Armata obligatorie

Saptamâna trecuta, într-un excelent interviu acordat postului Digi TV, Traian Basescu, fostul presedinte al României, a demonstrat ca este nu numai singurul autentic om de stat postdecembrist, ci si cel mai rutinat zoon politikon contemporan. Dintre temele analizate de fostul presedinte, azi despre armata obligatorie. Pâna la agresiunea barbara, neprovocata, a armatei tiranului moscovit asupra unei tari suverane si independente, discutiile legate de armata, de înzestrare, de capacitate de reactie sau de profesionalism militar nu stârneau niciun interes. Mai mult, odata cu intrarea României în NATO problema capacitatii de a rezista în fata unei invazii inamice a fost complet subminata de iluzia ca vin altii sa ne apere în caz de razboi, ca de aia s-a inventat Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord care trimite rapid trupe si avioane si rezolva orice problema. Serviciul militar obligatoriu a fost abolit în 2007 si, în loc, s-a constituit la noi o armata de profesionisti, adica de oameni antrenati a caror slujba era exact asta: în caz de conflict sa alerge în transee si sa ne apere. Ce-i drept, nimeni nu se gândea atunci ca un fost locotenent-colonel KGB va avea, odata plasat la putere de oligarhi si Sistem, visul delirant ca el este menit sa fie al doilea Stalin. Pâna la summit-ul NATO de la Bucuresti, din 2008, absolut toata lumea traia cu iluzia ca Vladimir Putin mai are o urma de rationalitate si nu va face o nefacuta, pastrându-si, totusi, fizionomia de lider al unei mari puteri militare care respecta jocul diplomatic si regulile civilizatiei. Atunci, la Bucuresti, s-a discutat despre posibila extindere a organizatiei militare democratice în Ucraina si Georgia. Urmarea a fost limpede pentru cine voia sa vada, înca de atunci. Tiranul moscovit a plecat trântind usa si proferând amenintari. Dupa doar cinci luni, în august 2008, barbarii rusi invadeaza Georgia sub pretextul ca îsi apara colonistii rusi din Osetia de Sud, zona tampon creata artificial de Rusia la frontiera, la fel ca Nagorno-Karabach sau Transnistria, pentru a avea  samânta de scandal si pretext de invazie. Socat si las, Occidentul a privit aceasta agresiune cu dezinteres, pentru ca sase ani mai târziu tiranul moscovit sa-si arate adevarata fata si sa încalce dezinvolt toate tratatele internationale pe care Rusia le semnase si care pastrau un echilibru de forte în favoarea lumii libere si a valorilor democratice. Invazia oribila a Crimeei (facuta cu armate fara însemne, celebrii „omuleti verzi” – o grosolana violare a dreptului international!) a aratat cel putin tarilor din Est ca ar fi timpul sa se trezeasca din visare. Agresorul rus fiind capabil, cu sfidarea oricarei întelegeri parafate în fata organismelor internationale, sa treaca de la razboiul hibrid la crime imprescriptibile, la violente inumane, salbatice. Spre cinstea lor, ucrainenii nu s-au lasat înselati si dupa samavolnica ocupare a Crimeei,   pregatindu-se de razboi cu expertii americani si britanici (adica tarile care contrasemnasera ca garant acordul de independenta al Ucrainei din 1994, de la Budapesta). De aceea, au putut tine piept hoardelor de (p)orci rusi care au aratat ca sunt în stare de orice în aceasta agresiune: violuri, torturi, asasinate asupra femeilor si copiilor, furtisaguri mizerabile din casele bietilor civili omorâti sau alungati ori rachete trase în dispretul legislatiei penale internationale în blocuri de locuinte si spitale. Desi toata lumea privise cu oroare nemernicia rusa, crezând ca Ucraina va cadea în ghearele asupritorilor, viteazul popor ucrainean a reusit sa opreasca înaintarea bestiilor, spre uluirea generala. Iar una dintre cheile acestui efort titanic a fost  pregatirea militara a populatiei. În interviul amintit, Traian Basescu spunea ca revenirea la armata obligatorie este necesara în actualul context geopolitic, cu o Rusie descreierata condusa de un sociopat. O astfel de declaratie va stârni scântei, fara îndoiala, caci o buna parte a tineretului progresist (si, da, „iubitor de pace”) nu va vrea sa-si dea jos sosetutele decupate pentru obiele cazone (ca sa nu mai vorbim de restul echipamentului incomod si hâd). Nemaifiind politician în exercitiu, fostul presedinte îsi permita sa spuna adevaruri incomode care, venite din alte guri, ar putea avea nebanuite efecte dezastruoase în alegeri. E cu adevarat nevoie de armata obligatorie? Pentru cine? Tinerii