Plănuieşte Iohannis o lovitură de stat împotriva Ursulei von der Leyen?

Unii diplomati considera miscarea lui Klaus Iohannis de a-si anunta candidatura la sefia NATO ca fiind "disperata" si "de ultima instanta". Altii au fost mai degraba nedumeriti de planul sau în 10 puncte, care includea lucruri pe care alianta militara le face deja. La Bruxelles se vorbeste, de asemenea, despre o miscare de PR si despre faptul ca Iohannis candideaza la functia de secretar general al NATO - pentru care Mark Rutte are mult mai multe sanse - pentru a intra în arena, de fapt, pentru un post în UE. Dupa alegerile europene ar putea exista probleme pentru reconfirmarea Ursulei von der Leyen în fruntea Comisiei Europene, iar Iohannis ar putea fi un candidat de consens, arata RFE/RL (Europa Libera) într-un articol semnat de Rikard Jozwiak, editorul sau de la Praga pentru Europa, fost corespondent la Bruxelles. Bruxelles-ul este cuprins de febra "angajarilor" în 2024. Sunt puse la bataie posturile de top din UE si NATO, iar Bruxelles-ul este inundat de zvonuri cu privire la persoanele care vor ocupa aceste posturi, scrie corespondentul postului de radio american. Este vorba de patru mari posturi politice. În UE, se cauta candidati pentru presedintia Comisiei Europene si cea a Consiliului European, ocupate în prezent de Ursula von der Leyen si, respectiv, Charles Michel, precum si pentru postul de sef al politicii externe a blocului, detinut de Josep Borrell în ultimii cinci ani. Însa în capitala belgiana, si Jens Stoltenberg paraseste postul de secretar general al NATO, dupa un deceniu la conducere. Presedintele României, Klaus Iohannis, si-a aruncat palaria în ring pentru acest post si ar putea fi timpul ca un est-european sa preia conducerea. Cele doua summituri ale UE din iunie, programate deja pentru 17 si 27 iunie, la care vor participa cei 27 de sefi de stat si de guvern din UE, vor decide cele trei posturi în cadrul unor negocieri cu usile închise. Este un puzzle complicat în care vor fi selectati candidati care reflecta un echilibru între gen, afiliere politica (adesea împartita între partide politice paneuropene reprezentând centru-dreapta, centru-stânga si liberalii) si geografie, chiar daca busola statelor membre ale UE este uneori neclara, arata jurnalistul RFE/RL. Presedintele Comisiei Europene provine, de obicei, din grupul politic care obtine cele mai multe voturi la alegerile europarlamentare care au loc în întregul bloc comunitar la 6-9 iunie. În ultimele patru scrutine, acesta a fost Partidul Popular European (PPE), de centru-dreapta, iar sondajele indica faptul ca si de data aceasta va câstiga. Candidatul lor principal, încoronat la congresul PPE de la Bucuresti de saptamâna trecuta, este Ursula von der Leyen. Logica ar dicta ca ea este o candidata sigura pentru înca cinci ani la conducerea Comisiei Europene. IOHANNIS, UN ESTIC LA NATO Pe hârtie, conducerea NATO este separata de posturile din UE. Dar, având în vedere ca 23 din cele 27 de state membre ale UE apartin, de asemenea, aliantei militare si ca secretarul general al NATO ar trebui sa fie european, cele doua organizatii pescuiesc, în esenta, în acelasi bazin de talente, scrie Rikard Jozwiak. Surse din cadrul NATO spun ca doresc ca decizia sa fie luata în aprilie, cu mult înainte de summitul NATO de la Washington din iulie si, în mod crucial, cu mult înainte ca procesul sa devina "prea încurcat" în calendarul de recrutare al UE. Cu doar câteva saptamâni în urma, Germania, Franta, Regatul Unit si Statele Unite (cunoscute colectiv sub numele de "Cvartet"), precum si pâna la 17 alte tari, în mare parte din Occident, s-au raliat în spatele premierului olandez demisionar Mark Rutte.Considerat de încredere, cu multa experienta, apreciat la Washington si renumit pentru faptul ca a stiut sa se descurce cu fostul presedinte american Donald Trump, el parea o alegere decenta, desi poate neinspirata. Candidatura lui Iohannis ar putea reprezenta o schimbare binevenita: sa se auda vocea Europei de Est, si nu doar a celei de Vest, arata articolul publicat de Europa Libera. "Estul", aici, este departe de a fi un concept geografic sau politic coerent, dar acopera tarile din fostul bloc sovietic sau din fosta Iugoslavie care au aderat la UE (si la NATO) în ultimii 25 de ani: Bulgaria, Croatia, Republica Ceha, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovacia si Slovenia (si, în plus pentru NATO, Albania, Muntenegru si Macedonia de Nord) - precizeaza jurnalistul. Niciun secretar general al NATO nu a provenit vreodata din vreuna dintre aceste tari. În 2019, când UE i-a ales ultima data pe cei trei sefi ai sai, flancul estic a fost complet ignorat. De fapt, singurul "estic" care a ocupat vreodata o pozitie înalta la Bruxelles a fost actualul premier polonez Donald Tusk, care a fost presedinte al Consiliului European între 2014 si 2019. NEDUMERIRI Au existat deja trei secretari generali olandezi ai NATO. Olanda cu greu a ajuns la cheltuieli de 2- din PIB pentru aparare, un