Decalogul Rectorului

Tu, muritorule, ce ravnesti la jiltul rectorului de Universitate, fii smerit si vrednic, incat sa poti respecta urmatoarele porunci, daca vrei ca nadejdea ta sa se implineasca intru binele semenilor tai! 1. Sa nu-ti faci chip cioplit din propriul chip. Sa nu te crezi Luceafar, mai ales daca lasi sa cada, fara remuscari, virgula intre subiect si predicat sau daca graiesti o limba de rumegus. Fereste-te de cei ce vor sa te inalte, suflandu-ti in urechi osanale, vorbe mestesugite si matasoase. Sa detesti linguseala, caci in spatele fiecarui lingusitor sta la panda intotdeauna un Brutus cinic, fara scrupule, care-ti va infige pumnalul in spate, atunci cand ratiunile de clan o vor impune. De te vei inconjura de guri viclene, de mana vicleana vei pieri! Precum Cezar, auto-proclamatul conducator pe viata, popularul dictator roman, lichidatorul democratiei, ce s-a prapadit de lama nemiloasa a ridicatorilor in slavi. 2. Sa nu poftesti nimic din ce este al aproapelui tau. Sa nu jinduiesti la munca altuia si sa nu lasi nici pe altul s-o faca! A-ti insusi cuvintele, gandurile si cugetarile aproapelui tau furt se numeste. Si-i mare pacat. Sufletul omului traieste si-n cuvinte; or, a ti le apropria pe nedrept inseamna a rapi sufletul celui ce le-a scris sau spus. A fura sufletul unui om presupune a-i ucide spiritul, lasandu-i, totusi, trupul pustiit in viata. Nu poti musca mana dascalului tau, a celui ce te-a hranit si crescut. Pomeneste-l si cinsteste-i memoria! Meseria se invata cu smerenie de la maestru, nu se fura! Or, a alunga numele lui de pe o carte si a o vinde ca fiind a ta inseamna hotie. Astfel, vei fi aruncat in Infernul lui Dante, in al optulea cerc, alaturi depezevenghi, mincinosi, lingusitori, cei care isi insusesc banul obstesc, ipocriti, falsificatori, tradatori. 3. Sa nu-ti vinzi sufletul pe arginti. Sa nu i te inchini lui Satan, pentru ca, astfel, el iti ia sufletul in stapanire si niciodata nu va mai fi al tau. Daca sufletul ti-e instrainat, niciodata nu-ti vei mai apartine. Vei fi pe vesnicie al altuia. Daca ti-ai dat cuvantul scris sau grait lui Satan, vei fi pentru totdeauna o biata si trista marioneta. Nu te lasa vrajit de arginti, pentru ca daca iti vei vinde constiinta, la fel ca Iuda, sufletul iti va putrezi si va duhni pe vecie. Nu te lasa ispitit de sclipirea inselatoare a titlurilor goale, a distinctiilor calpe, a decoratiilor cumparate, caci toate-s desertaciune. Licarirea palida a tinichelelor nu poate strapunge niciodata strafundurile Iadului. Si nu uita ca Satan bantuia prin pustie in straie de mantuitor! 4. Sa nu-ti cauti fericirea in ziduri, ci in oameni. Pietrele, caramida si mortarul n-au suflet, doar oamenii au. Zidurile sunt reci, inima omului e calda. Pietrele se prapadesc, sufletul, nu. Doar el poate ajunge in Rai. Daca pretuiesti mai mult piatra decat omul, iti vei necinsti ingerul la Judecata de Apoi, iar sufletul tau va ajunge in haul Infernului. Daca iubesti mai mult smoala de pe zidarie, vei primi rasplata in smoala adancurilor si intunericului. Universitatea hraneste minti, zideste caractere, nu ridica pereti. Universitatea este rai al cartilor si al ideilor, nu antrepriza de constructii. Universitatea ilumineaza prin cunoastere; doar stiinta darama zidurile ignorantei, cele ce separa, izoleaza, instraineaza oamenii. Dincolo de portile inalte, nu-i nimic, nici macar pustiul, spune Borges. 5. Sa nu-ti doresti „palate si vesminte/ sa-ti zaca-n ele hoit si oseminte” (Arghezi). De vei ravni la case, pamanturi si masini scumpe, te va urmari blestemul regelui Midas si tot ce vei atinge se va transforma in aur, dar te vei prapadi de foame. Si vei ajunge sa te milogesti pentru un codru de paine si o lingura cu apa, ca ultimul cersetor. Mana avida se vestejeste si cade, iar gura nesatula se inclesteaza si amuteste. Nu-ti astampara poftele cu doua guri, caci stomacul bogatului nu-i de doua ori mai mare decat al saracului. Nu-ti da arginti cu de la sine putere, plangand pe umerii celui aflat cu adevarat in nevoie, caci savarsitu-vei pacatul fatarniciei, iar fariseismul se pedepseste cu surghiunul in bezna vesnica. 