„Moştenirea” Fortus e pentru ieşeni, dar cine să o pună în valoare?

Proiectul ar trebui sa-i vizeze mai ales pe ieseni si sa fie realizabil într-un orizont de timp rezonabil. Sa nu se mai înghesuie vara tot orasul în Copou. Sa le ofere ceva si locuitorilor din zona: spatii educationale, parcari. Se întelege ca nimeni nu investeste pe gratis si va trebui sa primeasca o portie de teren pe care sa construiasca pentru profit, dar administratia locala poate fi partener si îsi poate impune cerintele printr-un contract transparent, în urma unei licitatii internationale. Fara întelegeri pe sub masa. Disparitia unui colos al regimului comunist va aduce administratiei locale o suprafata importanta de teren. Astfel, în zona CUG, Consiliul Judetean va primi 61 de hectare, iar Primaria are deja 30. Daca se va trece peste problema juridica aparuta, o contestatie în instanta depusa de fostul SIF Moldova, ar fi 91 de hectare la dispozitia iesenilor. În acest sens, Ziarul de Iasi a lansat zilele trecute o tema de dezbatere pentru cititorii sai: ce se poate face cu „mostenirea” de la Fortus? Si imediat se mai naste o întrebare: poate administratia locala sa gestioneze un proiect de o asemenea amploare? Din primele zile propunerile nu au contenit sa curga, sugestiile acoperind zone din cele mai diverse, de la educatie, entertainment, sport sau cultura pâna la parcuri industriale sau chiar fabrici si uzine. Au fost idei interesante care vizau schimburi de terenuri cu investitori privati care detin parcele în zone centrale sau înfiintarea unor piste de karting ori chiar de formula 1. Nu au lipsit, cum era de asteptat, parcarile multietajate pentru intrarea în oras, o gradina zoologica si bineînteles mall-urile, birourile sau blocurile de locuinte. Poate cel mai des a fost mentionata ideea unui parc tematic, modele fiind Disneyland, Legoland sau Phantasialand. E clar ca o investitie ca cea de lânga Paris, Billund sau Koln e imposibila. În spatele lor sunt foarte multi bani, fara a mai lua în calcul faptul ca ei l-au inventat pe Mickey Mouse ori caramizile de Lego. Ce impact are un asemenea parc tematic? Daca luam exemplul micului orasel danez (ca rezidenti în acte sunt vreo 7.000, toata municipalitatea având în jur de 27.000 si un buget de 2,2 miliarde coroane!), într-un an ajung prin Legoland si parcul acvatic Lalandia vreo 3 milioane de turisti, aeroportul procesând în jur de 2 milioane. Pentru comparatie, la Iasi, în 2023 vor fi în statistici în jur de 400.000 de turisti (erau 340.000 pe 31 octombrie, într-un an în care ne-am laudat si cu un soi de campionat mondial, e-Sports). Vreo 2 milioane de vizitatori trec si prin parcul tematic din Bruhl (lânga Koln), înfiintat cu mai bine de jumatate de secol în urma. Mai aproape de noi ar fi Thermele din Bucuresti care au reusit sa atraga în jur de un milion pe an, înainte de pandemie. În toate cazurile de mai sus sunt investitori privati cu forta financiara, de exemplu, Disney Paris mergând multi ani pe pierdere. În cazul complexului de relaxare cu ape geotermale de lânga Capitala, construit greenfield, sa nu uitam ca au fost ajutoare de stat cumulate de 13,5 milioane de euro. Daca ar fi sa privim spre propunerile care vizeaza educatia, aici investitorii ar trebui sa fie tot din zona privata. Primaria, de exemplu, învârte de câteva luni o licitatie ca sa contracteze lucrarile de reabilitare a Scolii Normale. Nu se stie câti ani vor învata elevii în containere. Pe de alta parte, municipalitatea este într-o situatie financiara disperata, ajungând sa împrumute bani pentru a plati caldura. În acelasi timp sunt proiecte aproape abandonate, „specialistii” din Primarie care ar trebui sa se ocupe de ele fiind adusi dupa grade de rudenie sau interese. Cine sa caute surse de finantare pentru amenajarea unor spatii de învatamânt pe terenurile Fortus? În cazul unei piscine sau al unor terenuri de sport discutia nu s-ar rezuma decât la niste randari facute pe calculator. Pe facebook, iesenii au deja o sala polivalenta în Moara de Vânt. E foarte clar, dupa 30 de ani în care administratia nu a facut nimic pentru practicarea sportului într-un oras din top 3 national (dupa populatie), dorintele si asteptarile locuitorilor sunt foarte mari. Tot ce a putut municipalitatea se vede la Ciric, unde ar fi un mix între sport si loisir: un proiect de 12 milioane de euro, din care 5 milioane au fost din bugetul local (costurile sunt la nivelul anului 2013). Pentru înfiintarea unor parcuri industriale nici nu mai are rost sa punem problema. Modul în care Consiliul Judetean s-a „preocupat” de parcul de la Letcani a fost prezentat chiar în aceasta rubrica în urma cu doua zile. Ce sens ar mai avea ca administratia locala sa gestioneze un alt esec pe o suprafata si mai mare. Din nou, daca se alege (si partial) un astfel de proiect, managementul si constructia ar trebui cedate unui investitor privat. Daca decizia s-ar îndrepta spre un parc tematic, de dimensiuni mai mici desigur, sau alte atractii turistice, trebuie luata în calcul si infrastructura existenta. Pentru a ajunge la Legoland de la Aeroport, un autobuz te duce în 10 minute, traficul pe drumurile spre Phantasialand este fluent, iar din Paris la Marne-la-Vallée te-ai dus imediat cu trenul. Daca vrem turisti, sa ne imaginam cum ar ajunge ei de la Aeroport sau de la intrarea în Pacurari pâna în capat CUG. Cred ca proiectul ar trebui sa-i vizeze mai ales pe ieseni si sa fie realizabil într-un orizont de timp rezonabil. Sa nu se mai înghesuie vara tot orasul în Copou. Sa le ofere ceva si locuitorilor din zona: spatii educationale, parcari etc. Se întelege ca nimeni nu investeste pe gratis si va trebui sa primeasca o portie de teren pe care sa construiasca pentru profit, dar administratia locala poate fi partener si îsi poate impune cerintele printr-un contract transparent, în urma unei licitatii internationale. Fara întelegeri pe sub masa.