Da, doamnă Pistol, în România se cumpără antibiotice fără reţetă. De zeci de ani

Am luat chiar fara sa cer. Si pot sa va numesc zece persoane în jurul meu care sunt în aceeasi situatie. Suparata nevoie mare, în fata jurnalistilor, doamna Adriana Pistol, secretar de stat în Ministerul Sanatatii, a aparat ordinul de emitere pentru 48 de ore a antibioticelor în regim „de urgenta”. Fara sa raspunda concret la criticile venite din stânga sau din dreapta, doamna Pistol, de altfel un profesionist remarcabil, a întrebat pe ton oparit sala – „dar dumneavoastra ati luat antibiotice fara reteta din farmacie?”. Nu stiu ce raspunsuri a primit, ca a fost la Bucuresti conferinta de presa, dar încerc sa îi raspund si eu, de la câteva sute de kilometri departare. Da, doamna, am luat. Am luat chiar fara sa cer. Si pot sa va numesc zece persoane în jurul meu care sunt în aceeasi situatie. Cred ca fiecare dintre noi putem sa gasim aceste zece persoane în rândul cunoscutilor apropiati. Decuplarea aceasta a managementului Ministerului Sanatatii de realitatea din spitalele, farmaciile si pur si simplu de comunitatile din tara este absolut înspaimântatoare. Dar haideti sa va povestesc, doamna Pistol, cum am luat antibiotice fara reteta din farmacie. Sotia mea fusese la medicul stomatolog, care la finalul procedurilor i-a prescris trei zile de antibiotic. M-am dus într-o farmacie aglomerata, din centrul orasului, în drum spre casa. Am intrat, am prezentat reteta, am platit (nu era compensata), iar la final farmacista îmi pune în sacosa de medicamente si reteta de la medic. „Mai pastrati-o, cine stie când o sa mai aveti nevoie de antibiotice?” Am ramas masca si-am plecat acasa. Reteta o am si acum, într-un sertar – subiect de conversatii amuzante despre tara în care traim când mai vin prietenii în vizita. Dar hai sa va mai povestesc, doamna, un episod pe care Ministerul Sanatatii ar trebui sa-l aiba mai bine documentat decât mine. Am vrut sa fac la un moment dat o serie de materiale despre automedicatie. O serie de care nu m-am mai apucat. Însa am facut o parte din documentare, iar ce-am gasit în gaura neagra a Internetului nu e prins în niciun plan al României educate. Sper sa fie în rapoartele SRI înaintate CSAT despre riscurile majore asupra tarii, dar ma îndoiesc. La o postare a unui mare guru TV în care explica el de ce sunt românii cei mai buni din lume, au intrat o serie de doamne din Germania cu sfaturi pentru o fosta colega din România. Femeia se întreba: „ce ne face acum, vor sa ne omoare, întâi cu vaccinul COVID si acum ne iau antibioticele??”. Întrebare redundanta, când antibioticele se dau mai degraba mai usor acum, dar în fine. Si doamnele din Germania au venit sa îi explice fostei lor colege de liceu ca degeaba îsi face griji. În Germania oamenii sunt foarte rai, nu îti dau antibiotice chiar deloc, „desi baiatul meu e racit si are nevoie”. Asa ca cele doua doamne îsi aduc aminte de patria mama o data pe an, când vin sa-si viziteze rudele, si spun ca pleaca „cu portbagajul plin de antibiotice, ca sa fim pregatiti. Cum apare un semn de raceala, imediat luam antibiotice si asa am scapat si de COVID”, completeaza una dintre ele. Postarea avea sute de like-uri si de confirmari: oameni care povesteau cum fac stocuri de antibiotice pentru zile rele. Era inclusiv un barbat care spunea ca el ia si când îl doare capul, ca îi trece. Pentru sanatatea mea mintala îmi spun si astazi ca domnul respectiv încerca o gluma în mijlocul slujbei de înmormântare a logicii, tinuta live pe reteaua de socializare. Dar, vedeti dumneavoastra, doamna Pistol, cam asta e nivelul populatiei generale atunci când vine vorba despre consumul de antibiotice. Prin urmare, asa cum spunea si prof.dr. Doina Azoicai, într-o discutie cu reporterii „Ziarul de Iasi”, oamenilor nu trebuie sa le explici de ce, când si cum ar trebui sa ia antibiotice, ca sa ia decizii informate. Decizia trebuie sa fie în pixul doctorului, iar exceptiile sa fie putine si bine întemeiate. Doar ca la noi, din pacate, exceptiile sunt norma. Nu, nu e (doar) vina farmacistilor pentru debandada în consumul de antibiotice care ne-a dus pe primele locuri în Europa. E o mentalitate ce dureaza de zeci de ani, care a fost alimentata timp îndelungat si de unii medici de familie. Am rude în judetele vecine, Botosani sau Neamt (nu ca la Iasi ar fi mult mai bine), care povestesc ca de fiecare data când au mers la medicul de familie cu copilul, care avea diferite simptome de raceala, nu scapau fara o reteta de antibiotic. O alta poveste întâlnita des, sunt convins, de multi dintre cei care vor citi acest text si au rude în mediul rural: medicul nici nu mai scrie reteta si te trimite la o anumita farmacie. „Mergi acolo si spui ca te-am trimis eu, ca ne reglam noi.” E cu atât mai dureroasa aceasta situatie, doamna Pistol, fiindca medicii si farmacistii care fac asta sunt minoritari în sistem, dar nu exista un sprijin pentru ei din partea autoritatii centrale. Din partea dumneavoastra, practic. Sunt legi, protocoale, regulamente care sunt încalcate si masurile sunt inexistente. Chiar daca pedepsele exista, ele ramân pe hârtie. Iar când va aparea superbacteria rezistenta la antibioticele de pe piata vom lupta cu totii împotriva ei. Vom lupta si vom pierde împreuna. Asa cum nici COVID-19 n-a facut discriminare între cei care cred în stiinta si cei care-si faceau falsi profeti pe Internet. Cum, din pacate, în unele cazuri, n-a facut diferenta nici între tineri si batrâni, bolnavi sau sanatosi. Iar când va veni acel moment, doamna Pistol, si ne vom întreba cu totii cum a fost posibil sa ajungem aici, registrele de la Ministerul Sanatatii vor contine o mare bifa verde în dreptul sectiunii „lupta împotriva rezistentei la antimicrobiene”. Hai ca am rezolvat-o pe asta, trecem la urmatoarea.