Ca Mitriţă om mai rar

„La nationala trebuie sa joace cei mai în forma jucatori ai momentului” - o banala marota. De-abia au început fazele finale ale minunatei noastre superligi, de-abia s-a pornit rasfatul surprizelor si iata ca ne-am pomenit cu o pauza de respiratie. Nationala îsi cere dreptul, mai exact toate nationalele de pe continent, indiferent de vârsta sau de categorie. O pauza binevenita, zicem noi, dar si sefii de cluburi, desi nu stim cam ce reglaje s-ar putea face prin partile esentiale aproape de spartul târgului. Astfel ca, pe-un picior de plai (off sau out), pe-o gura de rai sau iad, trebuie sa-i dam nationalei ceea ce merita. Atentia cuvenita unei echipe tricolore care a obtinut o mult dorita si aproape uitata calificare. Ti-ai gasit! Românul s-a nascut cândva poet, iar cel de astazi este antrenor si, când e vorba de aleasa neamului, ditamai selectionerul. Propuneri de jucatori care sparg gurile târgului si pe care toata lumea îi vede conducând nationala în pas de defilare spre turneul final din Germania. Numai Edi Iordanescu, nu si nu, unicele explicatii conducând la rea-vointa, la corelatii negative chiar cu iz de vendete personale. „Toata lumea vede cât de tare sclipeste Mitrita de la Craiova, dar selectionerul nu are ochi pentru el.” Vi se par cunoscute astfel de lamentouri? Sunt laitmotive binecunoscute de multa vreme. Daca înlocuim prenumele Edi cu Anghel, masina timpului ne duce cu gândul la alti jucatori: Ioan Timofte de la Porto sau „cobra din Trivale”, Jean Barbu. Razvan Lucescu nu avea ochi pentru Florin Costea, alta minune olteneasca, iar Piturca avea si el fixatiile lui, care variau de la Mirel Radoi la George Ogararu. Si listele pot continua pâna în zilele noastre cu Budescu, Sanmartean, uneori chiar Alibec. Anul trecut, obsesiile selectionerilor de fotoliu erau altele: mai întâi, Octavian Popescu, pentru care însusi patronul sau Gigi Becali batea cu pumnul în jilt, apoi Aurelian Chitu. Deloc întâmplator, junele Tavi s-a stins ca o lanterna fara baterii, inexplicabil doar pentru unii. Degeaba se spune ca Popescu nu este folosit unde se simte el bine (din cauza lui Coman). Un antrenor adevarat – dar unde s-a vazut asa ceva în ograda lui Becali? – ar fi trebuit sa cultive polivalenta la un jucator de talent, chiar daca la o anumita vârsta lipseste cu desavârsire (polivalenta, nu talentul). Iar Chitu, de când a fost cerut cu insistenta la nationala, a asteptat multa vreme pâna sa dea si el un gol, ca doar e vârf de meserie. Cu Mitrita, problema este de o alta natura si seamana cu cea a lui Dan Nistor, desi pe cei doi îi despart ceva ani de fotbal. Craioveanul, ca si clujeanul, este jucator de mare personalitate, cu stofa de lider. Pe teren si în vestiar. Exista oameni si nu numai în sport care nu se pot concepe cântând la altceva decât la vioara întâi, altfel dau rateuri. Pastrând proportiile, si Hagi (Gica) a trait drama asta în tinerete... El s-a simtit în largul sau la Steaua, Galatasaray si echipa nationala, dar nu la Real Madrid sau Barcelona unde erau alti sefi în echipa, mai de-ai locului si mai târsiti. Toata constructia migaloasa edificata de Edi Iordanescu, care a condus la calificare, n-ar merge cu Mitrita sau Nistor, jucatori pentru care, daca-i doresti, trebuie sa pliezi tot jocul echipei în consecinta. Se vorbeste mult despre caderea asa-zis inexplicabila a unui alt atacant craiovean, Andrei Ivan, departe de cifrele golgeterului din penultimele doua editii. De fapt, secretul este aducerea lui Mitrita, pentru care Ivan a trebuit sa cedeze locul sau favorit, de pe banda stânga. A încercat baiatul sa se adapteze pe alte pozitii, dar Ivan nu este chiar un jucator polivalent. Si se vadeste ca nici Mitrita nu este. În comparatie, la FCSB, Coman nu face mofturi, joaca unde i se cere si ce i se cere, în slujba echipei. Ori tocmai asta este problema lui Edi Iordanescu. El nu vrea jucatori care sa faca legea în teren, ci care sa presteze pentru echipa. Lucru care, dupa ultimele declaratii, pare ca le-a înteles si capriciosul jucator. Ramâne de vazut cât de vizibila va fi transformarea lui Mitrita pentru ca selectionerul sa-si îndrepte privirile si asupra lui. Deocamdata merge cu Man, Stanciu, Mihaila si chiar Ianis.  Asertiunea precum ca „la nationala trebuie sa joace cei mai în forma jucatori ai momentului” este o banala marota, mai ales în conditiile lipsei de timp pentru constructii. În rest, exista si pareri care nu merita bagate în seamna. De exemplu, aducerea ca titular a lui Chiriches, care nici la FCSB n-are loc. Mai ramâne formarea unui cuplu cu Sapunaru, cu Camora pe stânga, iar pe dreapta... n-ar vrea sa revina Dan Petrescu? PS: La ora scrierii acestui text nu se stie rezultatul testului tricolorilor disputat aseara cu Irlanda de Nord.