Oamenii nu trebuie să moară prin boli pe care le putem preveni prin vaccinare!

Numarul cazurilor de rujeola a „explodat” în Europa în 2023 fata de 2022. Practic, potrivit Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS), numarul acestora a crescut în 2023 de 45 de ori fata de 2022, de la 941 la 42.200.  În România, conform Centrului National de Supraveghere si Control al Bolilor Transmisibile (CNSCBT) din cadrul INSP, în perioada 1 ianuarie 2023 - 14 ianuarie 2024, au fost notificate 3.353 de cazuri confirmate cu rujeola, din care 4 decese. Luna trecuta a fost declarata epidemie de rujeola în tara noastra. Rata de vaccinare în România a scazut în ultimii 10 ani si a ajuns între 70 si 80 -. Extrem de putin, potrivit OMS, rata de vaccinare pentru a controla bolile trebuie sa fie de cel putin 90-. Ce este rujeola, cât de severe pot deveni complicatiile acesteia si de ce este important sa ne vaccinam împotriva acestei boli infectioase explica Prof. Univ. Dr. Doina Azoicai, sef disciplina Asistenta primara a starii de sanatate si Epidemiologie, Universitatea de Medicina si Farmacie ”Gr. T. Popa”, Iasi.  Vaccinul împotriva rujeolei a fost introdus înca din 1963 Secolul XXI a fost desemnat ca un secol al preventiei. Pe lânga multe boli cronice pe care în prezent putem sa le evitam, sa le întârziem aparitia sau a consecintele lor (bolile cardiovasculare, diabetul cancerele), patologia infectioasa este beneficiara, în cea mai mare masura a preventiei prin variate metode,  dintre care vaccinarea este considerata metoda cea mai eficienta.  La peste 200 de ani de la utilizarea primului preparat vaccinal de catre Eduard Jenner pentru prevenirea variolei, boala grava cu contagiozitate crescuta si milioane de decese înregistrate în decursul timpului, avem disponibile astazi, peste 30 de vaccinuri care au depasit “proba timpului” prin faptul ca în urma administrarii lor sistematice au dus la reducerea considerabila a îmbolnavirilor grave si a mortalitatii evitabile. Statisticile estimeaza ca vaccinarea contribuie la salvarea a peste 3 milioane de vieti anual, iar aceasta valoare probabil este mult subestimata.  Cei apropiati care sunt deja la o vârsta venerabila ne mai pot povesti momente grele prin care au trecut în urma cu peste 70-80 de ani în care copiii erau condamnati la sechele neurologice majore în urma infectiei cu virusurile poliomielitei si  care nu  erau nici rare si nici lipsite de riscul decesului. Exista consemnari privind dramele generate de tetanos, boala fara vindecare inclusiv la acest moment, a epidemiilor extinse de difterie, tusea convulsiva, tuberculoza, febra tifoida si nu în ultimul rând prin boli eruptive ca rujeola sau rubeola.    Daca la acest moment ne putem bucura de faptul ca traim într-un continent “liber de poliomielita” deoarece în Europa, din anul 2002 nu a mai fost consemnat nici un caz de boala, totusi parcurgem o etapa dificila si complex explicata prin faptul ca înca mai trecem prin perioade epidemice de rujeola sau rubeola. Aceste doua boli care pot fi prevenite eficient prin vaccinare, continua sa determine îmbolnaviri care pot avea o evolutie variata, inclusiv cu prognostic mediu sau sever si, din nefericire, pot sa produca decese.  Primele vaccinuri împotriva rujeolei si rubeolei au fost introduse în practica vaccinarii populatiei înca din 1963 respectiv 1964, iar Programele Nationale de Vaccinare au inclus aceste imunizari de la vârsta de un an si ulterior la copiii de 5-7 ani. Cu toate acestea, dupa o etapa în care a existat o larga aderenta a populatiei la aceste vaccinari, iar rata îmbolnavirilor a scazut considerabil, a aparut fenomenul de refuz al parintilor, influentat mai ales de informatiile false si nedemonstrate stiintific care au generat, în mai multe tari, un fenomen îngrijorator de reemergenta (reaparitie) a rujeolei, atât în rândul copiilor nevaccinati dar si a adultilor care si-au pierdut protectia pe fondul asocierii unor deficiente imunitare de diverse cauze.  