obiectiv al NATO de peste un deceniu si un lucru pe care multe tari estice, inclusiv România lui Iohannis, l-au reusit. Rutte, desi a sustinut Ucraina de la invazia pe scara larga a Rusiei din februarie 2022, este considerat un "moale" în privinta Rusiei. Sprijinul sau pentru proiectul Nordstream 2 al Gazprom este un exemplu în acest sens. Multi estici, pe de alta parte, avertizau de mult timp asupra pericolului unui Kremlin beligerant. Acum, s-a dovedit ca aveau dreptate. Surse din NATO spun însa ca sunt de parere ca Rutte va câstiga totusi competitia. Este greu de ocolit "Cvartetul", iar acestia nu par sa se clinteasca. Unii considera miscarea lui Iohannis ca fiind "disperata" si "de ultima instanta" si a alimentat temerile ca procesul de selectie s-ar putea prelungi luni de zile. Altii au fost mai degraba nedumeriti de planul sau în 10 puncte - prezentat în Politico pe 13 martie - care includea lucruri pe care alianta militara le face deja. Unii diplomati din tarile estice spun ca nu au nicio parere despre niciunul dintre candidati. Întrebarea care se pune în cele din urma este daca Iohannis si-a sondat popularitatea înainte de a se angaja sa candideze, noteaza jurnalistul de la Europa Libera. ALTI DOI FACTORI Primul dintre ceilalti doi factori importanti este unanimitatea. Toti cei 32 de aliati din NATO trebuie sa fie de acord. Ungaria a indicat deja ca este împotriva lui Rutte, mai ales dupa nenumaratele certuri între Haga si Budapesta pe tema statului de drept. Turcia nu si-a exprimat o preferinta, dar Ankara a avut propriile sale probleme cu Rutte, în special din cauza eforturilor turcilor de acum câtiva ani de a organiza mitinguri politice în Olanda, ceea ce a dus la anularea vizitei oficialilor turci. "Turcia si Ungaria au aratat, odata cu aderarea Suediei la NATO, ca sunt dispuse sa faca eforturi suplimentare si chiar mai mult pentru a obtine ceea ce vor", i-a declarat recent un oficial NATO corespondentului RFE/RL. Dar oare pe Iohannis îl vor sau pe oricine altcineva în afara de Rutte? Sau ar putea acest lucru sa pregateasca terenul pentru un candidat de rezerva care înca nu a fost dezvaluit? O miscare de PR pentru Iohannis? - se întreaba jurnalistul. ROCADA NATO-UE El spune ca la Bruxelles se vorbeste, de asemenea, despre faptul ca Iohannis candideaza la functia de secretar general al NATO pentru a intra în arena pentru un post în UE. Ca si Von der Leyen, Iohannis apartine PPE. Daca va obtine presedintia Comisiei, este putin probabil ca un alt candidat PPE sa obtina altceva. Centru-stânga (numit S&D în Europa) va termina probabil pe locul al doilea la alegerile pentru Parlamentul European si va cere postul de presedinte al Consiliului European sau cel de sef al politicii externe. Liberalii (Renew) sau grupul conservator si eurosceptic ECR ar putea, de asemenea, sa-si adjudece pozitii în functie de votul din iunie. Majoritatea celorlalti estici care ar putea sa candideze pentru posturi în UE apartin, de asemenea, PPE. Este vorba de premierul croat Andrej Plenkovic, de directorul general al Fondului Monetar International, Kristalina Georgieva (Bulgaria), de ministrul polonez de externe Radek Sikorski si de omologii sai lituanian si leton, Gabrielius Landsbergis si, respectiv, Krisjanis Karins. În afara PPE, o avem pe premierul estonian Kaja Kallas, apartinând liberalilor, care ar putea avea însa rezultate catastrofale la alegerile europene. Kallas pare sa fie trecuta cu vederea pentru postul din NATO, cel putin pentru moment - potrivit RFE/RL. Apoi, la Bruxelles, îi mai avem pe Miroslav Lajcak si Maros Sefcovic, dar amândoi sunt asociati cu premierul slovac Robet Fico, al carui partid a fost suspendat de grupul S&D, de centru-stânga, din cauza pozitiei sale pro-Moscova. "LOVITURA DE STAT" A LUI IOHANNIS În aceste conditii, jurnalistul Rikard Jozwiak îsi pune întrebarea: Planuieste Iohannis o "lovitura de stat" împotriva Ursulei von der Leyen? Ea este considerata în general un presedinte de succes al Comisiei, mai ales în ceea ce priveste sprijinul sau ferm pentru Kiev. Dar oamenii de la Bruxelles au, de asemenea, câteva lucruri negative de spus despre ea. Unele state membre sunt îngrijorate ca a facut Comisia Europeana prea puternica si ca o conduce cu o mâna de fier, fara a-i lasa pe ceilalti comisari sa straluceasca. Apoi, exista si problema cu Parlamentul European. Candidatul pentru functia de presedinte al Comisiei Europene trebuie sa fie aprobat de o majoritate de membri ai parlamentului. Data trecuta, Ursula von der Leyen a trecut la limita, cu opt voturi. S-ar putea sa fie si mai strâns de data aceasta. Poate ca asta înseamna ca este timpul pentru un candidat de consens? Poate ca acest candidat ar putea fi Iohannis, conchide jurnalistul de la Radio Europa Libera. Un articol publicat miercuri de cotidianul german Frankfurter Allgemeine Zeitung pe tema candidaturii lui Iohannis la NATO mentiona, de asemenea, ca presedintele român spera anul trecut sa devina viitorul presedinte al Comisiei Europene.