Politica, un rău necesar

Poate ca politica nemultumeste, iar politicienii par dezgustatori, dar lipsa interesului nostru pentru politica, participarea scazuta la alegeri, cultura civica de tip parohial, toropeala care ne cuprinde când auzim despre evenimentele politice internationale, nationale sau locale sunt simptome ale erodarii democratiei, ale pierderii libertatilor noastre, ale instalarii pesimismului social si ale solutiilor pe cont propriu. În acest an, plin de evenimente electorale (alegerile pentru Parlamentul European, alegerile locale, cele parlamentare si cele prezidentiale), va propun sa discutam mai mult despre politica, institutiile politice (presedintie, parlament, guvern, partide politice) si actorii politici (politicieni, strategi politici, electorat, cetateni). Se spune ca la fotbal si la politica se pricepe toata lumea. Eu nu ma pricep la fotbal, desi îmi place acest sport, merg uneori pe stadion, de cele mai multe ori fiind un simplu telespectator. La politica ma pricep nitel, macar prin prisma licentei în sociologie si politologie, completata cu un master în politici publice, apoi un doctorat în stiinte politice. În anii tineretii am consiliat politicieni (deputati, senatori, ministri), am furnizat consultanta în managementul campaniilor electorale, în marketing si comunicare politica, în elaborarea politicilor publice. Am lucrat în administratia publica locala si centrala, la Parlament si la Guvern. Pe scurt, am mâncat o pâine din meseria de sociolog politic si as dori sa va împartasesc câte ceva din cunostintele si experienta de pâna acum. Ce scofala mai e si politica aceasta, se vor întreba unii dintre dvs., ca doar nu-i matematica? Adevarul e ca între politica si matematica sunt legaturi destul de puternice. Politica în societatea digitala se bazeaza pe tehnologia informatiei si comunicatiilor ale carei fundamente matematice nu pot fi tagaduite. Apoi, stiinta politica de astazi, în unele medii academice, este destul de matematizata, în sensul ca metodologia cercetarii se bazeaza pe abordari cantitative sau „tratamente” statistico-matematice. În programele de licenta, masterat sau doctorat se regasesc cursuri de analiza statistica avansata pentru cercetarea fenomenelor politice, iar absolventii de stiinte politice au competente inclusiv în programare (Python, R), calcul de înalta performanta bazat pe BigData, Data Mining. Senzatia ca toti ne pricepem la politica deriva din asa-numita „cunoastere comunaˮ a faptelor sociale, a realitatii din jurul nostru. Omul este un animal social (zoon politikon), spunea Aristotel, autorul primului tratat despre politica (Politica). Traind în comuniune cu altii (societate), fiecare dintre noi dobândeste pe parcusul vietii o serie de cunostinte, competente care rezulta din experienta interactiunii cu ceilalti, cu institutiile publice, cu mai marii oraselor si ai satelor. Cunoasterea comuna mai este numita si „cunoastere spontana”, „cotidiana”, „la nivelul bunului simt”. În activitatile practice, utilizam cunostinte dobândite anterior, transmise din familie, de la o generatie la alta, prin discutiile cu prietenii. În felul acesta, ne pricepem sa montam, sa întretinem sau sa reparam anumite instalatii tehnice sau masini din gospodarie, fara sa avem cunostinte ingineresti. Daca suntem întrebati cum de ne pricepem la un lucru sau altul, spunem ca am învatat din practica, oarecum intuitiv. Despre intuitia femeilor ce sa mai spunem, ca a devenit demult proverbiala! Prin urmare, cunoasterea comuna ne ajuta sa evaluam si chestiunile care tin de politica (conducerea societatii), institutiile si actorii sai. Sa fim seriosi, nu trebuie sa fim doctori în Politologie ca sa evaluam activitatea unei primarii. Cu totii dispunem de cunostinte si informatii care ne permit o evaluare primara a modului în care functioneaza o institutie publica si conducatorii acesteia. Cetatenii platesc taxe si impozite, sunt îndreptatiti sa primeasca servicii publice de calitate, si din postura de contribuabili au dreptul sa formuleze întrebari, sa adreseze cereri sau petitii autoritatilor publice sau politicienilor. Însa, asa cum suntem îndreptatiti sa cerem servicii de calitate, tot asa trebuie sa cunoastem legile în care sunt descrise modul de functionare a institutiilor publice, politicile publice elaborate, atributiile unor autoritati ale statului. În