Fascinaţia neguroasă a băncii de rezervă

Dragusin s-a dus, Moldovan abia a plecat, se pregatesc altii. N-au trecut prea multe zile de la plecarea lui Radu Dragusin la Tottenham, în detrimentul giganticului Bayern si a mai explodat o bomba în saracaciosul fotbal românesc: portarul Rapidului si al nationalei, Horatiu Moldovan, s-a transferat la Atletico de Madrid, pentru ca „Los Colchoneros” (adica „plapumarii”) au platit clauza de reziliere clubului giulestean. Si junele Horatiu (cu cinci ani mai tânar decât Dragusin) a avut alternativa, e vorba de Betis Sevilla, dar zice-se ca alegerea fostului genovez a fost mai lucida. La modul în care s-au descurcat talentele românesti plecate în tarile bogate, nu e mare diferenta de concurenta între Tottenham si Bayern. Dar când vorbesti de „Atleti” vs Betis e cam altceva. De fapt, am putea zice ca alegerea lui Radu a fost facuta nu cu mintea, ci cu inima. El a preferat de la bun început sa-si lege viitorul de fotbalul englezesc si putem zice ca si-a vazut visul (pleonasm clasic) cu ochii. Despre isprava lui Dragusin am scris la vremea respectiva si n-as repeta prea multe, dar trebuie mentionat ca educatia sportiva facuta într-o tara ca Italia (mai ales la Juventus) îi poate netezi cariera. Aceasta este deosebirea fata de baiatul de la Rapid, care a prins conjunctura necesara, devenind titular de drept la nationala. Problema este mult mai dificila pentru Moldovan, care trebuie sa suporte concurenta aproape de neînvins a marelui portar Jan Oblak. Mai ales ca Horatiu, cu toata valoarea probata în poarta Rapidului si a nationalei, a facut si câteva gafe, normale la 21 de ani. Dar trebuie mentionata atitudinea pozitiva a portarului român care decis sa urce toate Everesturile metaforice, pentru a izbândi. Desi stie (sau i s-a spus) ce infern îl asteapta pe „Wanda Metropolitano”, stie ca antrenorul Diego Simeone nu obisnuieste sa faca experimente cu portarii în meciurile mai usoare, a aflat ca portarul croat Ivo Grbic s-a saturat de lustruit banca „metropolitana” si a cerut sa fie transferat. Ceea ce a generat un alt „necaz”: speranta ca Horatiu sa fie împrumutat macar pâna în vara pentru ca sa prinda lotul national la Euro 2024 s-a spulberat: Grbic a fost lasat sa plece, iar Moldovan va fi portarul al doilea, si va fi de neînlocuit: „titular” incontestabil pe banca de rezerve! Horatiu nu se teme, a plecat la Madrid si s-a si întretinut cu Oblak, pentru ca în fotbalul profesionist relatia între coechipierii din poarta este speciala: se sprijina între ei. Din fericire pentru echipa nationala, aceasta nu duce lipsa de portari: Nita este titular la Gaziantep (chiar daca a mai festelit-o în ultima vreme), iar Târnoveanu, Aioani sau tânarul Sava se descurca excelent în campionatul miroritic. Din nefericire pentru Horatiu, selectionerul Edi Iordanescu nu pare dispus sa ignore principiul sau cunoscut, chiar daca Moldovan a avut o contributie imensa la calificare. I-a transmis si lui Ianis Hagi ca trebuie sa se lupte pentru titularizare daca vrea sa fie selectionat la Euro, si e usor de imaginat cum va reactiona Hagi-seniorul în caz de exceptii de la sfânta regula. În plus, situatia unui portar este mai complicata decât a unui jucator de câmp, care poate primi minute chiar daca nu este titular. El ar trebui (vorba vine!) sa doreasca accidentarea sau suspendarea colegului sau Oblak ceea ce nu poate fi vorba... Atitudinea lui Horatiu este corecta: este bine platit, va da totul la antrenamente, va învata din experienta concurentului sau, iar daca nu-l va convinge acum pe selectioner, vor veni alte ocazii, pentru ca simte ca este pe drumul cel bun. Cert este ca prezenta României la Euro a avut efecte benefice în viziunea asupra fotbalistilor nostri: ei încep sa aiba din nou ceva cautare: Dennis Man va juca, probabil, în Serie A chiar daca nu promoveaza Parma, Ratiu revine la matca sa de la Villarreal, avem deja o „legiune Sumudica” în Turcia, ba chiar si Mazilu a fost împrumutat la un club neerlandez (Vitesse) la care are sanse mai mari sa joace decât la Brighton. Ceea ce trebuie sa stie fotbalistii români, dar si selectionerii prezenti si viitori, este ca prezenta româneasca la marile cluburi este cu dus-întors: poate fi benefica în dezvoltare, dar dezarmanta în cazul lustrului dat bancii de rezerve. Pentru a depasi asemenea predictii sumbre, este înca nevoie de multe lucruri. Printre care, si atitudinea lui Horatiu Moldovan, pozitiva si combativa!