Cărămidă cu cărămidă

“Words are, of course, the most powerful drug used by mankind.” (Cuvintele sunt, desigur, cel mai puternic drog folosit de omenire, t.a.) - Rudyard Kipling Nu stiu daca te-ai întrebat vreodata ce trebuie sa faca creierul pentru a obtine ceea ce noi luam absolut de-a gata. Creierul nostru face multi pasi intr-un proces foarte complex pentru a produce vorbirea naturala - inclusiv gasirea cuvintelor pe care vrem sa le spunem, planificarea miscarilor tuturor muschilor si articulatiilor la intensitatea necesara pentru producerea vocalizarii dorite. Cum se întâmpla de obicei, trebuie ca doar unul din mecanisme sa nu functioneze cum trebuie si rezultatele sunt adeseori devastatoare pentru cel care le sufera. In ciuda complexitatii acestui proces. creierul uman realizeaza aceste fapte surprinzator de rapid (aproximativ trei cuvinte pe secunda, în vorbire naturala) cu extrem de putine erori. Este unul din „miracolele” pe care creierul le produce zilnic cu o „usurinta” aparenta dezarmanta. La unii chiar intr-un exces la fel de fascinant. In ciuda ubicuitatii sale si a aparentei simplitati in producere, era unul din misterele cele mai provocatoare ale functionarii creierului. Spun era pentru ca tocmai ce s-au ridicat o mare parte din valurile care îl acopereau. Folosind tehnici avansate de înregistrare a activitatii creierului, un nou studiu condus de cercetatorii de la Spitalul General Massachusetts, afiliat la Universitatea Harvard, demonstreaza modul în care neuronii din creierul uman lucreaza împreuna pentru a le permite oamenilor sa se gândeasca la ce cuvinte vor sa spuna si apoi sa le produca cu voce tare prin vorbire. Lucrarea arata cum neuronii reprezinta unele dintre cele mai de baza elemente implicate în construirea cuvintelor rostite - de la sunete simple de vorbire numite foneme pâna la asamblarea lor în siruri mai complexe, cum ar fi silabe. De exemplu, consoana „da”, care este produsa prin atingerea limbii de palatul dur din spatele dintilor, este necesara pentru a produce cuvântul dalta. Înregistrând neuroni individuali, cercetatorii au descoperit ca anumiti neuroni devin activi înainte ca acest fonem sa fie rostit cu voce tare. Alti neuroni au reflectat aspecte mai complexe ale constructiei cuvintelor, cum ar fi asamblarea specifica a fonemelor în silabe. Autorii studiului au aratat ca este posibil sa stim cu precizie sunetele de vorbire pe care indivizii le vor rosti, înainte ca ei sa le articuleze. Cu alte cuvinte, putem prezice ce combinatie de consoane si vocale va fi produsa înainte ca acele cuvintele sa fie rostite efectiv. Aceasta capacitate ar putea fi valorificata pentru a construi proteze artificiale sau interfete creier-masina capabile sa produca vorbire sintetica, de care ar putea beneficia o gama larga de pacienti. Bogdan Iliescu este medic primar neurochirurg la Spitalul de Neurochirurgie din Iasi si presedinte al Asociatiei Creierului Iasi