Cititorul de gânduri - începuturi

„Ce n-as da sa stiu ce gândesti!” Sigur fiecaruia dintre noi i s-a întâmplat, si nu o data, sa fie cucerit de dorinta asta. Sa poti sa vezi ce e în mintea celui din fata ta. Sa stii ce gândeste, sa fii practic martor la cele mai profunde lucrari ale altui creier decât cel proprietate personala.  Si de fiecare data, cu câteva exceptii declarate, care pot face lucrul asta în anumite contexte, aparent, ramânem cu dorinta. Abia daca avem acces la o frântura din ce gândeste creierul nostru, daramite sa mai putem sa citim si gândurile altora. Lucrul creierului, fascinant si aproape magic în complexitatea sa, trebuie sa ramâna al celui care îl detine. Si, în mare parte, asa se si întâmpla. Pâna când am învatat sa citim activitatea unor anumite parti ale creierului. Cea mai usoara s-a dovedit a fi descifrarea gâlcevii neuronilor din zona care se ocupa de miscarea membrelor. Si, învatând sa le întelegem rostul, am reusit sa le transmitem mesajele unor brate robotice sau chiar unor computere, pe post de mouse. Suntem si acum fascinati de cum putem misca un brat artificial sau cursorul pe un ecran, doar cu „forta mintii”. Putem ajunge mai departe? Sau complexitatea creierului ne depaseste posibilitatile de „interpretare” într-atât încât trebuie sa ne multumim cu ce am obtinut pâna acum? Raspunsul, din fericire, e ca putem mai mult si asta pentru ca avem un aliat pe care, înca, unii îl blameaza, inteligenta artificiala. În încercarea de a dezvalui misterele mintii umane, un grup de cercetatori japonezi, de la National Institutes for Quantum Scienceand Technology (QST) si Universitatea din Osaka au dezvoltat o tehnologie de „decodare a creierului”, utilizând inteligenta artificiala (AI) pentru a traduce activitatea creierului uman în imagini mentale ale obiectelor si peisajelor. Aceasta abordare a produs reprezentari vii, cum ar fi un leopard distinct cu trasaturi vizibile precum urechi, gura si pete si obiecte precum un avion cu lumini cu aripi rosii. Având în vedere complexitatea procesarii vizuale în creierul uman, reusita este absolut remarcabila si este evident ca nu ar fi putut fi obtinuta fara puterea de calcul la care avem acces în zilele noastre, dar mai ales de un soft „destept”. Este un moment de cotitura în care s-a mai realizat un „imposibil”. Cel putin pentru bolnavii cu afectiuni psihice este începutul unor vesti foarte bune. Si din nou, vorba din batrâni se dovedeste foarte adevarata: poti sa stai si sa arati cu degetul sau poti sa pui mâna si sa faci. Nu trebuie sa va spun eu cine o sa aiba de câstigat.   Bogdan Iliescu este medic primar neurochirurg la Spitalul de Neurochirurgie din Iasi si presedinte al Asociatiei Creierului Iasi