Hidra atacată - Ce spun artiştii locali despre episodul jenant de la Iaşi? Ce trebuie să faci când o operă de artă nu îţi place?

Imagini jenante au pus în ultimele zile orasul, asa-numita „Cetate a Culturii”, în posturi delicate, de ridiculizare chiar în anumite medii, dupa ce o opera de arta din oras a fost atacata de câteva pensionare, femei acum acuzate de vandalizare de oamenii legii. Evenimentul a adus însa în discutie opinii pro si contra despre ce se poate expune public din arta contemporana în spatiul public neprotejat sau fara informatii suplimentare alaturi, dar si dispute privitor la cum ne raportam la o opera de arta. Iar „atacul” pensionarelor asupra operei “Hidra” de la Iasi a dus usor la dispute legate de concept si comportament. Totusi, cum ne pozitionam fata de o opera de arta care nu ne place? Cum educam tinerele generatii pentru atitudinea fata de actul si obiectul artistic? Gresim undeva? Unde? Prof.univ. Cristian Ungureanu (FOTO JOS), pictor si prorector în cadrul Universitatii de Arta “George Enescu” din Iasi (UNAGE), este unul dintre cei care au oferit câteva raspunsuri pertinente reporterilor “Ziarul de Iasi”. “Si mai vârstnici, cu totii putem fi educati participând la actul artistic, implicându-ne, repetând. Este o chestiune de obisnuinta. Ca si la muzica simfonica. Trebuie sa ascultam ca sa putem sa o patrundem. Treptat, ne obisnuim. Iar daca nu o facem, trebuie sa dam dovada de acceptarea diversitatii si de întelegere fata de ceilalti. Cu totii avem dreptul sa exprimam puncte de vedere si mai ales expresii artistice”, a declarat acesta. “Nu identificam orasul cu doi oameni” Astfel, continuând cu exemplul “Hidrei”, asa cum a subliniat Cristian Ungureanu, orice gest artistic are dreptul sa existe în spatiul public. “Pâna la urma nu e atât de agresiv sau de violent  pe cât se vrea sa para, ori sa se puna problema daca sa existe sau nu. Bineînteles ca are dreptul sa existe. Nu ne putem raporta la 2-3 cetateni care sunt din stiu eu ce patura sociala, si ei sa ne conditioneze daca noi sa ne desfasuram ca oras cultural activitatile artistice, culturale si altfel. Ne facem treaba... Nu identificam orasul cu doi oameni”, a adaugat artistul. De asemenea, referindu-se la întreg fenomenul “Luna Sculptorilor Români”, ccare are loc în aceasta perioada la Iasi, si în cadrul caruia mai multe sculpturi renumite sunt expuse în locuri publice din oras, Cristian Ungureanu mizeaza pe complexitatea nivelului artistic, care ar creste de la an la an. “Vizavi de tot fenomenul «Luna sculptorilor români», creste de la un an la altul ca vizibilitate, ca si complexitate a nivelului artistic, si pe absolut toate planurile. Trebuie sa continuam fenomenul acesta de dezvoltare si de afirmare culturala, artistica si spirituala a orasului. Ne apartine, trebuie sa îl cunoastem, si ne obliga sa fim la fel de buni în continuare, si la nivel national, si international”, a transmis prorectorul. Presedintele Uniunii Artistilor Iasi: ”Este necesar sa adoptam o atitudine reflexiva” Dr. Maria Bilasevschi (FOTO JOS), critic de arta si presedinte al Uniunii Artistilor Plastici (UAP) filiala Iasi, ne-a transmis la rândul ei un mesaj, facând trimitere la cele expuse anterior. În opinia ei, deschiderea fata de necunoscut ar putea duce spre auto-cunoastere. “Este important sa întelegem ca perceptia asupra artei este subiectiva si se construieste prin educatie, cultura, curiozitate, dorinta de a explora si de a întelege realitatea fie printr-o alegorie vizuala, fie printr-un mesaj concret, în esenta printr-un dialog continuu între operele de arta si spectator. Preferintele individuale în materie de arta sunt formate si influentate de educatie, mediu cultural, norme sociale… Prin urmare, atunci când ne confruntam cu o opera de arta care nu ne place, sau ne provoaca reactii negative, este necesar sa adoptam o atitudine reflexiva, si sa ne întrebam nu doar de ce nu ne atrage, ci si ce anume ne poate învata aceasta experienta despre noi însine, despre societate, si despre natura artei în general. Este