Fiscul vrea să-i scoată la mezat bunurile unei femei care a avut un atelier de confecții

Fiscul s-a pus cu tunurile pe un mic investitor din Cozmesti. Institutia a cerut angajarea raspunderii administratoarei unei mici fabrici de confectii, intentionând sa-i scoata averea la mezat pentru acoperirea datoriilor la stat. Magistratii Tribunalului au trebuit sa decida daca problemele financiare ale firmei s-au datorat ghinionului sau relei-credinte a administratoarei. În ultimii ani, Flax Company SRL acumulase datorii la bugetul de stat în valoare de 147.000 lei. La acestea, Fiscul a calculat dobânzi si penalitati în valoare de înca 97.000 lei. Pentru recuperarea creantelor, s-a încercat executarea silita a societatii, dar aceasta nu avea mare lucru de executat. Ultimul bilant al firmei indica active si stocuri în valoare totala de 206.000 lei, dar si datorii de 679.000 lei. Casa si conturile la banci totalizau 96 de lei. A fost declarata insolventa firmei, iar Fiscul s-a îndreptat împotriva administratoarei, Elena B. În noiembrie 2022 a fost declansata procedura de angajare a raspunderii solidare. Fiscul aprecia ca întreruperea activitatii firmei fusese facuta pentru a eluda obligatia de plata a creantelor fiscale. Administratoarea nu ceruse esalonarea la plata, nu facuse nicio încercare de a identifica, împreuna cu organul fiscal, modalitatile legale de stingere a obligatiilor, nu aratase niciun interes pentru facilitatile legale care permiteau anularea dobânzilor si penalitatilor la plata debitului principal. Opinia Fiscului era ca administratoarea îsi lasase firma sa dea faliment, bagând banii în buzunar. Contestatia Elenei B. a fost respinsa, ceea ce a dus cazul în fata instantei. Aici, femeia si-a prezentat practic aceleasi argumente pe care le adusese si în corespondenta cu Fiscul. Mica firma din Cozmesti era practic un atelier de confectii, specializat în haine pentru copii, care lucra ca subcontractor pentru mai multe societati de profil si pentru Ropharma. Unul dintre principalii sai clienti îsi încetase activitatea, ceea ce produsese mari dificultati firmei. În plus, Flax Company SRL contractase un credit pentru achizitionarea unor bunuri. Furnizorul intrase însa în insolventa, iar Flax Company ramasese fara banii platiti ca avans, dar cu un credit de platit. Apoi venise pandemia, care a restrictionat si mai mult activitatea. În cele din urma, Elena B. renuntase. S-a angajat, ca persoana fizica, lucrând pe salariul minim pe economie. Era singurul sau venit, din care nu ar fi putut plati datoriile catre stat, oricât de reesalonate ar fi fost ele. Nu avea cum sa plateasca debitul principal pentru a scapa de dobânzi si, în general, nu putea apela la niciuna dintre facilitatile oferite de stat. În octombrie 2022 facuse o ultima plata, de 6.065 lei în contul datoriilor. Nu manifestase rea-credinta. Pur si simplu, contextul economic îi adusese mica firma la faliment. Aceleasi argumente, prezentate în fata altor ochi, au fost privite altfel. Magistratii Tribunalului au plecat de la prevederea din Codul Fiscal conform careia buna-credinta este prezumata. Fiscul trebuia sa demonstreze ca Elena B., prin comportamentul sau, determinase insolventa firmei sale. Judecatorii au constatat însa ca Fiscul nu facuse altceva decât sa sustina ca neachitarea obligatiilor legale era o manifestare a relei-credinte, fara a arata concret ce actiuni ale Elenei B. fusesera ilicite si fara a demonstra ca aceasta se folosise în interes propriu de banii firmei. „Organul fiscal nu a identificat concret în ce consta rea-credinta reclamantei si care ar fi fapta ce ar fi provocat insolvabilitatea debitoarei. Pe de alta parte, retine instanta, pârâta nu a facut dovada faptului ca SC Flax Company SRL a beneficiat de sume de bani si, cu intentie sau din neglijenta, a refuzat plata obligatiilor fiscale stabilite în sarcina sa. Mai arata Tribunalul ca reaua-credinta presupune un abuz de drept sau comunicarea unor informatii false aspecte care nu sunt relevate în prezenta cauza. În acest context, neachitarea sumelor datorate bugetului de stat nu poate fi de natura sa atraga raspunderea solidara întrucât nu a fost învederat si nici dovedit faptul ca aceasta omisiune a fost premeditata cu intentia de a prejudicia bugetul de stat”, au aratat judecatorii. Singurul lucru care îi putea fi reprosat concret Elenei B. era faptul ca nu dizolvase firma dupa suspendarea activitatii acesteia. Or, acest fapt nu putea reprezenta un motiv de angajare a raspunderii. Lichidarea putea fi ceruta la fel de usor si de Fisc. Magistratii au decis admiterea plângerii Elenei B. si anularea deciziei de angajare a raspunderii solidare. Adoptata joi, hotarârea Tribunalului poate fi contestata cu recurs.