O picantă poveste de succes. Patroana de restaurant ieşean care-i bate pe toţi asiaticii la făcut humus. „Totul a început de la nişte cartofi”

În cautarea humusului perfect, o ieseanca a reusit sa-si transforme pasiunea pentru arome în afacere, iar micul ei business - Indus - un restaurant cu specific pakistanez de pe strada Sf. Andrei, îi atrage atât pe iubitorii de mâncare picanta sau familiarizati cu aromele asiatice, cât si pe IT-istii care lucreaza în birourile din zona Palas sau pe trecatorii care dau “nas în nas” cu mirosurile îmbietoare atunci când se deschide usa restaurantului. La mai putin de jumatate de an de la lansare, bucataria pakistaneza din Iasi a reusit sa se faca cunoscuta în rândul gurmanzilor. Absolventa a doua facultati, Andreea Luca se afla în Norvegia în 2020, cu o bursa, în timp ce era deja studenta la a treia facultate. A fost momentul în care pasiunea ei pentru gatit, pe lânga activittatea de jurnalista, avea sa îi schimbe viata. “În presa am intrat în 2009 si, desi nu mai lucrez decât part-time, nu am rupt niciodata legatura cu jurnalismul. În ce priveste studiile, am urmat Relatii Internationale si Studii Europene prima data, apoi Dreptul, si eram într-o experienta cu Facultatea de Litere, a treia facultate la care m-am înscris. Studiam germana si literatura engleza. M-am apucat de gatit între timp si n-am mai terminat-o, dar bursa a fost cu aceasta a treia experienta de licenta, si acolo i-am întâlnit pe ei. Pe pakistanezi”, face repede o introducere Andreea. În cautarea aromelor, pe doua continente Pasiunea pentru bucatarie si-a descoperit-o însa cu mult înainte, si a însotit-o sau a fost chiar tema principala a unei serii de calatorii prin diverse tari, în cautarea aromelor. Iar humusul a fost startul acestor calatorii culinare. “Eu sunt pasionata de bucataria orientala de vreo 16 ani, de când am început sa studiez humusul. Pentru mine, întâlnirea cu humusul a fost foarte interesanta, pentru ca nu l-am înteles de la început. Dupa care am calatorit sa-i gasesc variantele de gust care sa îmi placa foarte mult. Într-un final am decis ca cel israelian îmi place cel mai mult. Între timp, mi-am croit propriul mod de a face humusul, si am clienti care nu manânca decât de la mine. Dar tuturor le spun la intrarea în restaurant ca humusul nu are nimic de-a face cu bucataria pakistaneza”, precizeaza Andreea. Odata ajunsa în la studii, în Norvegia, avea sa fie repede adoptata de comunitatea studentilor pakistanezi. La început, povesteste Andreea, nu au crezut-o ca e atât de pasionata de mâncarea lor, asa ca, la propunerea ei, a dat “un test”: „M-au privit putin superficial, nu credeau, pâna când am insistat sa organizam o zi de gatit împreuna. Zis si facut. Prima sesiune de gatit a durat 10 ore, am început dimineata. Si dupa ce au vazut ca m-am implicat în tot procesul, au recunoscut ca n-au mai vazut pe cineva din Europa atât de interesat de gastronomia lor. Pe lânga faptul ca mâncam cel mai picant dintre ei, mâncam chili dupa chili, în timp ce unii dintre ei nu mâncau deloc picant, eram interesata de tot ce tine de gastronomia lor. Eu eram convinsa ca toata lumea manânca picant în Pakistan. Dar ei mi-au explicat ca, spre deosebire de India, unde într-adevar se manânca foarte picant, în Pakistan focusul e pe un echilibru de arome. Si atunci mi-am gasit alta provocare: cum sa fac sa gasesc echilibrul perfect de arome, un echilibru de condimente? Si de atunci sunt în filmul asta, în care în fiecare zi caut sa echilibrez aromele”. „Fantastic de impresionata ce se poate face din doua legume banale” Curiozitatea i-o stârnise deja o colega pakistaneza, care a invitat-o la o cina cu buget redus: „Ne-am întâlnit întâmplator, pentru ca am fost într-o excursie si ne-am întâlnit în grupul de studenti internationali. Am mâncat la ea cartofi cu conopida. Am ramas fantastic de impresionata ce se poate face din doua