acest punct ne despartim de cunoasterea comuna despre politica si politicieni si intram în zona „cunoasterii stiintifice” a politicului. De exemplu, afirmatia cum ca „60- dintre primari sunt realesi în functie” nu mai tine de cunoasterea comuna, ci de cunoasterea stiintifica a politicii. Probabilitatea ca 60- dintre primarii actuali sa fie realesi în urma alegerilor locale din toamna anului 2024 se fundamenteaza pe modul de functionare a sistemului de vot uninominal într-un singur tur, pe analizele comparative de la alegerile din 2016 si 2020. Reamintesc ca prevederea legala potrivit careia primarii sunt alesi prin scrutin uninominal într-un singur tur a fost introdusa, în premiera dupa 1989, la alegerile locale din 2012. Prin urmare, trebuie analizate rezultatele de la alegerile locale din 2016 si 2020 pentru a vedea câti dintre primarii alesi în anul 2012 si-au reînnoit mandatele ulterior. În afara de politicienii veritabili si personalul care lucreaza la cabinetele acestora, politologi, activisti de partid, comentatori politici, jurnalisti, sunt putini oameni carora le place politica. Prea des auzim în jurul nostru afirmatii de genul „sa nu aud de politica”, „m-am saturat de politica aceasta ca de mere padurete”, „politica nu e altceva decât hotie”, „politicienii sunt niste trântori de lux care sug sângele poporului”. Politica este cazuta în dizgratie deoarece cetatenii sunt nemultumiti de politicienii de la nivel central sau local, pentru faptul ca au un sentiment de neputinta în raport cu cei care detin frâiele puterii sau senzatia ca nu conteaza decât în momentele electorale. Prabusirea comunismului în 1989 si revirimentul democratiei a creat senzatia ca oamenii sunt importanti, ca pot controla sau sanctiona jocul politic, ca au un cuvânt de spus în gestionarea treburilor publice. Anii au trecut, aceasta senzatie s-a diluat si odata cu aceasta a scazut si interesul cetatenilor fata de politica. Demersul de fata se întemeiaza pe ideea ca politica este urâta, dar interesul pentru aceasta este necesar. Sa ne reamintim de vietile jertfite pe altarul Revolutiei anti-comuniste din decembrie 1989, de sloganul „vom muri si vom fi liberi”! Daca nu suntem interesati de politica si nu participam la jocul democratic (alegeri, referendumuri, manifestatii, proteste), se vor gasi altii interesati de deciziile prin care este condusa tara, orasul, comunitatea din care facem parte. Platon, profesorul lui Aristotel despre care am pomenit anterior, spunea ca „una din pedepsele pentru refuzul de a participa la viata politica este aceea ca vei ajunge condus de inferiorii tai”. George Orwell, autorul romanelor „1984” si „Ferma animalelor”, afirma ca „un popor care alege politicieni corupti, impostori, hoti si tradatori nu este victima, ci complice”. De politica, de ceea ce fac sau nu fac politicienii, depinde soarta noastra, a tuturor. Politica influenteaza toate aspectele vietii noastre, de când ne nastem si pâna murim. Faptul ca mamele nu primesc servicii medicale de calitate în maternitatile statului depinde de politicile de sanatate elaborate si implementate de cei care se afla la un moment dat la putere. Numarul mare de accidente rutiere se datoreaza în parte si modului în care au guvernat politicienii, care au amânat sau întârziat nespus de mult mari proiecte de investitii în autostrazi. Nivelul taxelor si impozitelor depinde de politica fiscala. Ajutorul de înmormântare este tot rezultatul unei decizii politice concretizat într-o prevedere legislativa. Într-o exprimare sintetica, politica influenteaza toate domeniile de activitate, de la educatie si sanatate, munca si câstiguri salariale, veniturile si cheltuielile gospodariilor, pâna la calitatea vietii de zi cu zi. Poate ca politica nemultumeste, iar politicienii par dezgustatori, dar lipsa interesului nostru pentru politica, participarea scazuta la alegeri, cultura civica de tip parohial, toropeala care ne cuprinde când auzim despre evenimentele politice internationale, nationale sau locale sunt simptome ale erodarii democratiei, ale pierderii libertatilor noastre, ale instalarii pesimismului social si ale solutiilor pe cont propriu.   Ciprian Iftimoaei este director adjunct la Directia Judeteana de Statistica Iasi si lector asociat doctor la Facultatea de Filosofie si Stiinte Social-Politice a Universitatii „Al. I. Cuza” din Iasi