Alte doua epidemii de rujeola au fost în 2010 si 2016 Astfel, rujeola în Europa si România la un secol de la introducerea vaccinarii s-a manifestat prin mai multe valuri epidemice. În tara noastra dupa introducerea în 1978-1979 a vaccinarii anti rujeola cu vaccin produs de catre Institutul Cantacuzino si vaccinarea din 2004 cu vaccin combinat rujeola-rubeola-parotidita s-a constatat ca procentul de copii eligibili la vaccinare care au primit vaccin (acoperirea vaccinala) la nivelul anului 2009 a scazut dramatic, fapt ce a determinat în mod inevitabil desfasurarea fenomenelor de tip epidemic în perioada 2010-2012, soldate cu 12.234 de cazuri  si 3 decese. Masurile urgente de recuperare a restantierilor si impactul asupra populatiei a aparitiei numarului mare de îmbolnaviri care au generat suferinta copiilor si îngrijorare apartinatorilor a determinat schimbarea dinamicii epidemiologice cu o crestere a acoperirii vaccinale, mai ales prin acceptul si adresabilitatea parintilor pentru respectarea termenilor optimi de imunizare si implicit o scadere considerabila a numarului de cazuri.  Strategia de tinere sub control a acestei boli a avut rezultate benefice. Din pacate, chiar daca istoria evolutiei acestor boli “ne învata” ca trebuie sa fim consecventi, totusi în 2016, un alt val epidemic a afectat în mod brutal România si alte tari europene prin manifestarea unui noi epidemii care de aceasta data, pâna în 2018 a totalizat peste 20.000 de cazuri si din pacate 60 de decese (pâna în 2020 au fost raportate aproximativ 20.192 cazuri cu 64 de decese), atât la copii cât si la adulti. Aceeasi cauza a influentat zadarnicia strategiei de control a bolii prin nevaccinarea persoanelor eligibile, în special copiii. Chiar daca vaccinarea este o interventie individuala ea are un profund efect asupra întregii comunitati deoarece majoritatea deceselor din acest val care a precedat pandemia de COVID19 s-a datorat, în mare parte faptului ca, acei copii nevaccinati, în majoritate de vârsta scolara, au facut boala si au reprezentat o sursa de contaminare pentru copiii cu vârsta de sub un an  care nu puteau sa fie protejati prin vaccinare (vârsta optima de vaccinare,  prin Programul National de Vaccinare  este de 12 luni).  În 2023 rujeola a determinat decesul a trei copii si un adult În perioada pandemiei, limitarile determinate de masurile care aveau ca scop oprirea raspândirii virusului SARS CoV-2 au generat si o scadere a contactelor si implicit a cazurilor de îmbolnavire prin diverse alte boli infectioase. Aceasta situatie de limitare a prezentarii parintilor la cabinetele medicilor de familie a avut însa  un foarte mare dezavantaj pentru faptul ca dinamica vaccinarilor prin Programul National de Vaccinari a scazut considerabil. Pentru controlul rujeolei a reprezentat un moment de risc deoarece reluarea circulatiei populatiei a permis raspândirea inclusiv a acestui virus, declansând la finalul anului 2023 o noua alerta de val epidemic, justificat de înregistrarea pâna la data de 6 decembrie 2023 a peste 2.000 de cazuri de rujeola la nivel national, în 29 de judete. Dupa declararea epidemiei de rujeola la nivel national masurile care au fost aplicate au fost cele de vaccinare a copiilor cu vârsta cuprinsa între 9 si 11 luni, precum si recuperarea celor care erau nevaccinati sau prezentau schema de vaccinare incompleta. În perioada 1 ianuarie 2023 – 21 ianuarie 2024, Institutul National de Sanatate Publica din România a  confirmat existenta a 3.746 de cazuri de rujeola si patru decese la 3 copii cu vârste de 7 luni (2 cazuri) si un an cât si la un adult de 35 de ani cu comorbiditati. Rujeola boala prevenibila prin vaccinare ramâne înca o problema