Richard Oschanitzky: un muzician vizionar (4)

Personalitatea caleideoscopica a lui Richard Oschanitzky permite ordonarea multor idei despre viata muzicala româneasca a deceniilor 1959-1979, despre unicitatea si caracterul vizionar al creatiei sale. Par cuvinte exagerate, însa marturiile celor care l-au cunoscut îndeaproape, mai ales documentele (partituri, înregistrari audio-video, interviuri, însemnarile personale marcându-i detaliat activitatea zilnica) ramân argumente incontestabile. La capitolul performantelor organizatoric-artistice nutrind „legenda Richard Oschahnitzky” poate fi evocata promtitudinea cu care instrumentisti virtuozi în genurile academice si jazz participau la înregistrarile partiturilor sale camerale, simfonice, ori destinate ecranului. Admiratia pentru valoarea profesionala si farmecul personal au nutrit cuvintele admirative ale clarinetistului Aurelian Octav Popa, flautistului Ioan Catianis, harpistei Elena Gantolea (amândoi membri ai orchestrei simfonice a Radioteleviziunii), mezzosopranei Marta Kessler, pianistului Dan Grigore, contrabasistilor Johnny Raducanu si Wolfgang Güttler, dirijorilor Paul Popescu si Voicu Enachescu, violonistului Stefan Ruha, regizorului muzical de la „Electrecord” Teodor Negrescu. Motivele acceptarii colaborarilor neconditionate cu Oschanitzky au fost valoarea creatiilor, aproape întotdeauna de un modernism si spectaculozitate rare sau unice în universul muzical românesc al perioadei mentionate, constiinta participarii la înfaptuirea unor documente artistice de prim ordin, rapiditatea cu care se efectuau înregistrarile, permanenta grija a lui Oschanitzky de a obtine de la institutiile comanditare cele mai consistente onorarii. Acest capitol de legenda avea ca final generozitatea incredibila cu care îsi risipea onorariile proprii invitând la masa lui de la restaurantul „Berlin” muzicieni, poeti, actori, regizori. Îi amintesc doar pe Gheorghe Dinica, Iurie Darie, Constantin Rautchi, Dumitru Furdui, Gheorghe Cozorici, Teodor Pâca. Legenda mai spune ca reversul politetii, generozitatii, civilitatii sale ireprosabile erau malitiozitatea, chiar duritatea opiniilor despre persoane si realitati reprobabile din lumea muzicii. Opinii exprimate cu zâmbetul pe buze. Exemple sunt opiniile radical critice despre lipsa de profesionism a unor organizatori si solisti de muzica usoara, evidenta cu ocazia Festivalului si Concursului „Cerbul de aur”, la care Oschanitzky a fost profund implicat (opinii publicate în revista „Contemporanul”), interviul din 1971 pentru televiziune (realizatoare Catinca Ralea), si seria de trei colocvii înregistrate în 1978 la Radio Timisoara cu dirijorii Nicolae Boboc, Remus Georgescu si publicistul de jazz Florian Lungu. În productiile radiotelevizate, Richard Oschanitzky a explicat, printre altele, de ce compozitorii români si nu numai ei au ratat un gen unitar – jazz-ul simfonic. Din cauza lipsei de cunoastere teoretica si practica. Oschanitzky le-a cultivat intens, permanent, pe amândoua - am argumentat în episoadele precedente din aceasta evocare. Posteritatea creatiei lui Richard Oschanitzky a fost si este contradictorie. Sigur, înregistrarile antologice realizate cu contributia sa esentiala ca autor, pianist, orchestrator, dirijor (uneori si autor al versurilor) au fost difuzate dupa disparitia prematura din 5 aprilie 1979 în programe si câteva emisiuni radiofonice speciale, dupa 1989 în doua documentare tv (autori Doru Ionescu si Alex Vasiliu). Dar valoarea, modernitatea compozitiilor ce îi poarta semnatura a impus opiniile interpretative ale celor ce i-au fost parteneri de scena, de studio, opiniile noii generatii de muzicieni. De aceea am propus primului director de la Deutsche Zentrum, filiala din Iasi, Gerhard Pinzhoffer, organizarea unui festival „Richard Oschanitzky”. Propunerea a fost imediat acceptata la Berlin, iar în mai 1999 se desfasura în studioul TVR Iasi prima editie. Toate cele zece episoade anuale, înfaptuite cu eforturi organizatorice, financiare si tehnice consistente, au avut efecte importante: muzicienii români de jazz (unii i-au fost colegi de scena si de studio – Johnny Raducanu, Wolfgang Güttler, Eugen Gondi, Aura Urziceanu), invitatii de peste hotare (din Germania, Ungaria, Marea Britanie, Grecia, America de Nord, Bulgaria, Lituania, Franta, Suedia) au convertit ideile moderne ale lui Oschanitzky din anii 1966-1975 în creatii potrivite actualitatii deceniului 1999-2009. Toti si-au exprimat cu acele ocazii în interviuri televizate aprecierea si admiratia pentru autorul român necunoscut în lume. Al doilea efect a fost impactul puternic al concertelor asupra publicului. Sala studio TVR Iasi, salile mari de concerte ale Filarmonicii si Casei Studentilor s-au dovedit neîncapatoare, cu multe ocazii spectatorii gasindu-si locuri doar în picioare sau pe trepte. Al treilea efect important s-a datorat difuzarii concertelor în judetele Moldovei, în România, în lume prin TVR Iasi, TVR 3 si TVR International, ceea ce muzica lui Oschanitzky a meritat cu prisosinta. Înregistrarile de televiziune au devenit piese de patrimoniu, revelatoare pentru originalitatea creatiei sale si deschiderea exceptionala spre orizonturile timpului nostru. Al patrulea efect la fel de important al festivalului a fost stimularea unor muzicieni români practicanti ai genurilor academice sa includa in repertoriu partiturile sale. Saxofonistul Nicolae Simion, invitat de trei ori la Festival, a produs la casa proprie de discuri doua albume ce cuprind înregistrari antologice („Memorial Richard Oschanitzky” vol. 1, 2006, vol. 2, 2014), Voicu Enachescu, dirijorul corului „Preludiu” a interpretat în concert si a înregistrat „Colindele laice”, Sabin Pautza a dirijat la Filarmonica din Iasi si la Radio România Dublul concert pentru pian, saxofon tenor, orchestra simnfonica si bigband, Adriana Bera a interpretat Sonatina pentru pian, alte lucrari concertante si vocal-instrumentale si-au aflat momentele primelor auditii la Festival sau în recitaluri independente. Este regretabil ca, folosindu-se de motivul crizei economice din 2008-2009, conducerea de atunci a TVR Iasi a hotarât încetarea organizarii festivalului – timp de zece ani un succes deplin pentru institutie, cu impact public (s-a realizat si un dvd cu secvente din concerte), pentru viata culturala a Iasului, eveniment muzical de notorietate pe plan national. Deocamdata, muzica lui Richard Oschanitzky poate fi cunoscuta cel mai usor din înregistrarile audio si filmele artistice postate pe YouTube, transmise la diverse posturi de televiziune. Ramâne ca partiturile sale sa iasa din tacerea arhivelor, pentru a ajunge din nou pe scenele de concert. Alex Vasiliu este jurnalist, muzicolog si profesor