Image may be NSFW.
Clik here to view.
„Când sa bifez numele alesului pe buletin, mi se învârteau lumini în cap. Îmi venea în minte obsesiv versul lui Eminescu Timpul mort si-ntinde trupul si devine vecinicie (probabil pentru ca ma gândeam la o varianta în sinonime – Cronologia decedata si-lungeste corpul si ajunge eternitate). Asadar, hat, l-am bifat, ales, votat pe Ghiocel Gader, în loc sa ma aleg, selectez, ung pe mine însumi, pe sine, Viorel Varer! Merit sa mor, dispar, dau ortul popii, cum ziceam, gavaream mai devreme, aidoma lui Hamlet.
M-am întâlnit recent cu un economist – profesor la Finante – pe care îl cunosc din tinerete, Viorel Varer pe numele lui. Un baiat istet, prea putin recunoscut însa, afirma el frecvent, public si academic, pentru calitatile-i intelectuale. Se aflase mereu în umbra unui confrate de-al sau, Ghiocel Gader. Nu eram strain de faptul ca, din motivul concurentei cu Ghiocel, invariabil perdant pentru Viorel, Varer nu-l putea suferi pe Gader. Îl considera impostor, acuzându-l, patimas, ca ar manipula lumea cu o pregatire finantista de suprafata, ascunsa totusi într-o capacitate de eschiva si disimulare extraordinara. În viziunea lui Viorel, respectiva capacitate îi adusese un nemeritat si impardonabil succes lui Ghiocel. Când l-am vazut deunazi, în parcarea Universitatii, pe colegul Varer, am stiut imediat, ca ma va aborda cu o noua diatriba împotriva colegului Gader. Cei doi se luptasera, în vremea pandemiei, pentru pozitia de director de Departament, iar Ghiocel Gader câstigase iarasi, previzibil, în dauna lui Viorel Varer. Fara sa ma salute cât de cât normal, Varer a si trecut la invective contra lui Gader: „Batrâne, finalmente, nu mai am nici o îndoiala! Triumfurile constante ale ticalosului de Gader în fata mea se bazeaza pe o singura si o singura strategie – sinonimia. Am strigat asta, din rarunchi, în ultimul an, la toate sedintele on-line cu membrii corpului profesoral din Facultate, ba chiar si la sustinerile de doctorate, dar nimeni nu mi-a acordat minima credibilitate. Am primit dismiss ori remove de la coordonatorii întâlnirilor si m-am trezit vorbind în pustiu, la peretii camerei mele mai precis. Teribil de frustrant. De aceea, te conjur sa ma asculti, întrucât tu esti filolog si vei întelege perfect ceea ce zic! Alta sansa de a-mi tipa povestea nu mai am. Sunt Hamlet muribund, iar tu Horatiu.” Am zâmbit prosteste si am luat, moale, expresia martirica a ascultatorului de profesie.
„Tipul este un pervers al diluarii mesajului prin excesul de sinonime!” a urlat Viorel, întorcând privirile putinilor trecatori. „Te abureste lexical, asa cum sarpele te hipnotizeaza vizual, aplicându-ti apoi lovitura mortala, când tu nu mai ai atentia distributiva în stare de functiune, pentru a putea reactiona. Fii atent cum si-a tinut speech-ul electoral la alegerile departamentale! Citez exact din memorie, pentru ca aveam antenele nervoase întinse precum corzile de chitara. Am înregistrat discursul ipochimenului pe scoarta cerebrala mai ceva ca un magnetofon sovietic Kashtan, din timpul adolescentei noastre, pus în pozitia record – ’Dragi, iubiti, pretuiti, admirati colegi, prieteni, amici, colaboratori, am decis, hotarât, concluzionat ca depunerea, includerea, introducerea candidaturii, concurentei, competitiei la functia, pozitia, postura, statutul, calitatea de director, coordonator, sef, lider de Departament, Colectiv, Catedra este, constituie, reprezinta un act, gest, atitudine, situatie de normalitate, naturalete, firesc, în contextul, cadrul, circumstanta provocarilor, greutatilor, dificultatilor, complicatiilor prezentului, actualitatii, zilei de azi. Experienta, viata, biografia, trecutul ma recomanda, sustin, propulseaza pentrufunctia, pozitia, postura, statutul, calitatea de director, coordonator, sef, lider de Departament, Colectiv, Catedra. Ma stiti, cunoasteti, observati cu totii, ca grup, colectivitate, comunitate, congregatie de multi, numerosi, multipli ani, luni, decenii, de mult, masiv, abundent timp, vreme, cronologie. De aceea, prin urmare, ca atare, asadar, în consecinta, deci, nu trebuie, e necesar, obligatoriu, determinant, imperios, decisiv ca eu, moi-même, în persoana, prin sine, însumi sa vorbesc, articulez, deschid, maresc, extind, largesc gura, cavitatea bucala, misc buzele, rostesc, gavaresc semnificativ, cu miza, cu greutate, important, amplu, vast, elaborat, detaliat, sofisticat.’”
