Femeile în politica românească de după ‘90: de la 3,7% la 40%. Analiza unui sociolog ieşean

Femeile reprezinta o resursa umana valoroasa în contextul unei societati tot mai îmbatrânite din punct de vedere demografic, afectata de migratie, lipsa fortei de munca, amplificarea riscurilor, vulnerabilitatilor si amenintarilor la adresa securitatii sociale, economice si de mediu. Indicele egalitatii de gen 2022, care masoara situatia egalitatii între femei si barbati în cadrul Uniunii Europeane, arata ca progresele continua într-un ritm foarte lent, cu o crestere de doar 0,6 puncte fata de editia din 2021. Punctajul mediu la nivelul UE este în anul 2022 de 68,6 puncte din 100, cu doar 5,5 puncte mai mare decât în 2010. Potrivit European Institute for Gender Equality, punctajele corespunzatoare fiecarei tari continua, de asemenea, sa prezinte o imagine eterogena. Printre tarile cu cele mai bune punctaje se numara Suedia, Danemarca si Tarile de Jos. Tarile care se confrunta cu dificultati/ depun eforturi pentru a promova egalitatea de gen sunt Grecia, Ungaria si România. Prin Obiectivul de Dezvoltare Durabila (ODD) 5 – Egalitate de Gen din Agenda 2030, România s-a angajat alaturi de alte state, institutii publice si organizatii neguvernamentale sa elimine inegalitatile, discriminarea si toate formele de violenta împotriva fetelor si femeilor pâna în anul 2030. Una din tintele asociate ODD 5 este asigurarea reprezentarii femeilor la toate nivelurile de conducere (politica si administratie). Femeile din România se confrunta cu o serie de probleme legate de violenta domestica, saracie, migratie, maternitate adolescentina, subreprezentare în structurile de decizie politica de la nivel national, judetean si local. Subreprezentarea femeilor în structurile politice se datoreaza mai degraba descurajarii acestora fata de calitatea vietii politice din România. De multa vreme se discuta despre instituirea unor mecanisme temporare de alocare a cotelor de gen aplicate sistemului electoral cu scopul de a garanta sau a promova reprezentarea femeilor (sau a altor grupuri subreprezentate) în institutiile cu reprezentanti alesi.1 Profesoara Ionela Baluta de la Universitatea Bucuresti, expert în egalitatea de gen, considera ca „în logica arhitecturii politice democratice, care se bazeaza pe reprezentativitate si pe procente, numarul efectiv al femeilor care sunt prezente în structurile de conducere ale partidelor politice, ale structurilor politice locale si mai ales în parlament sau în guvern reprezinta un indicator obligatoriu”. Refuzul de a institui „cotele de gen” pentru cresterea reprezentarii femeilor în structurile de decizie politica este explicat prin persistenta unor preconceptii, atitudini si comportamente care atribuie femeilor roluri traditionale, preponderent gospodaresti, în educarea copiilor si/sau îngrijirea persoanelor vârstnice. Tentativele de crestere a reprezentarii politice a femeilor sunt sanctionate ca fiind „marxiste, neo-comuniste si feministe, trei pozitii ideologice puse la index în spatiul public si politic postcomunist”.2 Partidele politice detin rolul cel mai important în procesul de selectie, recrutare si desemnare a candidatilor pentru functiile de demnitate publica. În România, conducerile partidelor politice sunt exercitate în majoritatea cazurilor de catre barbati. Apoi, retelele informale din cadrul partidelor politice sunt extrem de importante în ascensiunea spre pozitiile de decizie politica, iar femeile nu agreeaza întotdeauna promovarea pe criterii netransparente. În perioada 1990-2020, cea mai scazuta pondere a femeilor în Parlament a fost înregistrata în legislativul 1992-1996, când femeile au detinut doar 3,7- din totalul parlamentarilor, iar cea mai mare pondere a fost consemnata în legislativul 2016-2020, când au detinut 19,3- din totalul parlamentarilor. Cresterea reprezentarii parlamentare a femeilor cu 15 puncte procentuale reprezinta un progres vizibil al reprezentarii politice a femeilor. În ceea ce priveste puterea executiva, cea mai mare reprezentare a femeilor în cadrul Guvernului a fost înregistrata în perioada asa-numitei „guvernari tehnocrate” 2015-2017, când femeile au detinut 40,0- din fotoliile de ministri, însemnând 9 functii de ministri ocupate de femei.3 Sa consemnam data de 29 ianuarie 2018, când a fost învestit în functie primul guvern condus de o femeie în România, Viorica Dancila (PSD). Stereotipurile de gen se reflecta si în repartizarea portofoliilor ministeriale si a functiilor administrative de conducere din cadrul ministerelor. Barbatii domina portofoliile legate de functiile de baza ale statului precum apararea, justitia si politica externa, în timp ce femeile sunt în numar mai mare în ministerele cu atributii în domeniul muncii, protectiei sociale, educatiei, întarind într-o oarecare masura stereotipurile de gen.4 La alegerile europene din 2019, procentul femeilor care au obtinut un mandat a fost de doar 21,2-, în scadere cu 13,3- fata de 2016. La alegerile locale din anul 2020, doar 5,4- dintre femei au reusit sa obtina un mandat de primar. În Parlamentul actual (2020-2024), din 466 de senatori si deputati, numai 88 sunt femei. Echivalentul a 18,5- ca reprezentare, un procent în scadere comparativ cu cel înregistrat în legislatura 2016-2020, de 19,1-, se arata într-un studiu dat publicitatii recent.5 În mandatul 2020-2024, din toate judetele tarii doar doua, Botosani si Sibiu, au avut o femeie la conducerea Consiliului Judetean: Doina Elena Federovici (PSD, Botosani) si Daniela Cîmpean (PNL, Sibiu). În ceea ce priveste functia de presedinte al României, aceasta a fost din 1990 si pâna în prezent ocupata doar de barbati si situatia este probabil sa continue si pentru mandatul 2024-2029, arata un studiu publicat de Centrul FILIA pe tema intereselor politice ale femeilor.6 1Ionela Baluta si Claudiu Tufis, Reprezentarea politica a femeilor în România, Friedrich Ebert Stiftung, 2021, ultima accesare februarie 2024. 2 Ionela Baluta, „Femeile în spatiul politic din România postcomunista: De la „jocul” politic la constructia sociala”, Annals of the University of Bucharest / Political Science series, 14(2), 87-95. 3 Costel Marian Dalban, „The Presence of Women on the Romanian Political Scene”, in Scientific Annals of the „Alexandru Ioan Cuza” University, Iasi (New Series), Socioloy and Social Work Section, Tomul XIII, No. 1/ 2020. 4 Institutul European pentru Egalitatea de Sanse între Femei si Barbati, Egalitatea de gen în procesul de decizie politica, ultima accesare noiembrie 2020. 5 Euronews, Prea putine femei în politica româneasca. Numarul lor, în scadere, când vine vorba de primarii, Parlament sau PE, ultima accesare februarie 2024. 6 Barbu Mateescu si Claudiu Tufis, Grija pentru democratie. Interesele politice ale femeilor în 2024, Tritonic Books, 2024. Ciprian Iftimoaei este conferentiar universitar doctor în cadrul Facultatii de Stiinte Politice si Administrative, Universitatea „Petre Andrei” din Iasi