Memoria este o haină

Însemnari mai mult sau mai putin (ne)însemnate Movie line dintr-un film oarecare German. Un serial cu medici. „Oamenii stiu pretul la toate cele si habar n-au de valoare lor.” O spune un profesor de medicina pensionat care sufera de Parkinson. Boala rezumata tot de el dupa cum urmeaza: „Parkinson este o varianta a dementei. Creierul si corpul nu se mai înteleg”. Am avut un vecin (la Amnas) care a suferit de boala asta. Din pacate, deocamdata nu exista solutie la ea. Si e trist, foarte trist sa vezi pe cineva constient, dar lipsit de minimum control asupra lui însusi. Apropo de filme Da, serialul de mai sus n-o fi el vreunul care sa sparga gura târgului, dar… Dar iata, am ramas cu ceva din el. Pretentia minima a unui film e sa-ti ofere un moment de distractie (în sens englezesc). Abia daca nu realizeaza nici macar asta e un chix. Ideologia si mijloacele Da, pentru activistii radicali, adicatelea gata dusi cu pluta, ideologia scuza mijloacele. Dar, vorba unui slogan la protestele recente ale agricultorilor germani, „ideologia nu tine de foame”. Despre genii Geniile n-au patrie. Sau n-au nevoie de. Desi… Stire din România „Canistra a luat foc, la fel si victima neatenta.” Cica de la o petarda aruncata. Semnat: Digi24. Blestem Pastile mamii voastre/ de cârnatari împutiti/ care nu mai reusiti/ sa faceti/ un cârnat adevarat! Pseudo-Haiku Cu un fir de ata/ prins de viata. The Guernsey Literary and Potato Peel Pie Society Un film de Mike Newell din 2018, vazut dublat în germana (Liebe Juliet). Fain. Din care am ramas, printre altele, cu un citat dintr-un autor citat în film, anume din Charles Lamb: „Multumit cu putin, dar cu dorinta de mai mult.” O filosofie de viata, as zice, sanatoasa. De unul singur… De unul singur/ toate drumurile-s lungi,/ chiar si de mai repede ajungi. Movie line Da, cum ziceam (daca n-am facut-o explicit, am facut-o implicit), poti descoperi în orice film cât de cât valabil ceva fain. De pilda vorba asta: Some day isn't a day of the week. Într-o zi nu-i o zi a saptamânii, adica. O spune Joe Roberts (personaj principal masculin - trebuie spus, între timp, caci avem de acum personaje masculine dupa nume, dar autodeclarat feminine dupa „simtire”), citându-l pe tatal sau jucat de, ei da, Patrick Duffy (Bobby din Dallas) în A Christmas Promise (O promisiune de Craciun). Cât dureaza o eternitate? Îndeobste, o viata de om. Atâta doar ca o viata de om poate fi foarte scurta… Date statistice Din filmul Leberkäseland (Tara brânzei de ficat – scuze, dar n-am gasit alta traducere la acest mezel tipic german), cu o familie tânara de turci imigrati în Germania, am aflat asa: ca în 1960 în RFG erau 1500 de turci, iar în 1962 au fost deja 200000! Ulterior, dupa 1968, Germania federala (adica cea de Vest) si-a schimbat binisor politica de imigratie, facilitând (în fel si chip, inclusiv prin plati pe cap de etnic german din Estul Europei, de pilda sasi si svabi din România) aducerea unor cetateni mai lesne integrabili în societatea germana. Abel und Kainer – o recomandare Nu încetez sa ma mir ce filme faine germane sunt pur si simplu ignorate de piata (piata noastra, în cazul de fata). Unul dintre ele este Heute stirbt hier Kainer (Azi aici moare Kainer, 2021). În titlul original avem un joc de cuvinte, în masura în care numele de Kainer suna a keiner, deci niciunul. Care Kainer cumpara un pistol si un singur cartus si pleaca la întâmplare undeva la tara, într-un sat ce seamana ca locatie cu cel al copilariei în care a crescut. Unde are loc o comedie neagra, o pastisa dupa niscaiva filme americane, dar bine, convingator realizata. Citat din Kainer: „Un comic a spus cândva ca fiecare chestie are trei parti: una pozitiva, una negativa si una comica.” Ca fapt divers, personajul feminin principal se numeste Marie Abel. Iaca, se poate Se poate, adica, si în Germania (nu doar la noi): Un functionar din Germania a încasat timp de cinci ani câte 70000 de euro/an, nefacând nimic, ba stând chiar acasa, în home office! Si, am aflat la stirile RTL, nu e un caz singular: în multe institutii de stat ar exista asa-zise posturi de garare înainte de pensionare, unde ajungi când faci vreo boacana, dar nu poti fi concediat – ori când cineva sus-pus te vrea neutralizat. Memoria este o haina O haina (mai mult sau mai putin) mâncata de molii.   Michael Astner este poet, traducator si publicist