Baia Turcească: muzeu sau centru de artă contemporană?

În formula actuala, dominata de o ambiguitate a relatiilor dintre Ateneu, UNAGE si filiala UAP Iasi, dublata de lipsa specialistilor si promovarea unor persoane obediente, care sa colaboreze cu puterea politica pentru realizarea propriei agende a acesteia, în detrimentul cetatenilor care platesc din taxele lor nu doar persoanele angajate, dar si costurile de functionare ale Baii Turcesti, proiectul Centrului International de Arta Contemporana pare esuat înainte de a fi lansat oficial. Dupa ce a încalcat întelegerea cu ONG-urile care au scris mare parte din proiectul cu care Primaria Iasi a primit finantarea pentru restaurarea Baii Turcesti si a transferat cladirea în administrarea Ateneului, Mihai Chirica s-a referit la noul spatiu în termeni de „muzeu de arta contemporana”. Probabil cetateanul obisnuit nu vede mari deosebiri între ideea de muzeu si cea de centru de arta contemporana, dar diferentele sunt semnificative atât ca impact asupra comunitatii, cât si ca releventa nationala si internationala a unei asemenea institutii. În primul rând, proiectul care a adus finantarea de la UE prevedea clar – asa cum scrie si pe placa de la intrarea în cladire – obligativitatea Primariei Iasi de a asigura functionarea în cladirea Baii Turcesti a unui Centru International de Arta Contemporana. Referirea la noua institutie ca la un Muzeu de Arta Contemporana intra în contradictie cu scopul initial si reprezinta o deturnare a acestuia. Deoarece în proiectul aprobat erau prevazute camere dedicate teatrului si dansului contemporan, Universitatea Nationala de Arta „George Enescu” a preluat, prin Facultatea de Teatru, aceste spatii pentru proiecte proprii. Cum se împaca ideea unui muzeu de arta contemporana cu spatii folosite permanent pentru teatru? Despre lipsa de etica a schimbarii fara vreo consultare a statutului institutiei a scris pe larg în Suplimentul de cultura nr. 841 din 4 martie 2024 si unul dintre cei care au contribuit la întocmirea proiectului, profesorul universitar Catalin Gheorghe, de la UNAGE. De altfel, alte doua cadre universitare de la UNAGE au luat atitudine în presa culturala cu privire la discursul public folosit de curatorii si artistii selectati la Lunii Sculptorilor Români, eveniment bugetat extrem de generos si organizat cu emfaza de Ateneul Tatarasi. Astfel, tot în acelasi numar al Suplimentului de cultura, artistul si profesorul Dan Acostioaei atrage atentia ca în interiorul Baii Turcesti a fost ridicat un obelisc din lemn dedicat primarului Mihai Chirica, cel care a insistat ca anumite obiecte care au facut parte din expozitii de anul trecut sa ramâna în cladire. Orice artist sau curator – chiar daca nu are expertiza în arta contemporana – ar fi putut sa-i atraga atentia ca un obiect amplasat în spatiul unei expozitii devine, la rândul sau, exponat, iar vizitatorii vor „citi” si interpreta prezentele si viitoarele demersuri expozitionale ca fiind alcatuite inclusiv din aceste artefacte ale unor proiecte anterioare. Oricât de flatant ar fi pentru o persoana faptul ca cineva îi dedica o lucrare de arta, a impune sau a accepta ca acel obiect sa ramâna în spatiul institutional este o grava imixtiune în administrarea acestuia. Amestecul în modul în care arata si functioneaza o institutie gândita strict pentru arta contemporana aminteste doar de vremuri pe care le credeam demult trecute, în care un om – care se credea cel mai iubit fiu al poporului – dadea indicatii pretioase tuturor, indiferent ca avea sau nu competente în acele domenii. Faptul ca nimeni n-a avut curajul sa-i spuna acest lucru sau ca nu a avut succes în a-i explica incompatibilitatea dintre obelisc, artefactele ramase de la alte expozitii si orice expozitie care va fi organizata acolo este un indicator care reduce mult sperantele privind o functionare profesionista a acestui spatiu. Profesorul Cristian Nae, fost curator al Pavilionului României de la Bienala de la Venetia si specialistul cu cel mai impresionant CV din zona artei contemporane din Iasi, a atras la rândul sau atentia, într-un articol din cel mai recent numar al Observatorului cultural, al carui subtitlu este „Excesele nationalismului la Luna Sculptorilor Români”, asupra asocierii culturii cu puterea politica. El arata ca, prin selectia facuta de organizatori pentru Luna Sculptorilor Români, se creeaza o naratiune care încearca sa deturneze si sa rescrie „discursul cultural dominant din România ultimilor 30 de ani, marcat de internationalism, de valori europene si de cosmopolitanism”, prin promovarea unei noi forme de „autoritarism cultural sub masca benigna a suveranismului axiologic [...] care îsi justifica invazia Ucrainei prin lupta existentiala împotriva decadentei occidentale