Roşia Montană: aspecte mai puţin înţelese şi complexul resurselor

În ipoteza în care se vor dezvolta surse alternative de producere a energiei sustenabile, se poate ajunge ca resursele din subsolul nostru sa valoreze exact zero lei. România nu duce lipsa de aur, petrol, gaze naturale, cupru, argint, grafit sau metale rare. Unele dintre ele, cum ar fi gazele naturale sau petrolul, sunt acum critice. Aurul, pe lânga valoarea sa de schimb, în crestere, poate fi folosit si în diverse industrii cu valoare adaugata mare spre foarte mare. Grafitul, la rândul sau, este folosit pentru aplicatii moderne si tehnologii inovative, fiind disponibil în România, în mine din judetul Gorj. Petrolul se gaseste în cantitati mari, chiar si în zona Moldovei, dar nu este exploatat suficient. Compania OMV, care detine Petrom în România si este o firma aflata sub umbrela rusilor, a încetat de mult sa mai caute noi resurse si a preferat sa importe din alte surse, unele dintre ele le intuiti si singuri. Cazul Rosia Montana a fost unul edificator pentru modul cum întelegem sa ne raportam la resursele pe care le detinem. Ne-a lovit un fel de complex fata de acestea si am preferat, uneori la îndemnul unor voci motivate cu bani din rândul “verzilor”, sa nu le exploatam. Sigur va aduceti aminte de cazul Pungesti cu gazele de sist, sau de gazele naturale din Marea Neagra. La Pungesti, pe fondul unor proteste venite aproape de nicaieri, s-a stopat totul în fasa, iar povestea gazelor din Marea Neagra începuta pe timpul baronului Liviu Dragnea s-a transformat în telenovela. Oricum, timpul a trecut, iar exploatarea gazelor din Marea Neagra se face la un nivel extrem de redus care tinde spre zero. Una dintre companiile implicate în afacere este OMV. Da! Aceeasi societate care trage sforile si la Petrom. Nu-i asa ca este minunat? Zilele trecute, Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OCDE) a recomandat tarii noastre, în baza unui studiu, sa stopeze noile proiecte de exploatare a gazelor si petrolului, deoarece acestea contravin obiectivelor de combatere a schimbarilor climatice. De asemenea, OCDE spune ca la orizontul anilor 2030 este de asteptat ca cererea pentru petrol si gaze sa scada, iar dezvoltarea de noi proiecte ar ajunge într-o pozitie vulnerabila din punct de vedere economic si financiar. Studiul respectiv da exemplul unor tari, cum ar fi: Danemarca, Franta sau Irlanda, care au anuntat interzicerea noilor exploatari de petrol si gaze. Înca nu este clar daca dezideratul de economie verde este unul sustenabil. Deocamdata, semnalele nu sunt dintre cele mai încurajatoare. Cert este ca putem spune fara sa gresim ca tara noastra a pierdut timpul si riscam sa ramânem cu o serie de resurse îngropate din cauza ca nu am stiut sa le exploatam la timp sau am fost îndemnati sa le lasam acolo unde sunt pentru ca alte state sa profite în tot acest timp de explozia preturilor la petrol si gaze. Ghinion, dupa cum ar spune presedintele Iohannis. Practic, din aceasta lipsa de initiativa am pierdut cu totii, iar de câstigat a avut doar o mâna de oameni, oameni care au luptat împotriva unor astfel de exploatari. Mesajele politicienilor în urma câstigarii procesului intentat de catre Gabriel Resources în cazul Rosia Montana împotriva României nu au încetat sa curga. Cei aflati la putere, cu Marcel Ciolacu în frunte, au tinut sa-si asume meritul câstigului, iar cei din opozitie sa atace diversi adversari. Circul este urmarit de popor, place. Putine au fost însa vocile care s-au auzit din tot acest vacarm care sa sustina, si nu cu argumente putine, ca mai bine ne-am gândi cum sa exploatam aceste resurse decât sa punem piedici tuturor proiectelor. Riscul unei catastrofe ecologice la Rosia Montana nu era de neglijat. Totusi, aurul se extrage în multe zone din Statele Unite prin aceleasi metode, nu de azi si nici de ieri, fara probleme prea deosebite. Cu siguranta, o abatere cât de mica de la norme ar fi fost exploatata propagandistic de catre verzi. La fel se întâmpla în cazul gazelor naturale si al petrolului din SUA. Lipsa de interes a Statelor Unite, vizibila în ultima perioada, fata de problemele din Orientul Mijlociu este determinata tocmai de independenta energetica câstigata în ultimii 10-15 ani. Resursele naturale de care dispunem sunt o oportunitate imensa. De exemplu, la Rosia Montana estimarile arata ca ar fi în jur de 250-300 de tone de aur. La pretul zilei, asta înseamna cel putin 16 miliarde de euro. Desigur, nu toti banii ar ajunge în buzunarele statului român, suma ar fi împartita între partile implicate, iar investitiile vor determina sigur o accelerare a dezvoltarii pe orizontala si verticala. Acum, în conditiile în care Rosia Montana este obiectiv UNESCO, explotarea aurului de acolo ramâne doar la stadiu de vis. Exact acelasi lucru se poate întâmpla si în cazul celorlalte resurse. Fereastra de timp nu este prea generoasa cu noi. În ipoteza în care se vor dezvolta surse alternative de producere a energiei sustenabile, se poate ajunge ca resursele din subsolul nostru sa valoreze exact zero lei. Întrebarea este daca ne permitem sau nu acest lucru? Daca nu, atunci ar fi trebuit sa actionam începând chiar de ieri. Mâine poate fi deja prea târziu!