Atmosferă încărcată

În motivarea intervalelor orare, a zilelor si, mai ales, a amfiteatrelor solicitate, doamna Rînza – profesoara de literatura comparata – aduce argumente, sa spunem, psiho-socio-culturalo-educationale irefutabile. De aceea, memoriul sau, adresat colegilor oraristi, are, de regula, câteva pagini redactate marunt si, tot de aceea, de ani de zile, nimeni nu o poate refuza pe Tenerifa, facându-se luntre si punte pentru a îndeplini, punct cu punct, întreaga lista de doleante. La începutul semestrului, se declanseaza, în interiorul Facultatii de Litere a prestigioasei Universitati „Prin Noi Însine”, o agitatie vecina cu isteria. Comisia de întocmire a orarului intra într-un soi de trepidatie colectiva, întrucât doamna Tenerifa Rînza îsi înainteaza, scris, dorintele pentru viitorul ei program de predare în primul semestru. În motivarea intervalelor orare, a zilelor si, mai ales, a amfiteatrelor solicitate, doamna Rînza – profesoara de literatura comparata – aduce argumente, sa spunem, psiho-socio-culturalo-educationale irefutabile. De aceea, memoriul sau, adresat colegilor oraristi, are, de regula, câteva pagini redactate marunt si, tot de aceea, de ani de zile, nimeni nu o poate refuza pe Tenerifa, facându-se luntre si punte pentru a îndeplini, punct cu punct, întreaga lista de doleante. Filosofia în jurul careia graviteaza respectivul proces este adaptarea contextului ambiental la temele diverselor prelegeri, în asa fel încât studentul sa nu interactioneze doar cu niste informatii abstracte, ci sa paseasca efectiv în universul spiritual al materiei prezentate de catre vorbitoarea de la pupitru, sa traiasca adica revolutia cognitiva a omului modern, vizitator telepatic (dar nu unul strict imaginativ, ci concret, material, consubstantial) deopotriva al trecutului si viitorului. De notorietate sunt mai multe dintre argumentele expuse de profesoara în sprijinul acestei filosofii. De pilda, doamna Rînza nu poate preda cursul de Vampirologie decât seara si, musai, în sala situata cel mai aproape de podul institutiei. Explicatiile nu trebuie detaliate. Pentru a simti vampirul (si nu numai pentru a-l învata), tânarul studios are obligatia de a patrunde în atmosfera nocturn-tenebroasa si de a auzi fosnetul liliecilor de la mansarda, pregatiti pentru zborurile de noapte. În mod similar, Romanul Gotic nu ar putea fi analizat simbiotic decât într-un subsol igrasios (i.e. un amfiteatru dezafectat al faimoasei Universitati), unde umbrele fantomatice, sunetele lugubre si mirosurile pestilentiale te teleporteaza – nu strict intelectual, ci si fizic – în lumea sumbra a lui Frankenstein. Exista totusi si teme mai prietenoase. Conferintele despre Pre-rafaeliti se tin, obligatoriu, într-o aula (închiriata, pe bani grei, de Litere, de la Arte) cu instrumente muzicale de epoca si picturi diafane. Cum altfel sa întelegi si sa-ti asumi subtila estetica a lui Dante Gabriel Rossetti? De asemenea, problematica delicata a Romantismului European se va discuta, inevitabil, într-o sala (si ea preluata, scump, de la Horticultura) cu expozitii florale singulare, exotice, tulburatoare, de jur-împrejurul sau. Orele de derulare a prelegerilor vor fi adaptate la rându-le, bineînteles, ideologiilor dezbatute. Goticul e chestiune de amurg, pre-rafaelitismul de mediu solar, matinal, iar romantismul de miez al zilei, când depresia cauzata de akkedia – demonul amiezii – pune stapânire pe individ. Mort-copt, elibereaza deci incintele în cauza la intervale corespunzatoare! Pentru cursul de Retorica si pentru cel de Tragedie Neo-clasica, timpul devine flexibil. Convingerea doamnei Rînza este aceea ca un orator bun îsi va demonstra elocinta la orice ora din zi si din noapte, fie si trezit din somn. În paralel, tragedia se bazeaza, esentialmente, pe impredictibil, producându-se, practic, oricând. Nu însa si oriunde si, mai ales, oricum! Întru obtinerea sentimentului tragic (în regim de neo-clasicism francez), Tenerifa  solicita mereu  un amfiteatru dual, contradictoriu, ireconciliabil disjunct, aidoma poeticii marilor Boileau, Racine si Corneille. Aici, Universitatea „Prin Noi Însine” nu a avut încotro si a demolat jumatate dintr-o sala proaspat renovata, pentru a satisface dorintele doamnei profesor. La retorica ar fi ceva mai usor: se cere o încapere cu ecouri vaste, adecvata vocalizelor oratorice. Vechea, dar luminoasa, magazie de materiale a institutiei ramâne mai mult decât potrivita. Treptat, s-au epuizat fondurile extra-bugetare. Insolventa bate la usa. Ce este de facut? Cursurile de literatura comparata costa cam cât strategiile NATO de aparare a României. Cineva are datoria sa intervina. Nimeni nu îndrazneste sa se confrunte cu Tenerifa, nu atât din cauza „sonoritatii” vocii sale, formate în „exercitii” retorice, cât a abilitatii profesoarei de a lovi cu geanta doldora de prelegeri direct în occipitalul eventualului interlocutor. Deunazi, o comisie ARACIS a descins în facultate pentru evaluarea programului de studii comparatiste. Inspectorii au descoperit un amanunt ce scapase sistemului administrativ local: absolventa de româna pura cu multe decenii în urma, Tenerifa Rînza nu detine expertiza în multitudinea de domenii în care preda. Variatele cursuri i-au fost, ca atare, anulate printr-o iute, seaca, executie de pix. Evenimentul a avut loc într-un birouas de lânga secetariat, la o ora normala a diminetii.   Codrin Liviu Cutitaru este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi