Despre democraţie în vremuri tulburi

În lumea complicata de crize de tot felul (pandemice, economice, militare), a trai într-o democratie este realmente un privilegiu. Nu e putin lucru sa te bucuri de toate libertatile, sa poti sa te dezvolti potrivit aspiratiilor proprii, sa calatoresti, sa critici conducatorii, sa participi la alegeri sau sa candidezi pentru a fi ales. Democratia nu este un dat pentru totdeauna, ci trebuie aparata în fiecare zi prin atitudini si comportamente care confirma adeziunea pentru valorile, principiile si normele democratice.  În urma cu ceva timp, am primit invitatia adresata de d-l Ovidiu Mihaiuc, directorul Studioului TVR Iasi al Televiziunii Române, de a contribui la un proiect educational pe teme de cultura civica si politica, în contextul unui an în care vom merge de câteva ori la urne pentru a ne alege conducatorii. Proiectul în cauza prevede ca o serie de personalitati din domenii diverse (sociologie, politologie, economie, istorie, filosofie, jurnalism, societate civila, consultanta, stiinte tehnice) sa abordeze în 3-4 minute un concept prin care sa explice pe întelesul tuturor un aspect esential despre politica si despre care opinia publica poate avea o idee gresita. Contributorilor li se cere sa evite, înainte de toate, partizanatul direct sau indirect, sa fie concisi, fara demonstratii pretioase, dar nici sa alunece în banalitate. Am ales sa vorbesc despre democratie sau despre „puterea poporului”, dupa cum traducem mai toti acest concept antic. Într-adevar, la origine, în orasele Greciei antice, democratia însemna cârmuirea (kratos) exercitata de catre popor (demos). Gânditorii antici nu prea aveau cuvinte de lauda la adresa democratiei. De pilda, Platon considera democratia ca fiind cea mai corupta forma de conducere a cetatii în ciuda participarii largi a cetatenilor la treburile publice. Când cei multi decid cum trebuie condusa cetatea, sustinea filosoful, se ajunge la incompetenta si coruptie. Nici Aristotel, discipolul lui Platon, nu a fost mai generos cu democratia. În analiza sa privind tipurile de Constitutii (formele de guvernare) din vremea sa, a inclus democratia în categoria constitutiilor „rele”, alaturi de tiranie si oligarhie (constitutiile „bune” fiind monarhia, aristocratia si republica). În esenta, democratia anticilor era o forma de conducere bazata pe participarea directa a cetatenilor la treburile cetatii. Democratia moderna desemneaza o forma de guvernare mult mai complexa fata de cea a anticilor, adaptata la diversificarea vietii politice, economice si sociale a oraselor si comunitatilor. Oamenii nu mai pot fi convocati în piata publica sa decida cu privire la modul în care trebuie condus orasul, sunt prea multi, nu au timp, distantele de deplasare sunt mari. În aceste conditii, apare ideea de reprezentare sau de delegare a deciziei cu privire la guvernare (guvernamântul reprezentativ). Cu alte cuvinte, oamenii sunt invitati sa exprime prin vot optiunile cu privire la cei care urmeaza sa fie însarcinati cu gestionarea treburilor publice. În acest fel se naste ideea de democratie reprezentativa, bazata pe alegeri libere, corecte si la termen. De multe ori, în mentalul colectiv, democratia este asociata cu ideea de organizare a alegerilor pentru desemnarea celor putini care urmeaza sa guverneze. Astazi, democratia înseamna mai mult decât jocul electoral prin care desemnam conducatorii („democratia electorala” sau „minimala”). În lumea în care traim, standardele care definesc o democratie consolidata sau „democratie deplina” includ în afara de alegeri libere si o serie de conditionalitati ca respectarea drepturilor si libertatilor civile, separatia si echilibrul puterilor în stat, independenta justitiei si a mass media, parteneriat cu societatea civila. Democratia avansata (democratia liberala) mai înseamna si stat de drept (rule of law) prin care suntem asigurati ca beneficiem de protectie egala în fata legii, fara sa avem de-a face cu utilizarea arbitrara a puterii. În acest sens, Winston Churchill spunea ca „atunci când cineva bate la usa mea, dimineata la ora sase, si vad ca e laptarul meu, atunci stiu ca traiesc într-o democratie”. Bunicul meu, simptizant al monarhiei si membru PNT în perioada interbelica, îmi povestea ca în timpul regimului comunist era vizitat de organele de Securitate sau de Militie care-i aplicau „corectii fizice” în amintirea optiunilor politice de odinioara. Câti dintre noi, astazi, îsi pot imagina ca poti lua bataie de la autoritatile statului pentru opiniile exprimate, pentru ca pur si simplu esti „contra”?  