„Omul Davos” – ediţia 2024

Show-ul anual de la Davos ilustreaza perfect un fenomen descris de Thomas Sowell: „în ultimele trei decenii Occidentul a renuntat la ceea ce mergea bine în favoarea a ceea ce suna bine”. Daca e sa cautam un fir rosu care leaga reuniunile WEF de la Davos din ultimii ani acela e ca prapastia dintre participanti, politicieni, corporatisti, ONG-isti, „experti”, ce se declara profund preocupati de binele umanitatii si de soarta planetei, si restul publicului s-a largit în continuu. E aproape imposibil sa mai gasesti vreun comentariu favorabil în relatarile despre Davos. Din acest punct de vedere lucrurile nu s-au schimbat semnificativ, ca atmosfera, fata de anul trecut când scriam si atunci despre „ecartul dintre opulenta reuniunii si mesajele transmise populatiei din spatiul occidental, pentru ca în afara acestuia mai nimeni nu le ia în serios, si careia i se cere sa-si schimbe radical stilul de viata fie pentru a «salva planeta», fie pentru a «lupta cu pandemia» care a alimentat acuza de ipocrizie la adresa participantilor”. Cea mai mare parte a participantilor la de acum obisnuitele reuniuni anuale inventate de Klaus Schwab în 1971 se încadreaza în descrierea facuta de Samuel Huntington într-un eseu din 2004. „Omul Davos”, scria atunci Huntington, „are putin apetit pentru loialitatea nationala, vede granitele nationale ca pe niste obstacole care, din fericire, dispar si vede guvernele nationale ca niste reziduuri din trecut a caror singura functie utila este de a facilita operatiunile globale aleelitei din care face parte”. Nimic nu pare sa se fi schimbat semnificativ din acest punct de vedere în ultimele doua decenii. Cu exceptia cresterii masive în intensitate a ostilitatii publicului occidental fata de „globalisti” si o agenda Davos devenita tot mai radicala în ambitiile ei de remodelare a existentei noastre cotidiene. Plus faptul ca tema impactului Inteligentei Artificiale a fost unul dintre capetele de afis ale reuniunii. În acest context a facut multa vâlva faptul ca în cursul unui dialog cu Fareed Zakaria de la CNN, Sam Altman, CEO-ul companiei Open AI care a creat celebrul program Chat GPT, nu a fost în stare sa ofere un raspuns convingator atunci când a fost întrebat care ar fi competentele umane care nu ar putea fi replicate de Inteligenta Artificiala. Semn ca multe locuri de munca, cu precadere din categoria „gulerelor albe”, risca sa dispara în anii urmatori în ciuda asigurarilor linistitoare ca altele noi vor fi create. La care se adauga implicatiile cu multe semne de întrebare din zona tehnologiilor militare. O problema majora recurenta legata de reuniunile de la Davos, scrie Politico, este aceea ca multimea de participanti celebri si presupus straluciti nu reusesc decât rareori sa emita idei în mod real interesante. „Nu este vorba de faptul ca observatiile si argumentele sunt deosebit de proaste, desi este rar sa auzi ceva surprinzator de inteligent. Doar ca participantii la aceste conferinte tind sa aiba expertiza într-un singur domeniu, iar forumuri precum WEF le da posibilitatea sa-si spuna opiniile si sa judece evenimente foarte departe de ariile lor de expertiza profesionala.” Dincolo de faptul ca participantii la WEF ne asigura de bunele lor intentii, ce ramâne totusi dupa reuniuni precum cea din acest an? Exista totusi un fir rosu al discursurilor: taxe mai mari si, mai ales, pledoaria pentru un stat tot mai extins si atotputernic si tot mai multe reglementari. Viziunea de tip Davos favorizeaza birocratia guvernamentala si cea din institutiile transnationale si marile corporatii care, prin amplul sistem de lobby, de pe ambele maluri ale Atlanticului, îsi poate proteja si impune interesele. Marele perdant fiind companiile mici si mijlocii. Tot atâtea motive pentru care „globalistii” de la Davos sunt adesea priviti cu suspiciune. Când e vorba de reglementari UE sta foarte bine, nu lasa nici un domeniu la voia întâmplarii, de la Inteligenta Artificiala la „combaterea dezinformarii online”. Ori, aceste excese ale Bruxelles-ului, criticate recent presedintele MEDEF, cea mai importanta asociatie patronala din Franta, nu face decât sa afecteze semnificativ competitivitatea globala a companiilor europene. Nu înseamna neaparat ca provocarile legate de impactul economic si etic al Inteligentei Artificiale sau dezinformarea nu constituie subiecte preocupante, dar, în primul caz o Europa sever ramasa în urma în plan tehnologic are putine sanse sa fie luata în serios, iar în al doilea caz exista temeri serioase ca noul mod de operare, cu noi autoritati nationale vigilente, va cenzura punctelor de vedere care se abat de la „linia oficiala” în cazul subiectelor sensibile. Am vazut ce s-a întâmplat în timpul pandemiei când au fost blocate opinii avizate privind politicile de urmat sau efectele secundare ale vaccinurilor care ulterior s-au dovedit cât se poate de valide. „Daca lumea a învatat ceva din panica de la Covid, este ca toti cei care vad în provocarile de sanatate publica o oportunitate de a reorganiza societatea nu sunt de încredere”, scrie James Freeman în WSJ. Or, si anul acesta am avut parte la Davos de o multime de sugestii pe aceasta linie. Pentru „elitele globaliste”, asa cum le descriu criticii lor, curentele populiste, reprezentate de personaje ca Geert Wilders sau Donald Trump reprezinta cu siguranta o amenintare. De unde si coalizarea întregului aparat al statului, asa numitul „deep state”, împotriva lor. În realitate, nici acestia, desi criticile lor sunt adesea justificate, nu au în cele mai multe cazuri solutii miraculoase. Excesele globalizarii sunt reale si disruptive, în sensul rau. Dar si renuntarea cvasi-completa la comertul global e profund destructiva, s-a vazut asta în istorie. La fel, promovarea mioapa a izolationismului în Statele Unite de catre personaje influente ca Tucker Carlson poate fi si aceasta dezastruoasa în contextul marilor turbulente geopolitice ale momentului. La fel, în Europa ar trebui sa ne îngrijoreze retorica pro-Putin si anti-americana a AfD-ului german sau a noului partid german radical de stânga al Sarei Wagenchnet. Solutia la radicalismul cultural toxic adoptat de o buna parte a elitelor occidentale nu este în nici un caz îmbratisarea autocratiei brutale moscovite care face parada de conservatorism. Lumea a mai trecut prin izolationism si un pacifism naiv, am mai vazut asta înaintea celui de-al Doilea Razboi Mondial, si stim ce s-a întâmplat! Însa, pe de alta parte, e o crasa si periculoasa fuga de realitate sa ignori cauzele reale ale nemultumirilor populatiei, migratia, politicile radicale de gen, transgenderismul, excesivele politici climatice nesustenabile, punând simplist, din pacate cu o larga sustinere mediatica, ascensiunea populismului exclusiv pe seama dezinformarii rusesti. Ursula von der Leyen a tinut si ea sa ne transmita de la Davos ca dezinformarea (mai precis si mai cuprinzator, în engleza, se vorbeste, cu nuante si grade, despre „disinformation”, „misinformation” si „malinformation”), urmata îndeaproape de polarizarea din societate, reprezinta o amenintare mai mare pentru comunitatea globala decât razboaiele, pericolul nuclear sau schimbarile climatice. Ar fi fost cu siguranta o idee buna daca Presedinta Comisiei Europene ar fi tinut cont de declaratiile recente ale lui Grant Shapps, secretarul britanic al apararii, care a spus ca lumea trece de la starea postbelica la cea prebelica sau de cele ale unui alt coleg din structurile transatlantice, din Bruxelles, amiralul olandez Rob Bauer, presedintele Comitetului Militar al sefilor nationali din tarile NATO, care a avertizat ca alianta trebuie sa fie „în alerta rosie rosie pentru razboi” si „sa se astepte la neprevazut”. „Placile tectonice ale puterii se deplaseaza”, a adaugat el. „Si ca urmare ne confruntam cu cea mai periculoasa lume din ultimele decenii.” E drept, în ceea ce priveste polarizarea din societate, clivajul dintre elite si restul populatiei, Ursula von der Leyen are dreptate sa fie îngrijorata. Numai ca asta nu e de folos atunci când, pe de alta parte, refuzi sa recunosti rolul covârsitor jucat de elite în aceasta directie. „Propaganda «fake» rusa si încercarile chinezesti de a influenta opinia americana sunt probleme reale, dar oamenii nu îsi pierd încrederea în liderii lor pentru ca dezinformarea le-a zapacit mintile”, scrie Walter Russell Mead de la Davos pentru Wall Street Journal. „Ei îsi pierd încrederea pentru ca simt ca abordarea establishment-ului fata de principalele probleme ale zilei nu functioneaza.” O impresie întarita de show-uri precum cel în care o femeie „shaman” si-a facut aparitia pe scena la Davos pentru un ritual în fata unui panel din care facea parte si Kristalina Georgieva, directorul FMI, care s-a aratat „corect încântata” de acest „exercitiu de competenta cross-culturala”, în aplauzele asistentei. Dupa cum observa sociologul britanic Matthew Goodwin este vorba de gesturi obligatorii prin care se marcheaza aderenta la optiunile culturale radicale ale elitei globale. Din aceeasi arie tematica cu ESG-ul corporatist si conceptul DEI, cu larga aplicabilitate institutionala, prin care „omul de la Davos” vrea sa transmita celorlalti mesajul superioritatii sale morale si a faptului ca se afla ferm „de partea buna a istoriei”. Numai ca, de pilda, o corporatie ca Boeing, care de o buna bucata de vreme care se lauda cu performantele sale în materie de politici de incluziune si diversitate traverseaza o criza serioasa dupa ce o usa a unui avion 737 Max 9 a explodat în timpul unui zbor Alaska Airlines din 5 ianuarie. Incidentul va fi investigat de FAA, agentia responsabila pentru securitatea aviatiei, care tocmai a precizat, în lumina preocuparii sale constante pentru promovarea diversitatii si incluziunii, ca va avea grija sa repare faptul ca „persoanele cu dizabilitati mentale si fizice «severe» sunt cele mai slab reprezentate în cadrul fortei de munca federale”, problema pe care este hotarâta sa o remedieze. Ceea ce l-a facut pe Elon Musk sa se întrebe retoric pe Twitter (X): „Vreti sa zburati într-un avion construit de unii care au dat prioritate politicii de angajare DEI în detrimentul sigurantei voastre?” O notabila exceptie în acest cor a constituit-o noul presedinte al Argentinei, Javier Milei, care în interventiasa de la Forumul Economic Mondial a avertizat ca lumea occidentala e în pericol pentru ca „liderii acesteia au abandonat modelul bazat pe libertate în favoarea unor diferite versiuni a ceea ce numim colectivism”. Adaugând ca rezultatul „experimentelor colectiviste” a fost întotdeauna socialismul si saracia. Astfel de vorbe îl fac desigur cât se poate de antipatic pe Milei în colectivitatea „oamenilor Davos” care îl eticheteaza „clovn” de extrema dreapta. Interventia sa a facut însa multa vâlva, printre cei care au remarcat-o si apreciat-o numarându-se persoane ca istoricul Niall Ferguson, pentru ca a reprezentat o ruptura totala cu platitudinile obisnuite de la Davos, scrie The Spectator. „Milei a optat pentru o aparare transanta a capitalismului bazat pe piata libera - singurul sistem, a spus el, care este cu adevarat «de dorit din punct de vedere moral» datorita rezultatelor sale dovedite pentru oameni.” Saptamânalul britanic observa ca Milei atrage atentia asupra unui aspect de regula putin discutat: ascensiunea iliberalismului economic în spatiul occidental. „Refuzul politicienilor de a recunoaste rolul pe care deciziile interne l-au jucat, de exemplu, în criza inflatiei si în spirala datoriilor, evidentiaza modul în care pericolele economice serioase pentru societatea occidentala nu sunt doar ignorate, ci adesea ascunse în mod deliberat sub pres.” Ceea ce a spus presedintele argentinian la Davos nu face decât sa confirme o observatie a lui Thomas Sowell care descria sintetic procesul continuu de degradare din spatiul occidental în plan politic, economic, cultural: „în ultimele trei decenii Occidentul a renuntat la ceea ce mergea bine în favoarea a ceea ce suna bine”. Pentru multi Davosul a devenit locul malefic în care cabala mondiala pune la punct o mare conspiratie. Pentru altii ca autorul articolului din Politico sau pentru Walter Russel Mead este doar proba vie a incompetentei unor elite mondiale complet depasite de situatie. Cei prezenti, mai ales în ultimii ani, la acest pelerinaj anual s-au dovedit complet incapabili sa raspunda enormelor provocari mondiale din prezent altfel decât cu platitudini de genul nevoii pentru „partenariate globale si cooperare” despre care nici Tony Blinken nu a scapat prilejul sa pomeneasca, într-un dialog cu Tom Friedman de la The New York Times. Problema e ce urmaresc si ce fac cei absenti de la „marea reuniune” de la Davos. De exemplu militiile Houthis, care au dat peste cap o parte semnificativa din comertul mondial care se derula prin Canalul Suez, Hamas-ul, Hezbollah-ul, Iranul sau Coreea de Nord. Toti acestia, dar si alti „actori globali” nu se arata deloc doritori sa devina parti interesate într-o astfel de viziune generoasa. Ce sa mai vorbim de un alt absent semnificativ, Rusia lui Vladimir Putin, care are evident si ea cu totul alte prioritati. În principal aceea de a lichida, alaturi de China si cel putin de o parte dintre tarile din BRICS, actuala ordine mondiala, si de a o înlocui cu ceva mult mai convenabil, noi reguli si noi sfere de influenta, de exemplu în Europa. China a fost însa prezenta la Davos. Premierul Li Qiang, care a venit în fruntea unei mari delegatii, a vorbit si el frumos despre deschidere si cooperare si a prezentat chiar o strategie în cinci puncte pentru „recâstigarea încrederii globale”, tema reuniunii din acest an. O tema care de fapt a devenit în ultima perioada una recurenta, semn ca îndemnurile emise de la Forumul Economic Mondial cad în gol. Numai ca la mii de kilometri distanta, în Marea Chinei de Sud, o alta ruta de mare importanta strategica pentru comertul global, vasele militare ale Beijingului agreseaza cu tunuri cu apa navele filipineze, ca parte a strategiei sale de a monopoliza controlul asupra întregii regiuni, inclusiv prin încorporarea Taiwanului, ca punct final. Retorica chineza de la Davos, care face trimitere la cooperarea internationala, intra în contradictie cu ignorarea deciziei Curtii Permanente de Arbitraj de la Haga privind „zona de identificare aerieana” extinsa instituita unilateral de China în arealul Marii Chinei de Sud, decizie pe care a Beijingul a caracterizat-o în 2016 drept „o hârtie buna de aruncat la cos”. „Tema reuniunii, «Reconstituirea încrederii», recunoaste ca ceva nu a mers bine”, mai scria Walter Russell Mead. „Însa, aceasta nu este, în esenta, o criza de încredere. Este o criza de competenta. De ce s-ar astepta alegatorii ca o «clasa de experti», care s-a înselat atât de mult timp în privinta Rusiei, Chinei, Iranului si Covidului, sa stie cum sa faca fata unei provocari atât de dificile si cu multiple fatete precum tranzitia energetica? De ce ar avea încredere în politicienii europeni si americani, care esueaza atât de lamentabil în gestionarea migratiei ilegale masive, sa gestioneze ascensiunea inteligentei artificiale? «Împaratul nu are haine!» este strigatul populistilor de pretutindeni. Pentru a contracara acest mesaj «omul de la Davos» nu are nevoie de consultanti de imagine si de specialisti în dezinformare. El ar trebui doar sa se îmbrace.”