legume aparent banale. Ea m-a introdus în comunitatea pakistaneza, care e foarte unita, dupa care am stat printre ei si am preluat din comportamentul lor natural din bucatarie. Acum, la Indus am adaptari dupa gustul unei gospodarii din Pakistan. De exemplu, prietena mea din Lahore (n.r. al doilea oras ca marime din Pakistan, cu 10 milioane de locuitori, capitala Punjab) pune niste mango murat într-o mâncare de naut. Ceea ce poate în alta parte nu se pune.” Discutia e întrerupta uneori de clientii care intra la Indus, restaurantul situat “strategic” pe strada Sf. Andrei, într-o zona în care mii de IT-isti ieseni merg zilnic la birou. „Ne-am pozitionat aici, într-o zona cu cladiri de birouri si multi dintre clientii nostri sunt IT-isti. Ei sunt un pilon de baza în economia de zi cu zi, si sunt atenti la mâncare; în conditii în care stau toata ziua la birou, atunci au nevoie de o mâncare sanatoasa, care nu e grasa. O mâncare pe care ei au observat-o ca e sanatoasa îti aduce o satietate pe termen lung, e gatita foarte lent, unele se gatesc în 18 ore”. Mâncarea cea mai comandata de IT-isti este tikka masala (n.r. - un preparat emblematic al bucatariei indiene, apreciat pentru aromele sale bogate si condimentate care consta în mod obisnuit din bucati de pui marinat într-un sos cremos pe baza de condimente, iaurt si uneori rosii). „E si cea mai plina de arome, cea mai exploziva, dar e si cea mai cunoscuta, alaturi de butter chicken. Însa la fel de cautata e si mâncarea vegana sau vegetariana, n-ai spune ca nu contine carne. Noi, în Europa, avem ideea asta ca, daca e de post sau vegana, mâncarea nu prea are gust. Chiar avem mai multe preparate vegane de post si sunt cautate de IT-isti pentru ca le tin de foame fel ca si preparatele cu carne si sunt si foarte, foarte gustoase”. Clientul degusta întâi mâncarea Afacerea dezvoltata de antreprenoarea de 36 de ani prin firma ei, Don Cardamom SRL, atrage atentia mai întâi prin culoare: un copac cu scoarta viu colorata conduce privirea micul restaurant. Interiorul e de-a dreptul înselator, totul pare nou si straluceste, asa încât o persoana care sufera de anosmie (pierderea mirosului: practic, pacientul nu mai simte niciun fel de miros, indiferent de cât de intens este acesta) ar putea crede ca bucataria a fost abia instalata. Dar tocmai valul de arome care “evadeaza” din Indus ori de câte ori un client intra sa-si ia mâncarea la pachet si sesiunea ad-hoc de degustare oferita de Andreea îi atrage pe clienti. Pe masura ce capacele tavilor din vitrina cald se ridica, si lingurita pentru degustare ajunge la client, explicatiile ei sunt întrerupte de exclamatii de mirare si satisfactie: “Aici avem Green Moong Daal, afla una dintre cliente, este o fasole verde, micuta, seamana cu lintea, are foarte multa proteina. Aici e o mâncare dupa gustul unei gospodarii din Pakistan, o fasole alba cu niste muraturi de limeta”. „Mmm, Oh, wow, ce buna e!”, se aude dupa fiecare proba din tavile cu mâncare, din spatiul destinat clientilor. Din spatele vitrinei, Andreea Luca pluseaza: „Asa... mai am o fasole rosie ghimbir proaspat, aici naut cu mango murat...”. Ingrediente aduse din Pakistan Asa ajungem sa discutam despre condimente si arome. Ingredientele, spune Andreea, sunt aduse din Pakistan, printr-un intermediar din Europa: „Toate condimentele, si mai ales orezul, sunt de acolo, tocmai pentru ca am vazut ce manânca si ce nu manânca. Sunt ingrediente facute pentru ei, pentru comunitatea de indieni, pakistanezi, cei din Bangladesh, Pakistan. Si pentru ca am aflat ce manânca, am putut sa obtin aceste gusturi. Cardamomul e condimentul meu preferat, pentru ca e atât de surprinzator cum o pastaie poate elibera atât de multa aroma, si o aroma atât de placuta. De altfel, firma mea se numeste Don Cardamom. E o pastaie mica, cu o aroma atât de intensa si atât de placuta si are o poveste, pentru ca nu e deloc usor sa