sau si maturii, barbatii sau si femeile, ca tot e acum o ofensiva feminista pentru drepturi egale. În cazarma sau în centre de dobândire a unor cunostinte specifice? Iata o serie de întrebari la care, în mod evident, oamenii politici în cautare de voturi nu prea au chef sa raspunda. În ce ma priveste, eu marturisesc ca ma cam scarpin în crestet înainte de a spune ceva clar pe acest subiect. Nu fac un secret ca m-am bucurat când fiul meu a scapat de obligatia armatei. Eu am facut-o, la termen redus ca student, la începutul anilor ’80 si poate cititorii mei fideli îsi mai aduc aminte ca am publicat cuvinte nu tocmai magulitoare despre acele noua luni din viata, irosite fara folos. Dupa cum scriam atunci, armata ceausista era „o casta dominata de neseriozitate, prostie si coruptie. Gândit ca o „scoala a umilintei”, serviciul militar era mai putin despre dobândirea unor cunostinte si îndemânari legate de arta razboiului, cât o imersiune în mâzga vezicanta a subdezvoltarii, a imposturii si bunului plac. În cvsimajoritatea lor ofiterii erau niste prostovani complexati, care nu fusesera capabili sa treaca un examen de admitere la facultate si care, în functie de pile politice, nepotism, smecherie sau coruptie o ardeau mai vesel sau mai nasol asteptând, inexorabil, avansarea „la apelul bocancilor”! Foarte putini stiau ceva din tainele militariei, a armamentului sau a strategiei de razboi. De regula, erau un fel de gardieni mai mult sau mai putin umani care ne spalau pe creier ca sa fim pregatiti pentru societatea concentrationara în care urma sa traim. Si vorbesc acum de noi, care eram studenti si faceam armata la termen redus, de regula cu cadre mai spalate si fara gradati - o specie de martafoi cruzi si nesimtiti care replicau umilintele la care fusesera ei însisi supusi când erau simpli soldati de trupa. Abia târziu am înteles ca acest mecanism relua soft monstruozitatea inventata de Nicolski la Pitesti în care îi punea pe detinuti sa se tortureze unul pe altul pentru a rupe si ultima farâma de demnitate, umanitate si compasiune comunitara dintre ei!”. Bineînteles, o spun cu toata hotarârea, nu mai e nevoie de asa ceva! Totusi, dupa exemplul Ucrainei, Polonia face de câtiva ani un constant si riguros antrenament militar al populatiei, în special la manevrat drone, armamentul cheie acum în gherila urbana. Iar un stagiu de trei luni de perfectionare strict militara, cu scoatere din productie si fara cazare în baraci, dar cu o sesiune finala pe teren, în corturi, cu simulare a unor situatii de razboi, oare nu ar fi benefic? Pentru ca, în afara de cei 75.000 de soldati profesionisti, România nu prea mai are rezervisti (chiar daca se estimeaza optimist aproape 5 milioane de  cetateni între 19 si 50 de ani ce ar putea fi chemati sub arme!) care sa fie de ajutor în caz de conflict. Spre exemplu, Ucraina tine piept Rusiei cu o armata regulata de 900.000 de soldati si cu o baza de rezervisti de 1.200.000 de oameni gata sa intre în lupta. Pentru ca, vorba lui Basescu, ca NATO sa poata interveni eficient e nevoie ca armata româna sa reziste singura doua-trei luni. Poate în 2030, dupa ce guvernul va cheltui cele 30 de miliarde de euro pentru armament. Dar, desigur, nu la Iasi si în Moldova, lasate de strategii centralisti ca momeala în fata agresorului rus pentru ca Bucurestiul sa fie în siguranta în spatele aliniamentului strategic NATO Focsani - Galati, dupa cum a aratat istoricul Mihai Chipersit într-o analiza care ne da fiori si ne umple de indignare. În concluzie, cred ca o minima instructie militara pentru toti cetatenii majori si apti fizic nu ar fi un proiect gresit în conditiile în care linia frontului din Ucraina e mai aproape de Iasi decât e Timisoara. În ce conditii, cu ce logistica, cu sau fara scoatere din productie, cu ce cheltuieli de cazarmament, cu ce arme sau cu ce echipe de formatori si instructori s-ar putea realiza acest program ramâne de vazut. Ne punem toata nadejdea într-un mare om politic cu experienta frontului si cu stele mari pe umar care, speram, mai stie si altceva decât batutul carâmbilor în fata sefului ierarhic. Vom vedea! Florin Cîntic este istoric, director al Arhivelor Nationale, Filiala Iasi si scriitor [i] Chiper, Mihai – „Zona tampon a României într-un conflict cu Rusia: Moldova în capcana de la Poarta Focsanilor”, în volumul Regionalizarea: catre un model de buna guvernanta a României, Iasi, Editura Polirom, 2023.