important sa fim deschisi la necunoscut, iar lucrurile pe care nu le întelegem sa cautam mai întâi sa ni le explicam. Chiar si fara a fi artist, arta implica o continua auto-cunoastere”, a declarat Maria Bilasevschi. În ceea ce priveste educarea tinerelor generatii, într-o nota mai profunda, ar fi necesara o abordare transdisciplinara si integrata, care sa includa atât aspecte practice, cât si teoretice si experientiale, cum ar fi asigurarea accesului gratuit pentru toate categoriile de vârsta, dar în principal tineri, prin programe lunare de vizitare a unor institutii culturale, si nu numai. “Subventionarea sau organizarea de excursii scolare si programe educationale poate fi de mare ajutor. Nu sunt de neglijat aspectele tehnologice si cele ce tin de mediul digital în educatia artistica, care poate atrage si angaja tinerii, care sunt din ce în ce mai familiarizati cu aceste medii. Aplicatii, platforme online si resurse digitale pot fi utilizate pentru a oferi acces la opere de arta, pentru a facilita învatarea interactiva si pentru a promova creativitatea digitala. Nu în ultimul rând, cred ca încurajarea tinerilor sa-si exprime propriile opinii si sa-si argumenteze punctele de vedere în legatura cu arta este imperios necesara, nu doar la orele de educatie vizuala, ci la toate cele umaniste, pentru a-i ajuta sa-si dezvolte gândirea critica si capacitatea de a empatiza cu diferite perspective artistice”, a mentionat aceasta. Cum poate fi schimbata atitudinea ostila a unora în fata artelor contemporane?  Prin urmare, întelegând ca nu doar tinerii ar trebui obisnuiti cu lumea artelor contemporane, “vindecarea” tuturor ar presupune abordarea unor strategii specifice în ceea ce priveste educatia si expunerea la aceste forme de expresie culturala, chiar daca ignoranta ar reprezenta un obstacol major în calea întelegerii si aprecierii artei, respectiv a artistului în societatea contemporana. “Acest fenomen, dupa cum observam, se manifesta prin lipsa de cunoastere, întelegere sau interes fata de expresiile artistice si creatiile culturale, precum si prin respingerea sau trivializarea acestora fara filtrare rationala. Un prim pas ar fi promovarea dialogului si a discutiilor deschise despre arta contemporana, oferindu-le celor interesati oportunitatea de a întelege mai bine motivatiile, conceptele si tendintele care stau la baza acestor expresii artistice. Desigur, procesul nu este de azi pe mâine, ci implica un numar de ani, disponibilitate, resurse… Oricâte strategii s-ar implementa, oricât de optimisti am fi noi ca viitorul va aduce specialisti în mediere culturala, e o chestiune de minima preocupare civica a fiecarui om sa cerceteze si sa se documenteze atunci când un obiect de arta nu îi este pe înteles”, a precizat Maria Bilasevschi. “Decent si de elementar bun simt ar fi sa treci mai departe” Si artista Mihaela Loredana Gârlea (FOTO JOS), de la Universitatea de Arte Iasi, s-a exprimat public dupa incidentul jenant cu “Hidra”, precizând ca, din pacate, multe persoane în vârsta dau dovada ca „au îmbatrânit degeaba”. În plus, aceasta a facut apel la parinti, fiind util ca acestia sa le explice copiilor ca arta este subiectiva. “Sa fii la vârsta senectutii si sa apari la televizor vandalizând ceva, nu conteaza ce, chiar daca nu-ti place… izbind cu picioarele în lucrul pe care-l detesti, în plina zi (de parca ar conta) înseamna ca pur si simplu ai îmbatrânit degeaba. O amenda pentru «duamna» cred ca se cuvenea. Explicati-le copiilor vostri ca arta este întotdeauna interpretabila si, daca nu ne place o anumita opera de arta (fie tablou, sculptura, o carte, o opera muzicala etc.), decent si de elementar bun simt ar fi sa treci mai departe, nicidecum sa scuipam, lovim, urlam. Îmi închipui cum ar reactiona «duamnele» daca ar citi opera poetului Brumaru… (cam de acelasi leat). Ca sa nu mai vorbim de educatie, cultura generala, dorinta de a descoperi, de a întelege. Cu parere de rau spun ca foarte multe persoane în vârsta sunt de o mârlanie crasa…”, a scris aceasta pe pagina sa de socializare.