6. Sa nu te lasi inselat de afrodiziacul puterii. Dintr-o nemarginita iubire de sine si din trufie, un inger bun a ravnit la tronul Atotputerniciei si, astfel, a decazut, ajungand sa rataceasca in negura vesnica si deasa a Raului. Imparte puterea cu altii, la fel cum imparti un covrig cu un flamand sau un strop de apa cu buzele crapate ale insetatului. Nu tanji dupa fiorii matasosi si inselatori ai puterii depline, caci ea perverteste, corupe si sminteste. Si vei rataci ca regele Lear, sclavul scrantit al iluziei ca detine o forta nemarginita. Puterea absoluta insingureaza trupul si inacreste mintea. Numai oamenii slabi, moi si neincrezatori in propriile forte se imbata cu elixirul puterii. La fel ca patriarhul lui Márquez, ce se amagea cu atotputernicia, pentru a-si tamadui frica irationala de propria mama. 7. Sa nu te increzi in lumina Orientului, caci aceea nu-i lumina curata. Din Orient, vine ocarmuirea prin siretenie, fatarnicie, minciuna si bici, din stepele lui pacloase porneste crivatul taios al despotismului si intolerantei. Orientul este vesnica ocna plina de sclavi ingenunchiati ce viseaza de secole sa stapaneasca lumea. La Est se afla templul cruzimii, al barbariei sulemenite, al egalitatii in robie, al mintii indobitocite care vrea sa civilizeze universul. Orientul este regatul intunericului cu sclipici, al samavolniciei, al muteniei si suferintei resemnate in frica. Intoarce-ti fata catre lumina blanda si clara a Apusului, caci acolo barbarul si-a lepadat zdrentele si apucaturile, devenind om! 8. Sa nu stalcesti graiul stramosilor tai. Nu uita ca inaintasii tai au trudit secole la rand pentru a inventa cratima, pentru a acorda cuvintele in fraza. S-au chinuit secole de-a randul ca sa poata spune cincisprezece, in loc de cinspe. Cinspe se spune pe maidan, nu in amfiteatre sau pe holurile Universitatii. Poarta-te ca si cum ai vorbi din jiltul lui Maiorescu, inaintasul tau, ziditor de limba romana, nu de pe un scaun de birt! A grai romaneste fara cusur constituie criteriul ultim al civilitatii si marturia de nezdruncinat a respectului fata de tezaurul primit in dar de la strabuni. Cuvintele au viata, sunt ca niste fiinte. Nu le ucide stalcindu-le, chinuindu-le, inacrindu-le. Cuvintele au fost faurite ca sa cante, nu ca sa latre, ca sa mangaie sufletul, nu ca sa-l zgarie. Nu nimici visul cuvantului de a deveni poezie! 9. Sa nu iei iubirea de carte in pustiu. Sa cinstesti ideile altora si iubirea lor de intelepciune (filosofia). Cartea se naste din visul de intrupare al unei idei luminoase. Ea depoziteaza intelepciunea agonisita cu truda a strabunilor, cea mai de pret dintre comorile noastre. Sa nu te amagesti cu cartile pe care le-ai scris, sa nu cauti fala desarta in ele, ci sa-ti cauti bucuria in cele citite, caci ele iti vor deschide calea spre adevar. Nu scrie din trufie, caci zeii de lut se prabusesc la prima ploaie. Scrie doar daca ai har, nu ca sa-l dobandesti. Scrie ca sa te cunosti, nu pentru a-ti ridica statuie. Sa nu scrii pentru a demonstra si pentru a-ti cumpara nemurirea. Citeste cu smerenie, pentru a afla cat de intinsa ti-e necunoasterea. 10. Sa nu uiti ca vei muri. Nu-ti imagina ca timpul se va sfarsi odata cu tine sau ca, pentru a salva omenirea de la piere, vei fi nevoit sa traiesti vesnic. Lumea nu incepe si nu se sfarseste cu tine. Nu te purta si nu grai ca fiul destinului. Cimitirele sunt pline cu oameni de neinlocuit, a spus-o un om vrednic. Nu te purta cu altii de parca ocoli-vei Judecata de Apoi, cea fara recurs. Pentru oamenii obisnuiti, nemurirea e un blestem, nu o binecuvantare. Si tu esti trecator prin lume, iar jiltul dregatoriei nu-l tii pentru vecie. Sa ramai etern in sufletele oamenilor si in memoria lor, prin cinste si dreptate. Singurul lucru nemuritor este binele facut in tacere si departe de ochii lumii. Doar de la el sa-ti astepti mantuirea.   Gabriel Mursa este profesor de Economie si Istoria gandirii economice la Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor din cadrul Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi si presedintele Institutului Hayek Romania