O familie a fost pe punctul de a pierde o casă, dar buna-credință i-a salvat în prima instanță

Un cuplu ar putea ramâne fara casa, pentru ca cel de la care o cumparasera nu era chiar proprietar. Nu era însa vorba de o înselaciune, ci de o clauza inclusa într-un contract de donatie vechi de 14 ani. Dupa mai bine de doi ani de judecata, magistratii Judecatoriei au oferit o prima solutie cazului, dar pe muchie, anulând un act si mentinând în vigoare un altul. Batalia s-a mutat la Tribunal. În noiembrie 1997, Paul C. si-a donat un teren de 3.672 mp si o casa cu doua camere situate în Aroneanu. Donatia era însotita însa de o clauza, permisa de vechiul Cod Civil, aflat pe atunci în vigoare. Daca beneficiarul donatiei, B.I. deceda înaintea lui Paul C., acesta urma sa-si primeasca terenul si casa înapoi. Asa s-a si întâmplat. Beneficiarul donatiei a murit în 2019, iar donatorul a cerut aplicarea dreptului de întoarcere a donatiei. Între timp însa, statutul casei si a terenului se schimbasera. În 2011, ele fusesera vândute de B.I. familiei compuse din Vasile si Melania C., fara ca în contractul de vânzare-cumparare sa se fi facut vreo mentiune referitoare la clauza din contractul de donatie. Inevitabil, s-a ajuns la proces, în cadrul caruia s-au întâlnit vechiul proprietar, noii stapâni ai terenului si ai casei, dar si fiica lui B.I. În fata instantei, Paul C. a spus ca nu stie cum a putut fi vânduta casa, câta vreme îsi rezervase dreptul de întoarcere. Oricum, cumparatorii ar fi cunoscut faptul ca se vindea bunul altuia, contractul fiind deci nul. Fiica lui B.I. s-a aratat straina de cauza. Parintii sai erau divortati. Tatal sau nu tinuse legatura cu ea si nu o cautase niciodata. Nu facuse niciun demers ca mostenitoare a acestuia, cu privire la casa si teren. De altfel, din ce stia, B.I. mai avea un fiu, din alta relatie. Principalii vizati de actiunea lui Paul C., noii proprietari, au aratat ca erau cumparatori de buna credinta. Obtinusera dreptul de proprietate prin act autentic, platisera integral pretul convenit si îsi îndeplinisera toate obligatiile în calitate de cumparatori. În plus, situatia mai facuse obiectul unui proces, în 2011, în care Paul C. solicitase desfiintarea donatiei, în urma decesului lui B.I. În privinta desfiintarii donatiei, magistratii Judecatoriei nu au avut niciun dubiu. La decesul donatarului, în 2019, îndeplinirea conditiei avea ca efect desfiintarea cu efect retroactiv a contractului de donatie. Principala discutie viza însa efectele aceste desfiintari asupra contractului de vânzare-cumparare încheiat în 2011. Codul Civil din 1864, în virtutea caruia fusese încheiat contractul de donatie, nu reglementa principiul anularii actului subsecvent ca urmare a anularii actului initial. Anularea actului de donatie nu atragea neaparat desfiintarea contractului de vânzare-cumparare, fiecare situatie trebuind analizata separat. „În cauza, instanta retine incidenta unei exceptii de la principiul anularii actului subsecvent ca urmare a desfiintarii actului initial, respectiv aplicarea principiului ocrotirii bunei-credinte a subdobânditorului cu titlu oneros si necesitatea asigurarii securitatii si stabilitatii circuitului civil, întrucât donatorul nu a îndeplinit formalitatii de publicitate imobiliara, astfel încât clauza de reîntoarce a bunului donat nu este opozabila tertilor, respectiv pârâtilor”, au apreciat judecatorii. Reclamantul era cel care trebuia sa dovedeasca reaua-credinta, respectiv faptul ca cei doi cumparatori stiau în 2011 de clauza de anulare a donatiei. Ei ar fi putut-o cunoaste din cartea funciara, dar clauza de întoarcere nu era înscrisa în momentul încheierii contractului de vânzare-cumparare. Ca urmare, judecatorii au dispus anularea contractului de donatie, dar nu si a contractului de vânzare-cumparare, Vasile si Melania C. ramânând proprietari ai casei si terenului. Sentinta a fost contestata de Paul C., apelul sau intrând pe rolul Tribunalului.