Viorel Varer s-a sufocat. A tusit cavernos, determinându-ma, facându-ma, împingându-ma – ah! – sa fac un pas în spate. A continuat ulterior: „Si a încheiat nemernicul – ’Spun, zic, precizez, mentionez, îndemn doar, numai, decât votati-ma, alegeti-ma, selectati-ma, electati-ma, ungeti-ma!’ Ce crezi?! Mesmerizati de dementa sinonimiei, l-au votat în unanimitate, omule! Suta la suta! Da, nu te mira, ametit, nauseat, dezechilibrat, pâna si eu l-am votat! Când sa bifez numele alesului pe buletin, mi se învârteau lumini în cap. Îmi venea în minte obsesiv versul lui Eminescu Timpul mort si-ntinde trupul si devine vecinicie (probabil pentru ca ma gândeam la o varianta în sinonime – Cronologia decedata si-lungeste corpul si ajunge eternitate). Asadar, hat, l-am bifat, ales, votat pe Ghiocel Gader, în loc sa ma aleg, selectez, ung pe mine însumi, pe sine, Viorel Varer! Merit sa mor, dispar, dau ortul popii, cum ziceam, gavaream mai devreme, aidoma lui Hamlet. Numai ca tu, Horatiule, vei merge sa-mi spui povestea!” Am adaugat: „Istoria, naratiunea, intriga!”
Codrin Liviu Cutitaru este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi
Clik here to view.
„Când sa bifez numele alesului pe buletin, mi se învârteau lumini în cap. Îmi venea în minte obsesiv versul lui Eminescu Timpul mort si-ntinde trupul si devine vecinicie (probabil pentru ca ma gândeam la o varianta în sinonime – Cronologia decedata si-lungeste corpul si ajunge eternitate). Asadar, hat, l-am bifat, ales, votat pe Ghiocel Gader, în loc sa ma aleg, selectez, ung pe mine însumi, pe sine, Viorel Varer! Merit sa mor, dispar, dau ortul popii, cum ziceam, gavaream mai devreme, aidoma lui Hamlet.
M-am întâlnit recent cu un economist – profesor la Finante – pe care îl cunosc din tinerete, Viorel Varer pe numele lui. Un baiat istet, prea putin recunoscut însa, afirma el frecvent, public si academic, pentru calitatile-i intelectuale. Se aflase mereu în umbra unui confrate de-al sau, Ghiocel Gader. Nu eram strain de faptul ca, din motivul concurentei cu Ghiocel, invariabil perdant pentru Viorel, Varer nu-l putea suferi pe Gader. Îl considera impostor, acuzându-l, patimas, ca ar manipula lumea cu o pregatire finantista de suprafata, ascunsa totusi într-o capacitate de eschiva si disimulare extraordinara. În viziunea lui Viorel, respectiva capacitate îi adusese un nemeritat si impardonabil succes lui Ghiocel. Când l-am vazut deunazi, în parcarea Universitatii, pe colegul Varer, am stiut imediat, ca ma va aborda cu o noua diatriba împotriva colegului Gader. Cei doi se luptasera, în vremea pandemiei, pentru pozitia de director de Departament, iar Ghiocel Gader câstigase iarasi, previzibil, în dauna lui Viorel Varer. Fara sa ma salute cât de cât normal, Varer a si trecut la invective contra lui Gader: „Batrâne, finalmente, nu mai am nici o îndoiala! Triumfurile constante ale ticalosului de Gader în fata mea se bazeaza pe o singura si o singura strategie – sinonimia. Am strigat asta, din rarunchi, în ultimul an, la toate sedintele on-line cu membrii corpului profesoral din Facultate, ba chiar si la sustinerile de doctorate, dar nimeni nu mi-a acordat minima credibilitate. Am primit dismiss ori remove de la coordonatorii întâlnirilor si m-am trezit vorbind în pustiu, la peretii camerei mele mai precis. Teribil de frustrant. De aceea, te conjur sa ma asculti, întrucât tu esti filolog si vei întelege perfect ceea ce zic! Alta sansa de a-mi tipa povestea nu mai am. Sunt Hamlet muribund, iar tu Horatiu.” Am zâmbit prosteste si am luat, moale, expresia martirica a ascultatorului de profesie.
