Planuri de vacanţă? Restaurantele din Grecia: unde mâncai cu 30 de euro, acum mănânci cu 50

Cu doar douazeci si patru de ore înainte de a-si deschide primul restaurant în inima Atenei, pe strada Xenophontos, bucatarul Argyro Koutsou are o durere de cap teribila: sa puna sau nu cartofi prajiti în meniu? Îmi vine sa râd, dar lui nu prea, scrie publicatia elena Kathimerini. „În restaurantul unde am lucrat, foloseam doua uleiuri de masline, ambele extravirgine: unul pentru tigaie si celalalt pentru salate”, explica el. Primul tip de ulei îl luam cu 5,5 euro pe litru iar al doilea cu 7,5 euro/litru. Cel de 7,5 euro a ajuns la 17 euro, iar cel de 5,5 a trecut la 10 euro. „Spune-mi, ce sa fac? Ca sa am cartofi prajiti ar trebui sa taxez clientii cu 7 euro pentru portie... Sau ar trebui sa pun ulei de seminte care este otrava? Oricum, o sa am cosmaruri în somn cu recenzii pe Google pe care o sa le primesc- fie ca dau cartofi prajiti cu 7 euro într-un restaurant, fie ca folosesc ulei de seminte...” La fel, bucatarul (si proprietarul restaurantului Cookoovaya) Periklis Koskina se plânge de cât a crescut pretul unei salate grecesti. “Aud oameni indignati care îmi spun ca au platit 13 euro pentru salata. Dar, chiar daca gasesti uleiul potrivit, rosia potrivita, capera potrivita si maslinele potrivite si adaugi toate costurile legate de transportul lor la restaurant, vei întelege ca acesta este pretul pe care îl vei avea de platit”. Indiferent de povestea pe care ti-o va spune fiecare bucatar sau angajat din restaurant pentru a justifica preturile ridicate din restaurantele ateniene, toata lumea este de acord ca nota de plata care înainte de pandemie era de 30 de euro de persoana acum e 50. Iar vechiul cincizeci a devenit optzeci. Vinul ajunge în zona de pret 70 - 80 de euro. Vorbim de niveluri de pret complet prohibitive chiar si pentru familiile despre care am spune ca apartin partii favorizate a clasei de mijloc. Este posibil ca bucataria greaca de calitate sa ajunga un produs scump, accesibil doar câtorva persoane? „Ca om de restaurant, sunt nevoit sa absorb cât mai mult costurile suplimentare prin reducerea marjei de profit”, argumenteaza Periklis Koskinas (restaurantul Cookoovaya). „Dar este adevarat ca dupa pandemie si mai ales dupa invazia Ucrainei, preturile au început sa creasca brusc: chirii, energie, materii prime si care nu erau atât de usor de absorbit. Trebuia sa le includ în lista de preturi.” Alt sef de restaurant, Lefteris Lazarou patroneaza cârciuma „Varoulko”. „Dupa pandemie, restaurantele s-au deschis toate cu vechile liste de preturi. Marea panica a venit odata cu invadarea Ucrainei, când toata lumea s-a trezit cu explozia preturilor la energie. Era vremea când vedeam ca souvlakiul de cartier costa un euro si jumatate. În prima faza, energia a crescut brusc cu 20-. Pe nota de plata cresterea a fost de 7-8-. Dar apoi cresterile au fost si mai mari” În Grecia avem o problema suplimentara pe care nu o întâlnesti atât de mult în Europa Centrala, îmi spune bucatarul Periklis Koskinas. „Aici nu avem un lant de aprovizionare compact, aproape automatizat, cu mari producatori, piete, trenuri, rute regulate; aici productia este fragmentata si accesul la micro-producatorul din Andros sau Drama este un proces complicat care îl împovareaza atât pe bucatar cât si pe client, pentru ca se vede în preturi. De acord, dar toate acestea nu erau valabile si înainte de pandemie? „Ba da, evident! Dar astazi, când accentul pus pe materiile prime este si mai puternic, dependenta de factori care nu pot fi controlati de bucatar si antreprenor este în crestere.” „Înainte de pandemie si de razboi, tendinta în gastronomia greaca era sa mergi la micul producator care face agricultura ecologica, nu produce în masa. Dar azi acele produse sunt mai scumpe. Dar mai sunt si alti factori: raritatea unor materiale, sezonalitatea devenita mult mai stricta fata de cum era în trecut sau produse care acum sunt considerate „delicatese” si care nu erau asa acum câtiva ani (ex. oua de prepelita). Numitorul comun al tuturor acestor schimbari este ca profesionistii din catering cumpara mai scump pentru a gati. Pe deasupra trebuie sa adaugam criza climatica care a „destabilizat” (sa spunem elegant) productia agricola (sa ne uitam la anul trecut care a fost oribil pentru struguri si masline) si sa adaugam la toate acestea problema energiei si a inflatiei”. (Preluare: Dan Popa, HotNews.ro)