Băgat după gratii pentru un furt banal de acum un sfert de secol. Dosarul nici măcar nu mai exista, fiind dat la topit

Un iesean va ajunge dupa gratii pentru un furt comis în urma cu un sfert de secol. Arestat în baza unui mandat european, acesta a contestat sentinta de condamnare. Judecatorii nu au putut verifica însa adevarul spuselor sale, întrucât dosarul fusese dat la topit de mult. George Paul Popa fusese condamnat în 2001, drept complice la un furt comis în 1999. La data respectiva, magistratii Judecatoriei stabilisera o pedeapsa de 3 ani de închisoare, cu suspendare. Termenul de 10 zile pentru formularea apelului trecuse fara ca acest lucru sa se întâmple, iar sentinta devenise definitiva. Mult timp, de Popa nu s-a mai auzit nimic. Conform legii, suspendarea executarii unei pedepse impune condamnatului îndeplinirea unor conditii obligatorii, printre care munca neremunerata în folosul comunitatii sau prezentarea periodica la Serviciul de Probatiune pentru a da detalii despre sursele de venituri. Neîndeplinirea conditiilor suspendarii duce la revocarea acesteia si executarea sa în regim de detentie. A cumparat lucruri furate În lipsa lui Popa, rotile justitiei au continuat sa se învârta. Anul trecut, el a fost arestat în baza unui mandat european si a fost trimis în tara pentru executarea pedepsei. Abia acum, Popa a înaintat un apel împotriva sentintei initiale de condamnare, despre care afirma ca nu a stiut nimic. Conform precizarilor sale, în 1999 ceilalti trei inculpati îi oferisera spre vânzare o roata, o statie de emisie-receptie, un aparat de taxat si un aparat de radio, fara a-i spune de unde provin. Departe de a fi complice la furt, Popa sustinea ca fusese chiar denuntatorul din dosar. Doar ca unul dintre inculpati afirmase ca participase si el la furt, fiind condamnat pe baza marturiei acestuia. Nu facuse apel împotriva sentintei pentru ca nu o primise. Prin avocatul sau, Popa a cerut ca instanta sa demonstreze ca sentinta îi fusese comunicata, pentru a se putea afirma ca apelul sau era tardiv. Cazul a ajuns pe masa judecatorilor Curtii iesene de Apel, dar lucrurile nu au putut fi lamurite pe de-a întregul. Dosarul pur si simplu nu mai exista. În 2001, fusese depozitat în arhiva, având termen de pastrare de 10 ani. Dupa împlinirea acestui termen, dosarul fusese selectionat pentru topire si distrus. Unele sentinte judecatoresti, cum sunt cele privind rectificarea actelor de casatorie sau hotarârile de divort, au termene de pastrare mult mai lungi, de pâna la 30 de ani, întrucât deciziile magistratilor pot avea efecte pe termen lung. Nu era si cazul unui furt banal. Singurele elemente privitoare la cazul lui Popa erau cele gasite în registrele Judecatoriei. Aici era însa mentionat doar dispozitivul sentintei, respectiv pedepsele aplicate fiecarui inculpat. Doar dosarul topit ar fi putut raspunde la întrebarea cum ajunsesera judecatorii sa-l condamne pe Popa. Situatia era cu atât mai delicata, cu cât lui Popa îi era blocata posibilitatea înaintarii unei contestatii în anulare sau a unei cereri de revizuire a sentintei. Caile extraordinare de atac sunt menite printre altele sa permita analizarea unor dovezi noi, care nu au fost cunoscute în momentul solutionarii cazului. Or, în lipsa dosarului, nu se putea verifica daca o anume proba era noua sau fusese cunoscuta în 2001. Din acelasi motiv, nu se putea nici dovedi ca sentinta îi fusese comunicata. Pe ce s-a bazat totusi condamnarea Pe de alta parte, nimic nu dovedea ca Popa nu avusese cunostinta de condamnarea sa, mai ales ca fusese prezent la judecata si fusese audiat ca inculpat. Era firesc sa se intereseze de mersul dosarului si de solutia pronuntata în cazul lui. Magistratii Curtii de Apel au ajuns la concluzia ca, pur si simplu, Popa încercase sa se sustraga de la urmarile faptei sale. „Curtea apreciaza atitudinea acestuia ca fiind a unei persoane care ar fi ales sa se sustraga procesului penal si executarii penale. Evident ca dovezile de comunicare ale sentintei penale nu mai exista, fiind topite odata cu întreg dosarul, conform procedurii standard de pastrare a arhivei referitoare la cauze cu un astfel de obiect, ceea ce face imposibila verificarea aspectului invocat de catre inculpat. Inculpatul încearca sa invoce în favoarea sa propria conduita culpabila, de a se sustrage tragerii la raspundere penala pentru infractiunea ce a facut obiectul cauzei pentru o perioada atât de îndelungata încât dosarul a fost distrus. Inculpatul invoca lipsa posibilitatii de a formula o cale extraordinara de atac în lipsa dosarului fizic, ignorând totodata imposibilitatea evidenta a judecarii unui eventual apel din exact acelasi considerent”, au spus judecatorii. Acestia au respins apelul declarat de Popa ca tardiv. Decizia Curtii de Apel este definitiva.