de sanatate a populatiei, atât celei infantile cât si la adultii aflati la risc, astfel ca este momentul în care profesionistii din sistemul de sanatate, alaturi de parinti sau de apartinatorii copiilor sa-si uneasca eforturile pentru limitarea cât mai mult a consecintelor raspândirii acestui virus cu o contagiozitate deosebit de crescuta. Virusul se transmite prin aer si rezista pe suprafete câteva ore   Virusul se transmite prin aer, prin picaturile de saliva sau secretii ale cailor respiratorii (picaturile lui Pflügge) si rezista pe suprafete câteva ore, astfel ca se poate transmite, ca orice alt virus, prin contact cu suprafete sau obiecte contaminate recent de catre un bolnav la o persoana care fie nu a trecut prin boala fie nu a fost vaccinata.  Perioada «tacuta a bolii» pe care o numim incubatie este de 10-14 zile, încât de multe ori este dificil de precizat momentul în care s-a produs infectarea, aceasta fiind cel mai frecvent generata de contactul strâns între persoane în colectivitatile de prescolari, scolari sau în familiile cu mai multi copiii.  Vaccinarea, pe lânga faptul ca previne îmbolnavirea manifestata prin simptome care duc la suferinta copilului ca: febra înalta (chiar si peste 380- 400 ), catar respirator (aspectul de copil plâns prin prezenta rinoreei, conjunctivitei, tusei), eruptie caracteristica la nivelul tegumentelor si semne specifice la nivelul mucoasei orale), împiedica instalarea unor posibile complicatii, unele dintre acestea grave, care se pot solda si cu deces. Complicatiile pot fi cele prin suprainfectie bacteriena, mai ales a urechii interne care poate duce chiar si la pierderea auzului; infectii sub forma de bronsite, laringite si pneumonii cu risc vital important. Complicatiile extrem de grave sunt cele de tipul encefalitei post infectioase sau panencefalita sclerozanta subacuta PESS, care poate sa apara la  aproximativ 1 din 1.000 de persoane cu rujeola, mai ales în contextul în care infectia este produsa de tulpini cu patogenitate ridicata si infecteaza copiii susceptibili de pâna la 2 ani. Aceasta boala PESS este fatala iar copilul poate sa  aiba manifestarile specifice neurologice chiar dupa mai multi ani de la trecerea prin infectia acuta cu virusul rujeolic. Gravidele care fac rujeola pot prezenta risc de avort, nastere prematura sau chiar deces  Deoarece rujeola are din ce în ce mai mult o tendinta de “ adultizare” (aparitia la persoanele adulte nevaccinate în copilarie sau la adultii cu diverse boli cronice si la un interval lung de la vaccinare) este importanta estimarea si monitorizarea riscului. Atentia speciala trebuie acordata femeilor în timpul  graviditatii care nu au fost vaccinate anterior aparitiei sarcinii si deci care nu prezinta anticorpi protectori în caz de infectie. În functie de vârsta sarcinii ele pot prezenta riscul de avort, nastere prematura, greutate scazuta la nastere a copilului si chiar deces (matern si fetal).  Rujeola ramâne una dintre bolile care poate sa determine suferinta, sechele si în mod regretabil pierderea de vieti omenesti, cu toate progresele vaccinologiei moderne prin care infectia poate fi prevenita ca urmare a utilizarii unui vaccin eficient, sigur si accesibil prin Programul National de Vaccinare si în afara acestuia.  Complianta la vaccinare este un element important si ea va creste în avantajul asigurarii unei acoperiri vaccinale optime (peste 95- dintre persoanele eligibile sa fie vaccinate) numai  prin comunicarea corecta, deschisa si permanenta între medici si populatie. Întelegerea utilitatii si importantei vaccinarii prin intermediul dialogului populatiei cu personalul medical avizat, în afara oricaror interpretari false si eronate, raspândite în mod voit sau nevoit, ne va aduce mai multa siguranta în confruntarea noastra cu bolile în general si în special cu cele infectioase .