Cu toate pacatele generate de sistemul reprezentativ (incompetenta, coruptie, „tirania majoritatii”), democratia ramâne singura garantie a libertatii noastre. Comparând regimurile autoritare cu cele democratice, politologul francez Jean-François Revel spunea ca, „sarac sau bogat, este mai bine sa fii ce esti într-o democratie, decât într-o dictatura”. Pe aceia dintre dvs. care nu sunteti convinsi de aceste vorbe, va invit sa priviti cu luare aminte la ceea ce se întâmpla în Rusia, Coreea de Nord sau Iran, unde daca exprimi o parere opusa fata de cea a regimului poti sfârsi în puscarie sau lagare, asasinat sau împins spre sinucidere. Pe 16 februarie 2024, Aleksei Navalnîi, contestatar al lui Putin, a murit într-o închisoare din Siberia, unde era închis pe nedrept pentru tradare. Sa ne reamintim si de politicianul rus Boris Nemtov, asasinat pe 27 februarie 2015, la mica distanta de Kremlin, în timp ce facea pregatiri pentru un mars contra regimului condus de Putin. Sa nu o uitam nici pe jurnalista rusa Anna Politkovskaia, militanta pentru respectarea drepturilor omului, cunoscuta pentru pozitia ei critica fata de politica lui Putin în Cecenia, asasinata în fata locuintei sale, pe 7 octombrie 2006. Potrivit ultimei evaluari realizate de The Economist Intelligence Unit (EIU, 2023 – indicele democratiei în lume), rezulta ca tot mai multe state se confrunta cu o erodare a standardelor democratice. Problemele sociale si economice nerezolvate amplifica neîncrederea cetatenilor în institutiile democratice si actorii sai, favorizând ascensiunea unor forte politice populiste si extremiste, care propun tot felul de proiecte flamboaiante ce includ promisiunea bunastarii pentru toti, a ordinii si disciplinei. Evaluarea EIU a inclus un numar de 167 de tari, din care doar 74 au fost identificate ca democratii (deficitare si depline), iar dintre acestea doar 24 de tari sunt democratii depline (democratii consolidate). România se plaseaza pe pozitia 60 în lume cu un scor de 6,45 de puncte pe o scala de la 0 la 10 puncte, fiind considerata o „democratie deficitara”. Cea mai democrata tara din lume este Norvegia, secondata de alte state europene democratice si prospere. Sa mai retinem ca doar 8- din populatia lumii traieste într-o democratie deplina, în timp ce aproape 40- traieste în tari cu regimuri autoritare. Pentru a distinge democratiile de nondemocratii, politologul Guillermo O’Donnell propune noua criterii de evaluare: 1) oficialitati alese; 2) alegeri libere,corecte si frecvente; 3) sufragiu incluziv (dreptul tuturor adultilor de a vota în alegeri libere); 4) dreptul de a candida în functii publice; 5) libertatea de exprimare; 6) existenta surselor alternative de informare; 7) autonomie asociativa; 8) oficialitatile alese nu ar trebui sa-si piarda în mod arbitrar functia înainte de finalizarea mandatelor câstigate prin alegeri; 9) autoritatile alese nu ar trebui împiedicate sa-si duca la bun sfârsit mandatele ca urmare a interventei altor actori (ex: interventia fortelor armate, a unor grupuri ilegitime, factori externi). În lumea complicata de crize de tot felul (pandemice, economice, militare), a trai într-o democratie este realmente un privilegiu. Nu e putin lucru sa te bucuri de toate libertatile, sa poti sa te dezvolti potrivit aspiratiilor proprii, sa calatoresti, sa critici conducatorii, sa participi la alegeri sau sa candidezi pentru a fi ales. Democratia nu este un dat pentru totdeauna, ci trebuie aparata în fiecare zi prin atitudini si comportamente care confirma adeziunea pentru valorile, principiile si normele democratice. La democratie trebuie sa ne raportam ca la the only game in town, asa cum ar spune politologul Larry Diamond, sa nu o subminam promovând idei si practici care distrug fundamentele statului de drept. Hitler a ajuns la putere prin pervertirea mecanismelor democratice! Prin urmare, în democratie, votul este un drept, dar si o responsabilitate. Chiar daca ne este foamne, e bine sa votam cu capul, nu cu stomacul. Închei acest eseu cu cea mai eleganta definitie data democratiei vreodata: „Voi lupta pâna la ultima mea picatura de sânge ca sa ai dreptul sa nu fii de acord cu mine!“ (Ion Ratiu).   Ciprian Iftimoaei este conferentiar universitar doctor în cadrul Facultatii de Stiinte Politice si Administrative, Universitatea „Petre Andrei” din Iasi