cultivi cardamom si sa-ti iasa dupa ceva ani. În mâncarurile lor de baza se folosesc condimente precum turmericul, chili macinat, chimionul, coriandrul si amestecul de condimente garam masala, care contine si scortisoara si nucsoara”. Cu un ceai cu lapte, preparat cu anason stelat si cardamom, cu o baza de ceai negru, Andreea aproape m-a convins sa renunt definitiv la cafea. Între timp, clientii sunt rasfatati cu ciocolata alba de casa, preparata tot dupa reteta pakistaneza, biscuiti, sau cu un bonus la comanda constând în chipsuri din lipie. Andreea are o poveste si despre lipiile traditionale, Paratha, si despre aromele care îi fac pe clientii din India, Pakistan sau Bangladesh sa-si ostoiasca dorul de acasa: „Atunci când intra aici se simt ca acasa si trag, asa, aer adânc în piept. Si efectiv se emotioneaza si încep sa tremure. Nu le vine sa creada ca o femeie ca mine, blonda, care nu are radacini în Pakistan, nu am nici un sot pakistanez, ca asta e prima întrebare care mi se pune de obicei, poate sa le prepare mâncare ca acasa. Chiar am avut un student care a venit de câteva ori, a stat ore întregi aici. Îi era dor, nu mai fusese acasa de doi ani. Era student în Franta, a plecat din Pakistan, cu o parte de studii aici la UMF. De fiecare data mi-a cerut aceste lipii traditionale. Prima data când l-am rugat sa deschida usa, pentru ca trebuie sa aerisesc în timp ce le fac, a zis ca exact asa îi spune mama lui când face lipiile”. Pusese punct casatoriei: mâncarea a salvat-o Întoarcerea din Norvegia a ravasit-o, spune Andreea, mai ales ca între timp pusese punct si casatoriei. Mâncarea a salvat-o: „Am gatit, am mâncat, am gatit, am mâncat, am gatit, am chemat prietenii la masa, ca deja eram entuziasmata, voiam sa le arat tuturor cât de buna e mâncarea aceasta, apoi am ajuns cumva natural la ideea de a deschide un restaurant, pentru ca multi îmi spuneau «e prea buna mâncarea asta, trebuie sa faci ceva sa cunoasca mai multa lume gustul asta, ca în Iasi nu e»“. A mai studiat putin piata, a descoperit ca mai exista doar un restaurant pakistanez, în Bucuresti, si s-a lansat în antreprenoriat: “Am început cu un buget mic, am estimat gresit costurile de început, pentru ca s-au triplat, n-am stiut sa estimam, n-am stiut exact ce înseamna aceasta investitie. Dar, pentru ca am început, a trebuit sa mergem înainte, si am facut de vreo trei ori câte un împrumut ca sa putem sa deschidem. Mi-a fost frica la început, pentru ca m-a împins pasiunea sa deschid un business, însa nu eram pregatita cu bani sa ma sustin sase luni. Efectiv am fost într-o stare de inconstienta când am deschis acest business fara sa am bani de supravietuire. Dar în a doua zi de activitate era deja coada aici”. „Mi-am dorit sa nu mai vad România. M-am consumat din cauza politicului” Ca în cazul majoritatii antreprenorilor, schimbarile legislative care afecteaza domeniul economic i se par agasante. Cu atât mai mult cu cât neîncrederea în clasa politica a facut-o sa îsi doreasca sa emigreze. Pe de alta parte, spune antreprenoarea, asteptarile ei în aceasta privinta sunt atât de joase încât nimic nu o mira si abordeaza încâlcelile birocratice din România cu rabdare: „Mi-am dorit sa plec din tara. Mi-am dorit sa plec. Mi-am dorit sa fug. Mi-am dorit sa nu mai vad România. M-am consumat din cauza politicului. Au fost multe stari prin care am trecut pe parcursul anilor. Si m-am asteptat la orice când am deschis firma, iau ca atare faptul ca se pot încâlci lucrurile din cauza birocratiei si o sa le gestionez. Adica am prevazut ca o sa fie cât de ciudat posibil. Daca nu o sa fie asa niciodata, o sa ma bucur. Dar nu am avut asteptari deloc mari”, marturiseste Andreea. Asteptari are însa de la calatoria pe care vrea sa o faca în aceasta vara în orasul pakistanez Lahore, de unde e convinsa sa se va întoarce îmbogatita cu noi arome si povesti numai bune de împartasit cu clientii.