„Tipul este un pervers al diluarii mesajului prin excesul de sinonime!” a urlat Viorel, întorcând privirile putinilor trecatori. „Te abureste lexical, asa cum sarpele te hipnotizeaza vizual, aplicându-ti apoi lovitura mortala, când tu nu mai ai atentia distributiva în stare de functiune, pentru a putea reactiona. Fii atent cum si-a tinut speech-ul electoral la alegerile departamentale! Citez exact din memorie, pentru ca aveam antenele nervoase întinse precum corzile de chitara. Am înregistrat discursul ipochimenului pe scoarta cerebrala mai ceva ca un magnetofon sovietic Kashtan, din timpul adolescentei noastre, pus în pozitia record – ’Dragi, iubiti, pretuiti, admirati colegi, prieteni, amici, colaboratori, am decis, hotarât, concluzionat ca depunerea, includerea, introducerea candidaturii, concurentei, competitiei la functia, pozitia, postura, statutul, calitatea de director, coordonator, sef, lider de Departament, Colectiv, Catedra este, constituie, reprezinta un act, gest, atitudine, situatie de normalitate, naturalete, firesc, în contextul, cadrul, circumstanta provocarilor, greutatilor, dificultatilor, complicatiilor prezentului, actualitatii, zilei de azi. Experienta, viata, biografia, trecutul ma recomanda, sustin, propulseaza pentrufunctia, pozitia, postura, statutul, calitatea de director, coordonator, sef, lider de Departament, Colectiv, Catedra. Ma stiti, cunoasteti, observati cu totii, ca grup, colectivitate, comunitate, congregatie de multi, numerosi, multipli ani, luni, decenii, de mult, masiv, abundent timp, vreme, cronologie. De aceea, prin urmare, ca atare, asadar, în consecinta, deci, nu trebuie, e necesar, obligatoriu, determinant, imperios, decisiv ca eu, moi-même, în persoana, prin sine, însumi sa vorbesc, articulez, deschid, maresc, extind, largesc gura, cavitatea bucala, misc buzele, rostesc, gavaresc semnificativ, cu miza, cu greutate, important, amplu, vast, elaborat, detaliat, sofisticat.’”
Viorel Varer s-a sufocat. A tusit cavernos, determinându-ma, facându-ma, împingându-ma – ah! – sa fac un pas în spate. A continuat ulterior: „Si a încheiat nemernicul – ’Spun, zic, precizez, mentionez, îndemn doar, numai, decât votati-ma, alegeti-ma, selectati-ma, electati-ma, ungeti-ma!’ Ce crezi?! Mesmerizati de dementa sinonimiei, l-au votat în unanimitate, omule! Suta la suta! Da, nu te mira, ametit, nauseat, dezechilibrat, pâna si eu l-am votat! Când sa bifez numele alesului pe buletin, mi se învârteau lumini în cap. Îmi venea în minte obsesiv versul lui Eminescu Timpul mort si-ntinde trupul si devine vecinicie (probabil pentru ca ma gândeam la o varianta în sinonime – Cronologia decedata si-lungeste corpul si ajunge eternitate). Asadar, hat, l-am bifat, ales, votat pe Ghiocel Gader, în loc sa ma aleg, selectez, ung pe mine însumi, pe sine, Viorel Varer! Merit sa mor, dispar, dau ortul popii, cum ziceam, gavaream mai devreme, aidoma lui Hamlet. Numai ca tu, Horatiule, vei merge sa-mi spui povestea!” Am adaugat: „Istoria, naratiunea, intriga!”
Codrin Liviu Cutitaru este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi