Capitalismul în varianta „portocalei mecanice”

În articolul de astazi, va voi prezenta o serie de idei si teorii legate de capitalism construite de doi mari istorici ai economiei de la Universitatea din Utrecht (Olanda): Maarten Prak si Jan Luiten van Zanden. Primul a fost profesor de istorie sociala si economica, iar al doilea, de istorie economica universala. În 2023, ei au publicat o carte pe care si-au promis-o unul altuia atunci când s-au angajat la celebra universitate olandeza acum câteva decenii. Este vorba despre Pionierii capitalismului: Tarile de Jos 1000-1800, aparuta la prestigioasa editura Princeton University Press.  Trebuie sa începem procesul de întelegere a factorilor determinanti pe termen lung ai prefacerilor sociale si economice ale Olandei cu un scurt excurs lamuritor privind conditiile initiale cu care s-a pornit aceasta aventura. Tara pe care o cunoastem cu numele de Olanda sau, mai nou, Tarile de Jos, are o existenta de aproximativ un mileniu. Pâna undeva în jurul anului 1000, teritoriul de vest al acesteia era o imensa mlastina, numeroasele dune de nisip fiind o granita naturala care o delimita de Marea Nordului. Din cauza acestor conditii neprielnice, aceste teritorii au fost foarte putin locuite. Abia dupa anul 1000, acestea au început sa fie populate din ce în ce mai febril, marcând si debutul unor procese de drenare si asanare ale acestor mlastini pentru a putea fi create conditii de trai minime. În timp, s-au format sate si orase din ce în ce mai reziliente si stabile. Cu toate acestea, se cuvine remarcat faptul ca nu toata Olanda a urmat o traiectorie de dezvoltare uniforma. Au fost teritorii în sud care au functionat în baza unui sistem feudal secular deja pus în functiune în mai multe regiuni ale Europei, pe când cele din nord au obtinut unele avantaje de pe urma unei asa-numite izolari de restul continentului în urma cuceririi lui Carol cel Mare (Charlemagne). Acest sistem dualist a avut totusi efecte importante. Olanda a beneficiat de cresterea economica timpurie înregistrata de economia europeana, în mare parte datorata mai multor factori: rata de urbanizare în crestere sustinuta, exploatarea feudala, extragerea de surplus în mediul rural, comertul liber desfasurat cu preponderenta de locuitorii regiunii de Sud-Est a Marii Nordului, Frisia, în special în partea de nord a Olandei. Când se refera la extragerea de surplus în mediul rural, Maarten Prak accentueaza rolul benefic pe care l-a jucat agricultura moderna în sustinerea urbanizarii. În zona rurala, fermierii si agricultorii au reusit, din nevoia data de conditiile de mediu extrem de dificile, sa devina din consumatori neti, asa cum se întâmpla în acele vremuri, producatori în vederea comercializarii bunurilor lor pe piata. Pentru a-si procura cerealele de baza necesare, olandezii si-au construit nave comerciale care trebuiau sa le transporte tocmai din nordul Poloniei. Efectul neintentionat a fost acela ca Olanda a devenit în secolul al XVI-lea cel mai important navigator al Europei. La o populatie de doar 1 milion de locuitori, Olanda avea mai multe nave decât Franta (cu o populatie de 10 milioane) si Anglia (cu o populatie de 3 milioane) la un loc. Maarten Prak si Jan Luiten van Zanden considera ca nasterea capitalismului nu s-a datorat în mod special dezvoltarii economice a Olandei în timpul Evului Mediu târziu. Olanda a fost unul dintre pionierii capitalismului, ceea ce este interesant de vreme ce nu exista unanimitate cu privire la momentul si locul nasterii sistemului capitalist. Sunt unele voci care afirma ca acesta a aparut în orasele-stat catolice italiene medievale, altele îl descopera fie în China imperiala, fie îl leaga de momentul aparitiei Protestantismului în Europa. Tranzitia de la vechiul sistem feudal la noul sistem capitalist a presupus (co-)existenta pietelor de marfuri, ale muncii, ale capitalului si cele funciare (cele legate de terenuri). Datele statistice demonstreaza ca schimburile comerciale au înregistrat o crestere importanta chiar începând din secolele al XIV-lea si al XV-lea, dar cu predilectie din secolul al XVI-lea. Aproximativ 40--50- din forta de munca angajata era remunerata cu un anumit nivel de salariu. Rata dobânzii se situa la un nivel rezonabil de scazut, undeva în intervalul 4--6-. În plus, cetatenii obisnuiti au avut libertatea de a se asocia si organiza în functie de scopurile stabilite împreuna (de exemplu, sistemul de ghilde) si de a avea un control ridicat fata de institutii tocmai datorita unui grad scazut de implicare în societate (stat colocvial). Cu alte cuvinte, sistemul feudal a permis aparitia unui cadru institutional special, în care olandezii obisnuiti aveau acces neîngradit la tot soiul de agentii descentralizate (de exemplu, agentii pentru gestionarea apei, de ajutorare a saracilor, militii civice etc.). Acest fapt a generat o traditie îndelungata a guvernarii locale. Efectul: construirea unei arhitecturi institutionale cu rol determinant în capacitatea de stimularea indivizilor sa-si asume riscuri, stiind ca rezultatul muncii lor si al efortului depus va ramâne exclusiv în proprietate privata, nu în cea a statului. Carol al V-lea sau Carol Quintul (1500-1558) a fost Împarat al Sfântului Imperiu Roman, rege al Spaniei si al coloniilor acesteia din Americi si al sudului Italiei (Napoli, Sicilia), precum si lord al Tarilor de Jos si duce de Burgundia. A mostenit vremuri tulburi si a ramas în istorie ca un adevarat razboinic, ceea ce a însemnat cheltuieli militare ridicate, finantate din impozite mai mari. A încercat o politica de guvernare uniforma si o omogenizare confesionala, ceea ce a atras o puternica rezistenta din partea protestantilor, în special olandezi. Acestia considerau ca drepturile si libertatile stabilite ca si cum ar fi existat un contract scris nu erau respectate de conducator. Asa a izbucnit ceea ce în istorie este cunoscut ca Revolta Olandeza sau Revolutia Olandeza (1568-1648) împotriva dominatiei spaniole. Rezultatul acestui demers a fost aparitia unui stat independent, Republica Provinciilor Unite. Spre finalul Evului Mediu, nordul Olandei era liber, dar nu a înregistrat un ritm de dezvoltare prea ridicat, pe când sudul, integrat deja în sistemul economic al Brabantului Flamand, a reusit o crestere economica importanta, în buna masura datorita unei rate de urbanizare sustinute. Aproximativ la mijlocul secolului al XIV-lea, sudul juca rolul de pol economic al Olandei. În perioada cuprinsa între pandemia de ciuma bubonica (Moartea Neagra) si anul 1500, nordul (Holland) a preluat frâiele dezvoltarii economice. Iar aceasta diferenta inter-regionala se observa si în zilele noastre. Catre anii 1590-1600, Olanda si Marea Britanie devin interesate de comertul maritim si oceanic si, mai ales, de fenomenul colonialismului. Ratiunea din spatele acestei decizii era, din perspectiva olandezilor, cresterea capacitatii de a riposta economic si militar Spaniei Habsburgice (1506-1700) care, prin anul 1580, împreuna cu Portugalia, au urmat aceeasi politica de expansiune teritoriala. Începutul secolului al XVII-lea îi gaseste pe olandezi dezvoltând o retea de rute comerciale catre Asia, Americi si Africa. În preajma anului 1650 si chiar pâna aproape de 1750, aproximativ doua treimi dintre navele europene care au trecut de ceea ce numim astazi Africa de Sud proveneau sau plecau din Olanda. Referindu-ne strict la procesul de urbanizare, datele statistice sunt elocvente. Înainte de anul 1550, în Anglia doar 3,5- din populatie locuiau în comunitati de peste 10.000 de suflete, în Italia, 13-, pe când în Olanda procentul este de 15-, iar în ceea ce astazi numim Belgia, 22-! Peste 100 de ani, cifrele indica faptul ca Anglia înregistra aproape 9- populatie urbana, Italia, 14-, Belgia, 21-, iar Olanda, 32-! Asadar, în preajma anului 1650, circa 1 din 3 olandezi locuia într-un centru urban! Exista 3 teorii care analizeaza factorii care au facut posibile anumite fenomene sau procese din trecutul îndepartat (Epoca De Aur Neerlandeza din secolul al XVII-lea). Una îi apartine istoricului britanic Jonathan Israel (1946-), care argumenta ca acea perioada înfloritoare din istoria Olandei s-a datorat migratiei comerciantilor dinspre izolatul oras Antwerp (Anvers) catre Amsterdam, tocmai pentru a putea accesa rutele maritime si oceanice de comert. O alta îi este atribuita sociologului german Max Weber (1864-1920), care considera ca sistemul capitalist a aparut si s-a extins datorita emergentei Protestantismului. Ultima teorie le apartine economistilor americani Douglass North (1920-2015) si Elinor Ostrom (1933-2012) care au evidentiat, în termeni generali, o afinitate certa între dezvoltarea economica si performanta institutiilor.  Mai mult, teza lui Ostrom aduce o precizare suplimentara. Anume ca institutiile nu au fost impuse neaparat de sus în jos (top tobottom), ci, mai degraba, ele se pot naste si evolua de jos în sus (bottomto top), sugerând convingator ca acest tip de institutii poate avea radacini civice puternice. Cu toate acestea, potrivit lui Maarten Prak, nici una dintre aceste teorii nu sustin asa-numita Epoca De Aur Neerlandeza din secolul al XVII-lea, mai ales ca majoritatea populatiei era catolica. Inima sus!   Aurelian-Petrus Plopeanu este cercetator CS II dr. habil. si director al Departamentului de Stiinte Socio-Umane din cadrul Institutului de Cercetari Interdisciplinare, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi si cadru didactic asociat al Facultatii de Economie si Administrarea Afacerilor