2 ani şi 2 zile

Însemnari mai mult sau mai putin (ne)însemnate… Dickens si americanii Destul de rar mai vezi un film bun pe TVR1, de pilda. Dar de Craciun, iata, a fost cazul. Au dat filmul Omul care a inventat Craciunul (The Man Who Invented Christmas, 2017). Este o productie irlandezo-canadiana în regia lui Bharat Nalluri, cu Dan Stevens (actorul englez care a jucat si robotul umanoid din filmul german Ich bin dein Mensch!) în rolul lui Charles Dickens. Filmul care decupeaza în mare perioada celor sase saptamâni dinainte de Craciunul din 1843, când Dickens a scris probabil cea mai de succes carte de Craciun, A Christmas Carol, dar începe cu turneul acestuia în SUA, cu un an înainte. Unde a fost primit ca un superstar, cu sali pline etc. Ce credeti ca a notat Charles Dickens, printre alte, în jurnal? „Americans are friendly, earnest, hospitable, kind, frank, accomplished, warm-hearted, fervent and… enthusiastic. I can't wait to get home.” Americanii, deci, sunt „prietenosi, seriosi, ospitalieri, saritori, sinceri, realizati, inimosi, patimasi si… entuziasti”. Concluzia lui Dickens: „Abia astept sa ajung acasa.” Umor englezesc, ce sa mai. Rugaciunea de masa a rancherului texan Good bread,/ Good meat -/ Good Lord,/ Let's eat! Adica: Pâine buna,/ carne buna -/ Domn bun/ Hai sa mâncam! Pescuita dintr-un film oarecare (Regatul inimii mele, 2018), cu alte doua mici regate fictive (si rivale!), anume Merania si Angosia!? Ca fapt divers, pentru Merania, imaginea mare a castelului rezidential e cu Castelul Corvinilor, dar în rest s-a filmat pe la… Sinaia. Pesemne cei de la Peles au cerut prea multi bani. Câinele lui Bismarck Stiti cum se numea câinele lui Bismarck în 1873, pe când s-a dus la Viena cu ocazia Expozitiei Mondiale? Platon! (Informatie culeasa din serialul Sissi) Publicitate discutabila Poate ati vazut clipul publicitar în care, pe lânga ce spun doua femei despre medicamentul, pardon, suplimentul alimentar Detrical, un barbat zice asa: „Eu iau Detrical pentru ca nu am timp sa fiu bolnav.” Motivarea omului mi se pare cel putin discutabila, în masura în care invocarea lipsei de timp aseaza totul pe niste picioare de lut. Nu, uneori, ca sa zic asa, trebuie sa ne facem timp sa fim bolnavi, sa îi dam corpului un ragaz, un respiro pe care chiar el ni-l cere (prin îmbolnavire) atunci când îl suprasolicitam. Suzeta pacificatoare Nu mica mi-a fost mirarea sa aflu dintr-un film ca americanii zic la suzeta pacifier! Englezii ii zic dummy ori soother, nemtii schnuller! Si francezii? Sucette, desigur. Dilema actuala Una dintre ele. Cum sa mai faci umor, cum sa fii ironic, sarcastic etc. fara sa ofensezi pe cineva? Nu prea merge. Nu ai cum. Caci, vorba lui Rowan Atkinson într-un speech despre free speech (libertatea de expresie, desigur), citându-l pe Lord Dear: „The freedom to be inoffensive is no freedom at all.” – „Libertatea de a fi inofensiv nu e nicio libertate.” Varianta: Libertatea de a fi neofensator nu e nicio libertate. Nu pledez nici pentru murdarie… … nici pentru (vreo) boala, dar eu unul asa cred: cu cât esti mai obsedat de curatenie si de sanatate, cu atât mai vulnerabil devii în fata bolii… Incredibil, dar adevarat Am aflat (am uitat de unde, dar nu conteaza) ca Germania ocupa abia locul 46 din lume în ce priveste viteza de internet! Apropo de IA Banc auzit de la moderatoarea si cabaretista germana Lisa Feller: Care-i diferenta dintre un barbat si Inteligenta Artificiala? Inteligentei Artificiale nu trebuie sa îi explici nimic de mai multe ori. Si, tot de la Feller: Stai în masina electrica autonoma si îi dai comanda: - Ia du-ma într-un bordel! Iar e-masina autonoma replica: - Nu pot face asta, esti casatorit! Glaube, Liebe, Hoffnung Credinta, iubire, speranta – o triada vestita, da. Dar de ce, m-am trezit eu întrebându-ma când am dat recent peste ea, speranta e ultima? Pâna mi-a picat fisa: normal ca-i pe ultimul loc, doara speranta moare ultima nu? Doi ani si doua zile De razboi rusesc imperialist în Ucraina, împotriva Ucrainei, dar si a Occidentului. Vineri, mi-a venit, printre altele, ca amintire FB, ultima poza facuta înainte de invazia Armatei Rosii (nu avem motive sa o numim altfel) în Ucraina: Soare, aer de primavara, un batrân asezat pe o banca la strada, pace. A doua zi, rusii au pornit ceea ce s-a vrut un Blitzkrieg a la Hitler… N-a fost sa fie, din fericire. Din pacate, Blitzkrieg-ul de atunci a devenit un Stellungskrieg, un razboi pozitional de (mare) uzura. Stiti care-i culmea? Vineri am avut cam aceeasi vreme si, daca ar fi stat vreun batrân pe banca în cauza, as fi putut face aceeasi fotografie. Dar n-ar fi fost decât o iluzie, nu-i asa?   Michael Astner este poet, traducator si publicist