Reţeta de post care nu dă greş niciodată

Duminica ce urmeaza, numita si a Izgonirii lui Adam din Rai, reprezinta ultima treapta dinaintea Postului Mare. Este ultima hrana duhovniceasca pe care o primim în desaga sufletului nostru pentru a fi întariti pe drumul anevoios al postului.  Atunci când îsi propun sa posteasca, cei mai multi au în vedere, în primul rând, postul culinar. Ba chiar sunt foarte preocupati de a gasi cât mai multe „retete de post”. Însa cea mai buna „reteta de post” este cea pe care o vom auzi citindu-se duminica în biserici, din Evanghelia de la Matei (6, 14-21). Mântuitorul ne vorbeste în aceasta pericopa evanghelica despre trei ingrediente indispensabile unei adevarate postiri si anume: iertarea, discretia si faptele bune. Primul îndemn/ atentionare: „De veti ierta oamenilor gresealele lor, ierta-va si voua Tatal vostru Cel ceresc” (Matei 6, 14). Pare o lucrare accesibila tuturor. Nu trebuie sa împlinim, de-a lungul vietii noastre, porunci care sa ne depaseasca puterile, nu trebuie sa ne supunem trupul unei asceze îndelungate, ci trebuie „doar” sa iertam totdeauna celor care ne gresesc, celor care ne fac rau. Patericul egiptean ne istoriseste cazul unui calugar pe care cei din jur îl considerau cam lenes în îndeplinirea pravilei sale si care, desi aflat pe patul de moarte, era vesel si cu inima usoara. Întrebat de cei din jur daca nu este îngrijorat de cele ce vor urma sa se întâmple cu sufletul sau, având în vedere viata pe care a dus-o, el le raspunde senin ca, dintre toate, o porunca nu a calcat-o niciodata: aceea de a nu judeca pe aproapele. Ca atare, el era încrezator în promisiunea pe care Mântuitorul ne-a facut-o tuturor: „Nu judecati si nu veti fi judecati; nu osânditi si nu veti fi osânditi; iertati si veti fi iertati” (Luca 6, 37). Cât de usor, în aparenta, si-a câstigat mântuirea acel calugar! Este însa atât de usor sa nu judeci si sa ierti? Realitatea e ca ne vine mai usor a tine un post alimentar, chiar si unul foarte aspru, decât sa ne înfrânam mintea si limba de la judecata. Iar a ierta este si mai dificil. Al doilea dintre elementele pe care trebuie sa le avem în vedere când postim este discretia. „Sa nu te arati oamenilor ca postesti” (Matei 6, 18) este porunca Mântuitorului Hristos care ne vorbeste atât despre fatarnicii care nu posteau, dar simulau aceasta pentru a impresiona pe cei din jur, cât si despre cei care posteau doar de dragul de a fi remarcati si apreciati pentru asta. Postul este rânduit pentru folosul nostru, nu pentru a impresiona pe cineva sau pentru a face pe plac cuiva din viata noastra. El este ca un medicament care ne ajuta sa luptam cu boala pacatului. Postul nu este o suma de restrictii, de renuntari, de abstinente, ci este un exercitiu de vointa prin care unui suflet luminat de rugaciune îi încredintam trupul acesta plin de neputinte. A crede ca poti duce luptele cele duhovnicesti fara a te sprijini de post e ca si cum ai crede ca poti participa cu succes la o competitie sportiva fara nici o ora de antrenament. Discretia cu care trebuie sa însotim postul nostru exprima asadar aceasta interiorizare a postului pentru ca Tatal nostru – „Care vede în ascuns” (Matei 6, 18) – sa ne daruiasca puterea interioara de care avem nevoie, ferindu-ne de satisfactia de moment ce vine din afara noastra si care ne hraneste egoul cu iluzia ca suntem mai buni (decât ceilalti). Aceste virtuti – iertarea si discretia – le putem câstiga prin faptele bune, de milostenie, pe care le facem. Mântuitorul ne avertizeaza sa nu ne adunam „comori pe pamânt” (Matei 6, 19), adica sa nu avem o atitudine patimasa fata de bunurile materiale. Nu rareori, cei ce-si pun nadejdea în cele agonisite se trezesc peste noapte lipsiti de averi si devin de doua ori saraci. O data pentru ca nu mai au acele bunuri materiale în care si-au pus nadejdea; a doua oara pentru ca, în tot acest timp, au saracit si sufleteste. Cei care se preocupa sa adune comori pentru sufletul lor – prin rugaciune, post, fapte bune –, aceia nu au de ce sa se teama. Chiar daca i-ar ajunge vreun necaz, ei stiu ca Dumnezeu le poarta de grija si întotdeauna sunt preocupati de a face voia Lui mai mult chiar decât de a se gândi la hrana zilnica.