si a distrugerii valorilor traditionale, familiei si credintei ortodoxe”. Lipsite de experti în arta contemporana sau mediere cultura, Primaria – prin Ateneul Tatarasi, institutia care impune, de facto, discursul neoconservator ultraortodox în spatiul public iesean – se pregateste sa colonizeze si noua institutie cu acelasi tip de încarcatura ideologica. Iar una dintre modalitatile pe care le are în vedere ar fi formarea unei colectii de lucrari de arta contemporana – mai precis, ale unor artisti contemporani noi, dar a caror practica nu este neaparat contemporana prin subiectele si temele abordare –, validarea unor artisti prin crearea unei retele cu alte institutii din tara cu aceeasi orientare ideologica si filtrarea artei asumate oficial. Întelegând ca nu vor putea fi niciodata relevanti international în contextul în care se feresc de arta critica, premiata si validata de institutii (muzee, bienale, galerii, reviste si critici) de renume pe plan macar european, pentru administratia locala miza Baii Turcesti este strict electorala. În al doilea rând, daca un muzeu are ca rol formarea unei colectii si conservarea si promovarea unor lucrari care sa faca parte dintr-un patrimoniu national sau universal, un centru de arta contemporana permite o abordare mult mai flexibila, bazata pe expozitii temporare si fara o colectie permanenta. Un astfel de concept poate încorpora inclusiv spatii pentru artele performative. Institutia cea mai apropiata de ce se dorea prin Centrul International de Arta Contemporana de la Baia Turceasca este denumita kunsthalle. Kunsthalle a luat nastere la sfârsitul secolului al XVIII-lea din initiativele asociatiilor de arta, asa-numitele Kunstvereine, care doreau sa promoveze arta contemporana locala. Membrii acestor asociatii erau artisti sau iubitori de arta, provenind din clasa de mijloc care a luat amploare în timpul revolutiei industriale. Institutul de Arta Contemporana din Boston, care a fost Institutul de Arta Moderna pâna în 1948, a renuntat la colectii pentru a deveni o platforma expozitionala pentru dezbateri si expozitii temporare. Mai târziu, Miscarea Spatiului Alternativ din anii 1960 a fost cea care a împrumutat conceptul Kunsthalle pentru a prezenta productia curenta a artistilor contemporani prin intermediul unor expozitii de scurta durata, tendinta ajunsa apoi în Europa, unde au fost create multe noi Kunsthallen fara colectii. Mai importanta decât lipsa colectiei este relatia dintre expozitiile pe termen scurt si programarea culturala pe termen lung a institutiei. Succesul conceptului Kunsthalle este unul dintre motivele pentru care muzeele traditionale se transforma, evolueaza si se adapteaza la industria culturala. Practic, acest lucru înseamna ca institutiile au înglobat în activitatile lor elemente din alte domenii ale culturii, devenind un spatiu pentru dezvoltarea gândirii critice si a dialogului deschis pe teme actuale. Scopul lor principal nu mai este, ca în cazul muzeelor, cel de a conserva arta, ci de a prezenta noi perspective si tendinte progresiste în arta. De asemenea, este de cea mai mare importanta generarea si productia de noi lucrari de arta în parteneriat cu artisti în viata, eventual în cadrul unei rezidente. Misiunea unei Kunsthalle vine de la expresia germana „Kunst für Alle” sau „Arta pentru toti”, facând din atragerea publicului larg prioritatea sa, în special pe cei care nu frecventeaza muzeele. Alte obiective importante sunt educarea audientelor si accesibilitatea pentru diverse categorii de public. Un eveniment de anvergura, bugetat generos, precum Luna Sculptorilor Români, în loc sa aduca beneficii de imagine orasului si cresterea vizibilitatii scenei locale, a generat o singura stire virala la nivel national: vandalizarea sculpturii Hidra, pusa acum la vânzare pentru a capitaliza de pe urma mediatizarii. Lipsa de mediere adecvata a lucrarilor instalate în spatiul public, lipsa de reactie a organizatorilor si edililor orasului, gestionarea defectuoasa a crizei de relatii publice (PR) si promovarea unui discurs acuzator la adresa publicului larg, care nu ar face suficiente eforturi pentru a se autoeduca, arata inadecvarea acestora în raport cu arta contemporana. În formula actuala, dominata de o ambiguitate a relatiilor dintre Ateneu, UNAGE si filiala UAP Iasi, dublata de lipsa specialistilor si promovarea unor persoane obediente, care sa colaboreze cu puterea politica pentru realizarea propriei agende a acesteia, în detrimentul cetatenilor care platesc din taxele lor nu doar persoanele angajate, dar si costurile de functionare ale Baii Turcesti, proiectul Centrului International de Arta Contemporana pare esuat înainte de a fi lansat oficial.   George Plesu este manager cultural, presedintele Asociatiei AltIasi