Însemnări mai mult sau mai puțin (ne)însemnătate

Movie Line - “Believing is better than having an empty heart”: Sa crezi e mai bine decât sa ai un suflet gol (din filmul american Wish You Well din 2013, cu Josh Lucas si Ellen Burstyn). Animale non-umane, poezie autohtona antispeciista si, colac peste pupaza, discurs anticapitalist Trebuie sa recunosc: pâna la retrospectiva anului editorial semnata de Alina Purcaru în Suplimentul de cultura din 15.01.24 (Anul editorial 2023. Câteva însemnari si observatii), nu auzisem macar de existenta animalelor non-umane ori de antispeciism, daramite de poezie antispeciista! Dar, deduc acum, chestiile astea care va sa zica trebuie ca exista, devreme ce se scrie despre ele, unii chiar sub forma de poezie. Desigur, treaba cu poezia e complicata si eu unul nu contenesc sa ma mir cu câta ambitie tin unii sa scrie si sa publice (ceea ce cred ei ca este) poezie, devreme ce poezia e cea mai nevandabila marfa literara. Dar, de, asta e alta discutie. Fiecare cu ce-l doare. Ce ma deranjeaza realmente, în schimb, este sa lauzi cu seninatate si fara rezerve  un volum de poezii (Cea mai norocoasa fiinta de Maria Martelli) nu doar drept “primul volum publicat de poezie autohtona antispeciista, care se construieste asumat pe aceasta coordonata” (treaca-mearga, oricum habar nu am ce vrea sa însemne asta si nici nu ma intereseaza), ci sa-i apreciezi, pe lânga coordonata “clar articulata si pe componenta feminista”, si “discursul anticapitalist pe care îl încorporeaza”. Asa, pentru ca a (re)devenit pentru unii de bonton sa fie anticapitalisti. Pentru ca a fost bine în comunism, nu-i asa? Puteai sa te manifesti în voie, sa scrii ce vrei, despre orice, sa publici volume anticomuniste si anticapitaliste deopotriva, dupa preferinta, nu-i asa? Pur si simplu nu înteleg de ce unii nu înteleg o chestie simpla: capitalism fara democratie exista (vezi China, vezi Rusia), dar democratie fara capitalism înca nu a existat, nu exista si nici nu va exista vreodata. Apropo Traim (noi, occidentalii în sens larg) într-o societate care urca si coboara pe o spirala a nebuniei… Nu poti elimina tabu dupa tabu: la un moment dat, vei contempla neantul desavârsit! Allein unter Männern Singura printre barbati, adica. Adica titlul unui film geman. Vazut si uitat. Dar cu ceva tot am ramas: cu o replica aforistica a unui personaj feminin din film: Mitleid bekommt man umsonst, aber Neid muss man sich verdienen. Pe româneste: Compatimirea o primesti gratis, dar invidia trebuie sa ti-o câstigi. Mda, cam fix asa stau lucrurile. Replica de tenismena adolescenta Mirra Andreieva, la interviul dupa victoria cu Ons Jabeur (6:0, 6:2) la Australian Open, întrebata fiind cum de a reusit: M.A.: Sunt mai matura… Interv.: Dar tu ai 16 ani! M.A.: Da, dar anul trecut am avut doar 15! Ou sont les bonhommes de neige d’antant? Nu înteleg, în ianuarie a nins zdravan, apoi au fost zile de iarna adevarata, dar nu am zarit picior de om de zapada prin cartier!? Inexplicabil. Totusi, un prieten (care sta în Tatarasi) mi-a zis ca el a vazut unul… Pensia medie Sefa verzilor din Germania (partid de guvernamânt în coalitia semafor a lui Olaf Scholz), Ricarda Lang pre numele ei, a fost întrebata cât e pensia medie si a raspuns ca.… 2000 de euro. Atâta doar ca aceasta e sensibil mai mica, anume de doar 1500, ma rog, 1543 de euro, mai exact. Mda, pe undeva nici nu mai e de mirare ca pâna si în Germania fac cariera tot felul de personaje numai bine de luat în tarbaca de cabaretisti. Cum s-a si întâmplat cu Lang, despre care cabaretista Simone Solga a spus sec  ca e “personificarea lipsei de personal calificat” (der personifizierte Fachkräftemangel). Zeul Woke Diversity, Equity, Inclusion. Diversitate, Echitate, Incluziune. Pe scurt: DEI. Spre luare aminte “Cine se deconecteaza de la prezent ca sa ramâna conectat la trecut  le rateaza pe amândoua.  Mai mult, daca pentru a ramâne conectat la niste principii crezi ca trebuie sa te deconectezi de la realitate ma tem ca nu esti principial, ci ideolog.” Adela Toplean în concluzia unei postari pe FB din 22.01.24. Cultura sigurantei Unul dintre sponsorii de la Australian Open a fost anul acesta firma Safety Culture. Pentru mine nu are importanta cu ce se ocupa firma (chestii de audit economic-financiar, parca), cert este ca nu ar fi rau sa ramânem mereu constienti de faptul ca siguranta si libertatea functioneaza dupa principiul vaselor comunicante: cultura sigurantei este opusa culturii libertatii, iar de creste una (prea) mult, o face automat în detrimentul celeilalte. Oricum, pâna una-alta, chiar si în democratii asa-zis consolidate, cea care pierde constant teren este libertatea. Si  asta fara legatura directa cu razboiul (cel concret pornit de Rusia în si împotriva Ucrainei ori cel potential posibil ca urmare a primului). Michael Astner este poet, traducator si publicist