Cum a fost salvată Roșia Montană de la o distrugere completă. Procesul de la Washington, văzut din Munții Apuseni

O vreme mohorâta împâcleste muntele si pustieste drumurile spre Rosia Montana. Este dimineata zilei de 10 februarie. Surse guvernamentale, presa si chiar premierul Marcel Ciolacu spuneau ca se va afla decizia definitiva în procesul de arbitraj comercial în care compania Gabriel Resources Gold Corporation a dat în judecata România pentru ca nu i-a permis dezvoltarea exploatarii miniere de la Rosia Montana. Stirea ruleaza de câteva zile pe toate televiziunile. Guvernul Ciolacu pregateste opinia publica pentru esec si încearca sa scape de responsabilitatea deciziei. Se cauta vinovati, unii imaginari, se arunca cu acuzatii publice în special în opozitie. S-a pronuntat si suma pe care România ar trebui sa o plateasca drept despagubire, chiar daca sentinta nu s-a comunicat înca: 2 miliarde de dolari. Ca urmarea a acestor anunturi publice, pretul actiunilor Gabriel Resources creste la bursa si actionarii companiei câstiga 200 de milioane de dolari în doar zile. Presa face speculatii privind interesele ascunse ale statului român, ale guvernului si ale unor politicieni. Tensiunea pluteste în aer si la Rosia Montana. Dintr-o data, linistea de dupa 2021, anul în care localitatea a devenit sit protejat UNESCO, s-a spulberat. Echipe de televiziune au stat zile întregi în piata orasului gata sa relateze de aici deznodamântul procesului de la Washington. Astazi, satule de asteptare zadarnica si intuind blufful guvernamental, n-au mai venit. „Vom muta biserica cu biserica” E liniste, o liniste apasatoare umple strazile. Nici tipenie de om. Doar în magazinul din centrul Rosiei doi tineri îsi cumpara ceva de mâncare. Au venit de curând în localitate, stau într-una din casele date în comodat de Gold Corporation. În aceasta mica comunitate, de aproape 30 de ani încoace, locuitorii se împart în pro si contra exploatarii aurului. Proiectul Rosia Montana Gold Corporation a sfâsiat comunitatea, iar prapastia, precum o falie despicata de cutremur, s-a întins pâna departe, în miezul întregii societati românesti. „Sa stai aici, sub asediul Gold, de 29 de ani si sa vezi ca si ai tai, conducerea statului este de partea lor, nu e usor!”, spune Sorin Jurca, în timp ce mai pune un lemn pe foc în soba din bucataria casei parintesti. Este unul dintre opozantii exploatarii, înca de la început. „Si începutul a fost asa”, continua el, „prin ’96 au ajuns aici niste geologi din Australia, Greg si Lara, care au cercetat terenul si au luat niste probe. Dupa ei au venit echipe de sondori, care au sondat muntii si au dus probele la analize tot prin Australia, ca sa fie obiective. Rezultatele au aratat ca în muntii acestia ar exista zacaminte de 300 si ceva de tone de aur si 1.600 tone de argint. Când au avut certitudinea asta, viitorii investitori au listat societatea la bursa de la Toronto si Londra.” Citeste articolul complet pe presshub.ro.