“Tu, muritorule, ce râvneşti la jilţul rectorului de Universitate, fii smerit şi vrednic, încât să poţi respecta următoarele porunci”

Tu, muritorule, ce râvnesti la jiltul rectorului de Universitate, fii smerit si vrednic, încât sa poti respecta urmatoarele porunci, daca vrei ca nadejdea ta sa se împlineasca întru binele semenilor tai! 1. Sa nu-ti faci chip cioplit din propriul chip. Sa nu te crezi Luceafar, mai ales daca lasi sa cada, fara remuscari, virgula între subiect si predicat sau daca graiesti o limba de rumegus. Fereste-te de cei ce vor sa te înalte, suflându-ti în urechi osanale, vorbe mestesugite si matasoase. Sa detesti linguseala, caci în spatele fiecarui lingusitor sta la pânda întotdeauna un Brutus cinic, fara scrupule, care-ti va înfige pumnalul în spate, atunci când ratiunile de clan o vor impune. De te vei înconjura de guri viclene, de mâna vicleana vei pieri! Precum Cezar, auto-proclamatul conducator pe viata, popularul dictator roman, lichidatorul democratiei, ce s-a prapadit de lama nemiloasa a ridicatorilor în slavi. 2. Sa nu poftesti nimic din ce este al aproapelui tau. Sa nu jinduiesti la munca altuia si sa nu lasi nici pe altul s-o faca! A-ti însusi cuvintele, gândurile si cugetarile aproapelui tau furt se numeste. Si-i mare pacat. Sufletul omului traieste si-n cuvinte; or, a ti le apropria pe nedrept înseamna a rapi sufletul celui ce le-a scris sau spus. A fura sufletul unui om presupune a-i ucide spiritul, lasându-i, totusi, trupul pustiit în viata. Nu poti musca mâna dascalului tau, a celui ce te-a hranit si crescut. Pomeneste-l si cinsteste-i memoria! Meseria se învata cu smerenie de la maestru, nu se fura! Or, a alunga numele lui de pe o carte si a o vinde ca fiind a ta înseamna hotie. Astfel, vei fi aruncat în Infernul lui Dante, în al optulea cerc, alaturi depezevenghi, mincinosi, lingusitori, cei care îsi însusesc banul obstesc, ipocriti, falsificatori, tradatori. 3. Sa nu-ti vinzi sufletul pe arginti. Sa nu i te închini lui Satan, pentru ca, astfel, el îti ia sufletul în stapânire si niciodata nu va mai fi al tau. Daca sufletul ti-e înstrainat, niciodata nu-ti vei mai apartine. Vei fi pe vesnicie al altuia. Daca ti-ai dat cuvântul scris sau grait lui Satan, vei fi pentru totdeauna o biata si trista marioneta. Nu te lasa vrajit de arginti, pentru ca daca îti vei vinde constiinta, la fel ca Iuda, sufletul îti va putrezi si va duhni pe vecie. Nu te lasa ispitit de sclipirea înselatoare a titlurilor goale, a distinctiilor calpe, a decoratiilor cumparate, caci toate-s desertaciune. Licarirea palida a tinichelelor nu poate strapunge niciodata strafundurile Iadului. Si nu uita ca Satan bântuia prin pustie în straie de mântuitor! 4. Sa nu-ti cauti fericirea în ziduri, ci în oameni. Pietrele, caramida si mortarul n-au suflet, doar oamenii au. Zidurile sunt reci, inima omului e calda. Pietrele se prapadesc, sufletul, nu. Doar el poate ajunge în Rai. Daca pretuiesti mai mult piatra decât omul, îti vei necinsti îngerul la Judecata de Apoi, iar sufletul tau va ajunge în haul Infernului. Daca iubesti mai mult smoala de pe zidarie, vei primi rasplata în smoala adâncurilor si întunericului. Universitatea hraneste minti, zideste caractere, nu ridica pereti. Universitatea este rai al cartilor si al ideilor, nu antrepriza de constructii. Universitatea ilumineaza prin cunoastere; doar stiinta darâma zidurile ignorantei, cele ce separa, izoleaza, înstraineaza oamenii. Dincolo de portile înalte, nu-i nimic, nici macar pustiul, spune Borges. 5. Sa nu-ti doresti „palate si vesminte/ sa-ti zaca-n ele hoit si oseminte” (Arghezi). De vei râvni la case, pamânturi si masini scumpe, te va urmari blestemul regelui Midas si tot ce vei atinge se va transforma în aur, dar te vei prapadi de foame. Si vei ajunge sa te milogesti pentru un codru de pâine si o lingura cu apa, ca ultimul cersetor. Mâna avida se vestejeste si cade, iar gura nesatula se înclesteaza si amuteste. Nu-ti astâmpara poftele cu doua guri, caci stomacul bogatului nu-i de doua ori mai mare decât al saracului. Nu-ti da arginti cu de la sine putere, plângând pe umerii celui aflat cu adevarat în nevoie, caci savârsitu-vei pacatul fatarniciei, iar fariseismul se pedepseste cu surghiunul în bezna vesnica. 6. Sa nu te lasi înselat de afrodiziacul puterii. Dintr-o nemarginita iubire de sine si din trufie, un înger bun a râvnit la tronul Atotputerniciei si, astfel, a decazut, ajungând sa rataceasca în negura vesnica si deasa a Raului. Împarte puterea cu altii, la fel cum împarti un covrig cu un flamând sau un strop de apa cu buzele crapate ale însetatului. Nu tânji dupa fiorii matasosi si înselatori ai puterii depline, caci ea perverteste, corupe si sminteste. Si vei rataci ca regele Lear, sclavul scrântit al iluziei ca detine o forta nemarginita. Puterea absoluta însingureaza trupul si înacreste mintea. Numai oamenii slabi, moi si neîncrezatori în propriile forte se îmbata cu elixirul puterii. La fel ca patriarhul lui Márquez, ce se amagea cu atotputernicia, pentru a-si tamadui frica irationala de propria mama. 7. Sa nu te încrezi în lumina Orientului, caci aceea nu-i lumina curata. Din Orient, vine ocârmuirea prin siretenie, fatarnicie, minciuna si bici, din stepele lui pâcloase porneste crivatul taios al despotismului si intolerantei. Orientul este vesnica ocna plina de sclavi îngenunchiati ce viseaza de secole sa stapâneasca lumea. La Est se afla templul cruzimii, al barbariei sulemenite, al egalitatii în robie, al mintii îndobitocite care vrea sa civilizeze universul. Orientul este regatul întunericului cu sclipici, al samavolniciei, al muteniei si suferintei resemnate în frica. Întoarce-ti fata catre lumina blânda si clara a Apusului, caci acolo barbarul si-a lepadat zdrentele si apucaturile, devenind om! 8. Sa nu stâlcesti graiul stramosilor tai. Nu uita ca înaintasii tai au trudit secole la rând pentru a inventa cratima, pentru a acorda cuvintele în fraza. S-au chinuit secole de-a rândul ca sa poata spune cincisprezece, în loc de cinspe. Cinspe se spune pe maidan, nu în amfiteatre sau pe holurile Universitatii. Poarta-te ca si cum ai vorbi din jiltul lui Maiorescu, înaintasul tau, ziditor de limba româna, nu de pe un scaun de birt! A grai româneste fara cusur constituie criteriul ultim al civilitatii si marturia de nezdruncinat a respectului fata de tezaurul primit în dar de la strabuni. Cuvintele au viata, sunt ca niste fiinte. Nu le ucide stâlcindu-le, chinuindu-le, înacrindu-le. Cuvintele au fost faurite ca sa cânte, nu ca sa latre, ca sa mângâie sufletul, nu ca sa-l zgârie. Nu nimici visul cuvântului de a deveni poezie! 9. Sa nu iei iubirea de carte în pustiu. Sa cinstesti ideile altora si iubirea lor de întelepciune (filosofia). Cartea se naste din visul de întrupare al unei idei luminoase. Ea depoziteaza întelepciunea agonisita cu truda a strabunilor, cea mai de pret dintre comorile noastre. Sa nu te amagesti cu cartile pe care le-ai scris, sa nu cauti fala desarta în ele, ci sa-ti cauti bucuria în cele citite, caci ele îti vor deschide calea spre adevar. Nu scrie din trufie, caci zeii de lut se prabusesc la prima ploaie. Scrie doar daca ai har, nu ca sa-l dobândesti. Scrie ca sa te cunosti, nu pentru a-ti ridica statuie. Sa nu scrii pentru a demonstra si pentru a-ti cumpara nemurirea. Citeste cu smerenie, pentru a afla cât de întinsa ti-e necunoasterea. 10. Sa nu uiti ca vei muri. Nu-ti imagina ca timpul se va sfârsi odata cu tine sau ca, pentru a salva omenirea de la piere, vei fi nevoit sa traiesti vesnic. Lumea nu începe si nu se sfârseste cu tine. Nu te purta si nu grai ca fiul destinului. Cimitirele sunt pline cu oameni de neînlocuit, a spus-o un om vrednic. Nu te purta cu altii de parca ocoli-vei Judecata de Apoi, cea fara recurs. Pentru oamenii obisnuiti, nemurirea e un blestem, nu o binecuvântare. Si tu esti trecator prin lume, iar jiltul dregatoriei nu-l tii pentru vecie. Sa ramâi etern în sufletele oamenilor si în memoria lor, prin cinste si dreptate. Singurul lucru nemuritor este binele facut în tacere si departe de ochii lumii. Doar de la el sa-ti astepti mântuirea. Gabriel Mursa este profesor de Economie si Istoria gândirii economice la Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor din cadrul Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi si presedintele Institutului Hayek România Acest text a aparut în sectiunea OPINII a Ziarului de Iasi