Alegerile europene: vulnerabilitatea coaliţiilor guvernamentale (I)

Noua legislatura europeana ar trebui sa fie inspirata de un program ambitios, ne asigura liderii politici de la Bruxelles. Vom vedea în ce masura rezultatele alegerilor europene, mai ales cele înregistrate în statele-membre mari si importante, va induce si o necesara doza de cumpatare. De regula, alegerile pentru Parlamentul European reprezinta un moment dificil pentru partidele sau coalitiile de guvernamânt din statele membre. Cel mai adesea, ele sunt sanctionate pentru esecurile de politica interna, iar simpatizantii lor se mobilizeaza mai greu decât cei ai adversarilor din opozitie. Desigur, multe depind de momentul în care se desfasoara scrutinul european, raportat la calendarul national – vulnerabilitatea unui partid sau a unei coalitii ce exercita puterea de trei-patru ani ar fi, probabil, mai mare decât cea a unei grupari recent ajunse la guvernare. Si, evident, mai exista numeroase alte consideratii specifice fiecarui stat-membru, cum ar fi aceea ca electoratul poate sanctiona mai aspru anumiti membri ai coalitiilor guvernamentale, dovedindu-se mai indulgent cu altii. Totusi, pornind de la datele din sondajele de opinie, se poate schita o harta preliminara a problemelor întâmpinate de partidele si coalitiile de guvernare din câteva state importante ale Uniunii Europene, în perspectiva alegerilor de la începutul lunii iunie. Daca ne referim la câteva dintre statele cele mai mari (din punct de vedere demografic) din UE si excludem România, care ar reclama o analiza mai ampla, ne ramâne un esantion foarte interesant si divers: Germania, Franta, Italia, Spania, Polonia si Tarile de Jos. Ultimele trei state au avut alegeri legislative în anul 2023, iar în cazul neerlandez – pentru a folosi adjectivul recomandat politico-lingvistic, în detrimentul termenului „olandez” – nici macar nu s-a ajuns la formarea unui guvern. Pe de alta parte, în primele trei state, cele mai mari din Uniune, se poate discuta serios despre uzura guvernamentala. În cazul acestui din urma grup, se observa ca Italia este singura tara unde principalul partid din coalitia guvernamentala, Fratelli d’Italia al Giorgiei Meloni, conduce detasat si, practic, si-a îmbunatatit scorul în raport cu legislativele din 2022. Daca rezultatele de la europarlamentarele din iunie ar reproduce sondajele de astazi, s-a putea vorbi de o recompensa politica pentru doamna Meloni, în conditiile în care niciun alt partid semnificativ, de la putere sau din opozitie, nu a reusit sa creasca. E posibil ca aceasta situatie sa vina din atenuarea temerilor produse de venirea la putere a Fratelli d’Italia, grupare provenita din trunchiul neofascist postbelic. Pe de alta parte, se prea poate ca situatia sa exprime mai degraba starea de confuzie a stângii italiene, incapabila sa articuleze un raspuns convingator la chestiunea migratiei si la alte preocupari identitare. Franta si Germania ne ofera un tablou diferit: niciuna dintre fortele participante la coalitiile guvernamentale nu se situeaza mai sus de locul trei. În Franta, unde coalitia este net dominata de partidul presedintelui Macron, Renaissance, era evident ca aceasta grupare va deconta toate minusurile unei guvernari dificile – care, în plus, este minoritara, deci are nevoie de întelegeri punctuale în parlament pentru a-si impune agenda legislativa. Pâna nu demult, se parea ca partidul domnului Macron va fi devansat doar de extrema dreapta din jurul doamnei Marine Le Pen; acum, însa, exista posibilitatea ca si alianta de stânga (incluzând extrema stânga) sa depaseasca partidul de guvernamânt, ceea ce va accentua neîncrederea opiniei publice în capacitatea Frantei de a exercita leadership pe plan european. O neîncredere de acest tip este resimtita de mai multa vreme în cazul Germaniei, unde social-democratii domnului Scholz se afla tot pe locul trei. Este drept, însa, ca victoria la europarlamentare va reveni, probabil, Uniunii Crestin-Democrate, formatiune din mainstream, dar faptul ca pe locul secund s-ar putea clasa extrema dreapta (Alternativa pentru Germania) spune multe despre criza de popularitate a actualei coalitii guvernamentale. Dat fiind rolul special pe care Parisul si Berlinul îl detin în procesul de integrare europeana, slabirea pozitiilor interne ale celor doua coalitii de guvernamânt – si în special ale formatiunilor conduse de domnii Emmanuel Macron, respectiv Olaf Scholz – ar putea avea consecinte importante. Noua legislatura europeana ar trebui sa fie inspirata de un program ambitios, ne asigura liderii politici de la Bruxelles. Vom vedea în ce masura rezultatele alegerilor europene, mai ales cele înregistrate în statele-membre mari si importante, va induce si o necesara doza de cumpatare.