Noua ordine morală şi socială

E aiuritor sa constati – vom vedea câteva mostre saptamâna viitoare – câti realizatori, scriitori, actori se supun acestor aberatii si câti îsi pun cenusa în cap (în cea mai autentica si mai lamentabila traditie a „autocriticii” din sistemul comunist) când încalca regulile impuse arbitrar. Nu intentionam sa revin asupra unui subiect de care m-am ocupat în mai multe rânduri. Daca o fac acum este pentru ca lectura unei carti recente mi-a aratat ca subestimasem amploarea fenomenului. Este vorba despre cartea lui Samuel Fitoussi, Woke Fiction. Cum schimba ideologia filmele si serialele noastre (editura Le Cherche Midi, 2023). Fitoussi, un tânar eseist care, pe lânga inteligenta si luciditate, are si mult umor (însusire suspecta, astazi, în ochii unora), arata – cu nenumarate exemple – ce modificari a adus ideologia woke în productia de filme si de seriale distribuita pe marile platforme – Netflix, Disney, Prime etc., dar si în salile de cinema. Cum nu sunt abonat nici macar la Netflix nu aveam o imagine clara a acestor spectaculoase transformari. Al doilea motiv pentru care abordez subiectul îl reprezinta reactiile unor persoane pe retelele de socializare, ce minimalizeaza fenomenul woke, îl considera „marginal” si îi admonesteaza pe cei care îi acorda prea multa însemnatate. Or, fenomenul nu e câtusi de putin marginal, dimpotriva, el prolifereaza si patrunde în cele mai înalte sfere – universitati, mass-media (BBC, New York Times, The Guardian, CNN s.a.m.d.). Cartea lui Fitoussi da numeroase si convingatoare exemple în acest sens, avertizându-ne implicit ca trebuie sa luam lucrurile foarte în serios. Voi face aici o prima prezentare generala a cartii urmând ca saptamâna viitoare sa aduc o serie de precizari. Analizând, asadar, productia cinematografica din ultima vreme, Fitoussi constata ca gândirea woke a impus un numar de principii ce trebuie cu strictete respectate, transgresarea lor fiind aspru si prompt sanctionata. Mai întâi, eroii pozitivi ai acelor productii trebuie sa fie modele de virtute. De aici, necesitatea de a identifica secventele si situatiile care furnizeaza exemple negative si reprezinta derapaje rasiste, sexiste etc. Astfel, în Alba ca Zapada sarutul pe care îl da Printul frumoasei aflate în stare de inconstienta este asimilat unui viol: scena cu pricina va fi, în consecinta, eliminata. Fictiunea trebuie subordonata moralei. Acest principiu a dus la rescrierea multor opere din trecut, pentru a le face conforme noilor coduri morale si ideologice. Din aceleasi cauze, o multime de filme nu numai ca nu ar mai putea fi produse astazi, dar chiar programarea lor devine problematica, e vorba de filme „sexiste” precum Pretty Woman, Notting Hill, Apartamentul, Grease, Unora le place jazzul s.a.m.d. Al doilea principiu: trebuie sa se vada limpede ca minoritatile sunt discriminate. Antirasistul adevarat e acela care e convins ca tara în care traieste e profund rasista („rasismul sistemic”). Intriga si dialogurile din filme si seriale trebuie sa transmita mesaje clare, subliniind apasat ca societatea noastra este grav bolnava de rasism. Al treilea principiu: reprezentarea identitara a societatii este obligatorie. La ceremoniile acordarii premiilor César si Oscar ochi vigilenti au numarat câte persoane de culoare erau în sala si câte au primit premii. S-au stabilit reguli stricte care indica procentajul obligatoriu de reprezentare a minoritatilor în toate institutiile. „Privilegiul alb” este combatut permanent si cu tarie. În februarie 2023, în Olanda, un spectacol (la Universitatea din Groningen !) cu piesa lui Beckett Asteptându-l pe Godot a fost anulat pentru ca regizorul alesese doi barbati pentru rolurile principale, Vladimir si Estragon: caz flagrant, nu-i asa, de discriminare sexista (cum adica, o femeie n-ar fi putut juca în piesa?). Prea multi barbati si mai ales prea multi barbati albi: noua directoare a televiziunii publice franceze si-a propus sa corecteze aceasta nedreptate strigatoare la cer, anuntând ca va lupta neabatut pentru „diversitate”. Înainte, fortele democratice si umaniste militau pentru ca rasa si culoarea pielei sa nu mai fie luate în considerare: acum, dimpotriva, acestea au devenit criterii obligatorii. Al patrulea principiu: este interzisa însusirea traditiilor si caracteristicilor unei alte comunitati: în teatru sau în film, de pilda, un alb nu poate juca rolul unui negru, un heterosexual – rolul unui homosexual sau al unui transgen, o persoana valida – rolul unei persoane cu handicap etc. În nici un caz, apoi, albii nu trebuie sa apara în posturi avantajoase (de „salvatori”) fata de persoanele de culoare. Si, evident, un scenarist alb nu are caderea sa scrie un scenariu în care apar personaje de culoare. Al cincilea principiu: este interzisa propagarea stereotipiilor de gen. Cum sexele nu mai exista, ci doar genuri ce sunt constructii sociale, femeile trebuie sa se emancipeze de orice influenta masculina. Barbatilor li s-a lipit eticheta de „masculinitate toxica”, ei sunt conditionati de „cultura violului”. Al saselea principiu: personajele albe vor fi rele, personajele non-albe vor fi bune. Regasim aici opozitia atât de draga gândirii woke între opresori si oprimati, primii fiind niste scursuri umane ce trebuie tratate ca atare, ceilalti fiind niste victime cu calitati exceptionale. Al saptelea principiu: valorizarea femeilor înseamna cultivarea urii si dispretului fata de barbati, cu deosebire fata de barbatii-albi-heterosexuali, adica cei care vor sa perpetueze societatea patriarhala. Al optulea principiu: normele clasice trebuie deconstruite, adica heterosexualitatea, cuplul, identitatea de gen, mitul individului „suplu”, normativitatea alba etc. E aiuritor sa constati – vom vedea câteva mostre saptamâna viitoare – câti realizatori, scriitori, actori se supun acestor aberatii si câti îsi pun cenusa în cap (în cea mai autentica si mai lamentabila traditie a „autocriticii” din sistemul comunist) când încalca regulile impuse arbitrar.   Alexandru Calinescu este profesor emerit la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, critic literar si scriitor