ciuda restrictiilor si a masurilor de distantare de atunci, pe coridoarele batrânei cladiri academice. Presa a numit scandalul, la vremea respectiva, „confruntarea violenta a unor factiuni profesorale cu interese educationale divergente”. Explicatia nu m-a multumit, asa încât am derulat propria-mi investigatie, mai ales ca patru colegi (de la facultati diferite) pe care îi cunosteam destul de bine, Conf.dr. Saturna Falega (fiziciana), Lect.dr. Flemonela Turbinca (informaticiana), Conf.dr. Mierlus Protofobescu (sociolog) si Prof.dr. Flanel Scrumaru (geograf), au fost arestati si ulterior amendati ca urmare a teribilului incident. Ce am aflat m-a lasat cu gura cascata. În interiorul discutiilor despre identificarea platformei optime de predare online (pentru implementarea si uniformizarea ei în întreaga Universitate, desigur), discutii declansate înca de la debutul nebuniei planetare, se ivisera, inevitabil, pareri diferite. Patru astfel de retele întrunisera cele mai multe voturi de sprijin din partea comunitatii largite: Microsoft Teams, Google Meet, Zoom si Cisco Webex. Fiecare avea câte un lider de opinie (în persoanele celor mentionati) si un segment semnificativ de adepti – agitati si virulenti – în rândul profesorilor si studentilor institutiei. Argumentatiile initiale au fost elaborate si sofisticate, cu pledoarii avocatesti, filosofice, tehnice, morale, economice si culturale. Daca, tehnic, Zoom-ul se pretindea cel mai bun, etic vorbind, era de preferat Microsoft Teams pentru dimensiunea sa educationala clara. Cultural, nici o retea nu ramânea neproblematica. Ba ca s-ar permite americanilor sa ne controleze viata cu tehnologia (spectrul lui Bill Gates se itea în majoritatea discursurilor contestatare, în orice directie ar fi fost îndreptate ele), ba ca îsi baga coada chinezii pe unde te-ai astepta mai putin, ba ca Sputnik-ul rusesc s-ar gasi pretutindeni, ba ca – „LOL”, strigau aici sugubetii – ne-am afla, de fapt, cu mic, cu mare, în serviciul nemtilor lui Merkel si ai lui Iohannis. Juridic, se pleda pentru Cisco Webex, întrucât semnasem deja un fel de pre-contract cu ei, economic, Google Meet era aruncat, cu vehementa, în fata, subliniindu-se gratuitatea lui (garantata doar de un cont de gmail). Unele platforme se potriveau cu specificul facultatilor de Stiinte, altele intrau ca o manusa pe profilul Umanioarelor. (În acest punct, pe filosofi chiar i-a apucat umanismul si s-au trezit sustinând, democratic, libertatea de alegere, oferita profesorilor si studentilor. Li s-a dat însa rapid peste nas, de catre toate „factiunile” puse la un loc, cu un „Mars de-aici!” urlat în cor.) Ziceai ca Aula Magna reactualiza, morbid, Procesul de la Nürnberg. Negocierile au încetat brusc, iar lucrurile au degenerat. Saturna Falega si-a confectionat masti negre pe care scria, mare, Microsoft Teams. Sustinatorii i-au urmat exemplul. Flemonela Turbinca nu s-a lasat mai prejos. A venit la scoala, cu mutra feroce, în fruntea grupului ei de manevra. Toti îsi legasera bandane în jurul fruntilor, aidoma teroristilor sinucigasi arabi. Pe ele se putea citi, cu litere rosii, amenintatoare, Google Meet. Cândva pasnicul Mierlus Protofobescu s-a radicalizat de asemenea si alerga prin Universitate (împreuna cu o ceata voiniceasca), purtând în mâini un steag suierator, în forma de lup cu gura deschisa, pe care imprimase cuvântul Zoom (s-a demonstrat mai târziu ca unii din echipa lui erau membri ai asociatiei Dacii liberi, neavând nici o treaba cu Universitatea). În sfârsit, gasca organizata de Flanel Scrumaru s-a dovedit cea mai originala, primind de altfel si amenda cea mai consistenta. Membrii ei si-au tatuat pe fese – unii, se povesteste, cu tatuaje permanente! – Cisco Webex. Defilau, militareste, prin institutie si, din când în când (mai precis, la Rectorat si în fata fiecarui Decanat), la comanda ferma a liderului, se dezbracau simultan si se încovoiau demonstrativ, aratându-si, generos-copios, partile inscriptionate. Pe lânga ultraj, tulburarea linistii publice si nerespectarea masurilor de combatere a pandemiei, ei au fost sanctionati si pentru expunere indecenta. Apocalipsa s-a produs la întâlnirea celor patru comandouri. Caftul s-a generalizat iute (parte-n parte, cum se spune în underground), urmând totusi o regula „ideologica”. Luptatorii erau foarte interesati sa distruga, la inamici, simbolul identitar al fiecarei „factiuni”, afisat cu atâta ostentatie – în speta, numele platformei sustinute. Cu mastile, bandanele si steagul Dracon treaba a fost simpla: au zburat care-ncotro. Pentru sustinatorii lui Flanel si ai Cisco Webex-ului însa, chestiunea s-a complicat. Adversarii i-au despuiat si i-au articulat cu severitate. Fiind si cel mai drastic amendati, putem concluziona ca lor le-au sfârâit, cu adevarat, fundurile...   Codrin Liviu Cutitaru este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi