Azi, ediţie specială, de uichend şi de primăvară: despre ce mai chicoteşte lumea prin instituţiile ieşene?

E uichend azi, atunci fara politichie, asa cum am stabilit! ca sa ne tihneasca, si sa mai si râdem olecuta, nu numai sa ne încruntam, nu-i asa. Iar pe azi, daca tot a început si primavara calendaristica, am zis sa facem si noi aicea o editie tematica: despre ce mai chicoteste lumea prin institutii. Deci, sa începem! Chistoalele pe care le cer cei de la Fisc: sa râzi sau sa plângi? Mult tare auzim ca se mai face misto pe la finansurile iesene despre noua initiativa lansata în spatiul public zilele acestea referitoare la asa-zisa militarizare a Antifraudei. Mai concret, se cere ca angajatii acestei structuri sa primeasca pistoale la cingatoare, ca sa se poata apara pe teren, la nevoie. Iar lumea pe acolo, zice-se, a si început sa se teama: ca are rate, ca are înca copii mici de purtat prin scoli si facultati, ca sunt înca case neterminate etc. samd. Ce are una cu alta? Pai, iote ca are. Caci aia mai batrâni de acolo îsi amintesc cum militarizarea asta ceruta acuma seamana cu ce au facut guvernantii prin’92, asa, cu Garda Financiara. Adicatelea le-au dat uniforme, la unii chiar si arme iar dupa aia au desfiintat-o. Dar nu numai atât: cica seamana prea mult procedurile, basca în preambulul documentului, al proiectului pregatit pentru reorganizarea Antifraudei. Mai mult, cica e chiar si mentionata reorganizarea de la Garda Financiara de acum mai bine de 30 de ani, fara a pomeni nimic de desfiintare. Asadar, fiti pe faza! Dom’ derector a venit cu ilicul dupa el la noua functie Sa trecem olecuta bulevardul, dinspre Fisc spre Palatul Culturii, stimati contribuabili mici si mijlocii. Acolo unde, asa cum stiti, avem de ceva vreme un sef nou, adus aici de la Ateneul din Tatarasi, mister Apeutesei, pe motiv ca ar fi facut treaba buna acolo, si se spera ca va face la fel si aici. Foarte bine, sa faca! Numai ca nu despre asta vroiam noi a vorbi azi aicea, ci despre ce mai chicotesc pe acolo noii lui subordonati. Ca, zice-se, iote ca a venit la noua functie tot cu ilicul ala lung pân’ la genunchi si vechi, de la Ateneu, ala de lâna tricotata, si carele cica parca miroase olecuta si a naftalina de sifonier. Mna, si voi acuma, dragilor: poate o fi si aicea tot asa, frigut, ca la biblioteca nationala a lui Cioroianu de la Bucuresti. Iar ilicoiul asta, din ce vedem, cre’ca tine tare bine la sale... Unul taiat de pe lista si la vniversitate Sa încheiem pe azi periplul nostru de uichend pe Copou, ca asa se face daca tot e primavara. Asadar, înca o faza tare haioasa de care lumea chicoteste, de data asta la vniversitatea mare din zona. Povesteste lumea de o faza care s-a întâmplat olecuta mai încolo, dar de care acuma abia s-au auzit detalii. Zice-se ca un decan literat de acoloa jucat cu talent, saptamânile trecute, în filiala de la Focsani, rolul cetateanului atins de filoxera. Adicatelea, la concret, în timpul unui discurs al sefului cel mare de la Iasi, la o masa cu lume simandicoasa, plus crema târgului, s-a auzit vorbind chiar când se facuse liniste: „Pardon, terminati cu discursul: eu cu cine votez, si ce mai beau?” Desi apoi a încercat sa o scalde, ca e gluma, ca e poanta de destindere, lumea bârfeste acuma ca, zice-se, sigur nu-si mai recupereaza omul „palaria” primita cadou de la sef acum patru ani, cumparata de „locotenentii” sai, si care oricum cica s-a dovedit a-i fi prea mare. Vorba aia: si amator de ceva tare, si amator de chestii molcute si rotunjoare în separeuri, hai ca mai merge. Dar si în public, basca la scoala, asta, zice-se, chiar ca nu... **** PONT **** Materialele de mai sus sunt o parodiere umoristica a realitatilor iesene si nationale, realitati care sunt tratate la modul cel mai serios în articolele de news ale editiei noastre. Orice asemanare cu oameni si fapte din viata reala poate fi, asadar, pur întâmplatoare.