Poem pentru „Madrigal” (III)

Corul national de camera „Madrigal-Marin Constantin” îsi argumenteaza în continuare prestigiul, longevitatea tocmai datorita patrimoniului neafectat de timp, ramas de la autorii bizantini anonimi, de la corifeii Renasterii vest-europene, de la  compozitorii clasici si romantici, de la cei mai valorosi autori români. Orice concert, orice înregistrare a acestui ansamblu coordonat din 2016 de Anna Ungureanu este o dubla sarbatoare. A muzicii rafinat interpretata, dar pe întelesul si empatia oricarui ascultator sensibil. Un semn distinct al elitei din care fac parte compozitorii si membrii reuniunii de voci. Un cuvânt rar folosit în presa româna pâna aproape de sfârsitul anului 1989 a fost „elita”. Dar cuvântul s-a potrivit deplin stilului de muzica, tipului de interpretare impus de Marin Constantin în România începând din 1963. Le-am definit în episod trecut al însemnarilor dedicate corului de camera „Madrigal”. Datorita programarii intense a ansamblului în emisiunile radio-tv, datorita concertelor si discurilor sale, mica revolutie muzicala de care aminteam a mai însemnat, pe lânga interesul compozitorilor, dorinta unor dirijori de coruri din tara de a-si apropia modelul. Firesc, aproape toti au ramas la distanta. Prea putini emuli au avut la dispozitie tineri cu o anumita cultura muzicala, cu un început de pregatire vocala (studenti la Conservator), putini s-au bucurat de conditiile, timpul, întelegerea mediului profesional în care activau. Le-ar mai fi trebuit perioade de lucru împreuna cu profesorul si dirijorul Marin Constantin, acele cursuri de maiestrie la care se poate învata mult. Asa se explica succesul altei corale apartinând unei institutii muzicale de învatamânt muzical superior: „Animosi”, înfiintata de profesorul, compozitorul si dirijorul Sabin Pautza în 1967 la Conservatorul din Iasi. Avantajele lui Sabin Pautza au fost talentul imens, muzicalitatea, caracterul atractiv al muzicii sale, simpatia de care s-a bucurat din partera maestrului, perioada petrecuta ca voce integrata în ansamblul „Madrigal”. Daca s-ar fi stabilit la Bucuresti, unde se aflau scenele importante de concert, Radioul si Televiziunea, Casa de discuri „Electrecord”, daca nu ar fi fost intens preocupat de compozitie, Sabin Pautza ar fi devenit, poate, si el un locuitor al „Castaliei” dirijorilor români de cor. În astfel de conditii, partiturile sale compuse pentru vocile reunite s-ar fi bucurat de o mai mare circulatie. Dar calitatile personale evocate mai sus au fost suficiente pentru ca Marin Constantin sa-i dovedeasca admiratia tânarului Pautza. Dintre cei 173 de compozitori români cunoscuti1 ale caror lucrari le-a inclus în repertoriul „Madrigal”-ului, cinci pastreaza semnatura fostului sau ucenic: „Alleluia”, „Ofranda copiilor lumii”, Suita de colinde, „Urare”, „Velerim si Veler Doamne”. Alt avantaj pentru Marin Constantin a fost pastrarea vocilor ajunse la performanta dupa ce studentii absolveau Conservatorul. Nu s-a aflat la voia întâmplarii aparitiei unor tineri cu calitati deosebite, nu a trebuit sa reia de la început studiul migalos cu fiecare, asa cum au trebuit sa procedeze profesori de la celelalte Conservatoare din tara, si ei coordonatori ai unor ansambluri vocale. Înca o realitate din anii 1963-1990, cu efect negativ asupra vremurilor ce au urmat: sumedenia corurilor de amatori, obligatorii peste tot în tara, repertoriul întesat cu cântece alese dupa continutul ideologic-patriotard al textelor, au provocat reactia naturala de respingere – a celor ce ar mai fi putut fi atrasi sa cânte în cor, în general a publicului. De aceea, si creatiile românesti clasice, de incontestabila valoare si frumusete au fost, mai sunt afectate prin dezinteres. Corul national de camera „Madrigal-Marin Constantin” îsi argumenteaza în continuare prestigiul, longevitatea tocmai datorita patrimoniului neafectat de timp, ramas de la autorii bizantini anonimi, de la corifeii Renasterii vest-europene, de la  compozitorii clasici si romantici, de la cei mai valorosi autori români. Orice concert, orice înregistrare a acestui ansamblu coordonat din 2016 de Anna Ungureanu este o dubla sarbatoare. A muzicii rafinat interpretata, dar pe întelesul si empatia oricarui ascultator sensibil. Un semn distinct al elitei din care fac parte compozitorii si membrii reuniunii de voci. Tot ce a construit, a slefuit de-a lungul deceniilor Marin Constantin a devenit o traditie, un model, o valoare nationala ce nu si-a dezmintit dupa cinci decenii si jumatate caracterul universal. Premiile, distinctiile importante cucerite în toata lumea, arcul peste timp între cele doua turnee americane, 1969-2023, este una dintre cele mai semnificative dovezi.    1 Nestiute au ramas numele celorlalti 18 autori români ai imnurilor bizatine ce si-au gasit originale, profund spirituale înfatisari sonor-estetice datorita corului de camera „Madrigal”.   Alex Vasiliu este jurnalist, muzicolog si profesor