Un nou picnic la marginea Roşiei Montane

Nu apartin unei tabere de ecologisti radicali si nu am nimic impotriva unui minerit in subteran, ce aduce atingeri mai modeste mediului si peisajului. Proiectele de minerit extensiv nu ar trebui sa fie implementate in zonele de veche si relativ densa populare.Am aflat zilele acestea ca Tribunalul ICSID de la Washington trebuie sa emita decizia in procesul Rosia Montana, in principiu pana la data de 10 februarie 2024. Exista riscul ca statul roman sa plateasca pana la 6,5 miliarde USD. Astfel, dupa mai bine de un deceniu de la declansarea „crizei” Rosia Montana, acest subiect ajunge din nou printre cele mai prezente dezbateri jurnalistice in cazul unor televiziuni de stiri.  Insa, contextul in care evolueaza noul subiect Rosia Montana e profund schimbat. Peisajul cultural minier Rosia Montana a fost inscris in 27 iulie 2021 in Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, decizia fiind luata, prin consens, de Comitetul Patrimoniului Mondial in cea de-a 44-a sa sesiune, extinsa, de la Fouzhou, China. Complica atat de mult ecuatia procesului aceasta incadrare a sitului Rosiei Montane in Lista Patrimoniului Mondial UNESCO? Doar o referire am gasit in hatisurile netului vis-à-vis de raportul dintre noua incadrare UNESCO si posibila reluare a activitatii de minerit din zona. In vara anului 2022, Lucian Romascanu, ministrul Culturii de la acea vreme, a declarat ca inscrierea sitului Rosia Montana in Patrimoniul UNESCO nu inseamna interzicerea exploatarii: „Inscrierea in UNESCO nu inseamna interzicerea exploatarii. Este o resursa care, cand decide guvernul tarii respective ca trebuie exploatata, cu acordul UNESCO si cu protejarea locurilor cu adevarat importante, se poate face”. (Ancuta Carolina Stanciu, 2023, Financial Intelligence). Daca din aceasta perspectiva lucrurile par a mai avea rezolvare, bineinteles, cu protejarea siturilor importante si a conditiilor de mediu, aflam ca la jumatatea anului 2019, Rosia Montana Gold Corporation (RMGC), dezvoltatorul proiectului minier aurifer blocat de la Rosia Montana, a semnat cu Agentia Nationala pentru Resurse Minerale (ANRM) un act aditional la licenta de concesiune pentru exploatare a perimetrului auro-argintifer Rosia Montana, care prevede prelungirea cu 5 ani a valabilitatii licentei. Acesta prelungire e valabila pana pe data de 20 iunie 2024. (Profit.ro) Ceea ce e deranjant la aceasta noua repriza Rosia Montana e ca jurnalistii implicati par a fi favorabili unui proiect de exploatare in cariera si cu cianuri, deloc prietenos cu mediul. Sa ne readucem aminte care era situatia in primii ani ai deceniului trecut. La Rosia Montana Gold Corporation (RMGC) a deranjat strategia de publicitate, deloc onesta: clipuri publicitare cu o doamna timida ce vorbeste cu o voce tremuranda si impleteste sosete pentru a-si intretine copiii sau cu studentul de la Petrosani, care astazi nu mai are grija bursei etc. Toate aceste secvente de viata nu te puteau lasa indiferent. Dar sa vedeti ce mestesugit a fost alcatuita pagina de facebook a companiei RMGC, ce poarta numele simplu, dar percutant, Proiectul Rosia Montana (astazi sub 600 de mii de urmaritori, in 2013, 655 de mii, cea mai mare pagina a judetului Alba, cf. facebrands.ro). Cuvantul „proiect” seduce, are conotatie pozitiva, implica evolutie, planuri de viitor. Pagina prezinta traditii din zona, fotografii cu oameni fericiti, copii si cateva case renovate, fragmente de istorie. Cu greu am dat de obiectivele proiectului. Acolo am gasit adevaruri trunchiate: „vom crea peste 2 300 de locuri de munca directe pe perioada etapei de constructie a minei, 880 de locuri de munca directe in timpul exploatarii (…). De asemenea, Proiectul Rosia Montana ar crea baza pentru dezvoltarea turismului in zona.” Ce fel de turism? Poate au in vedere incadrarea Rosiei Montane, alaturi de Pripyat-Cernobil sau Fukushima, in randul obiectivelor dark-tourism. Pentru ca insotitorii vor fi indispensabili, imi zboara gandul la romanul „Picnic la marginea drumului” al fratilor Strugatki. Care mina, cand exploatarea e in cariera? O strategie de ochii lumii, pentru cei neatenti. De fapt, adevarata strategie a RMGC pare a fi alta: „dupa noi potopul”. Prin exploatarea extensiva, in cariera, RMGC urmareste ca in 15-20 de ani sa epuizeze zacamantul, iar atunci aurul Rosiei Montane va deveni istorie. Proiectul RMGC sfideaza bunul simt. E un proiect ineficient pentru Romania, iar chestiunea redeventei mi se pare cea mai putin importanta! Proiectul ignora intregul alfabet al planificarii teritoriale – nu vom fi mai competitivi in plan economic, nu vom asigura nici coeziunea teritoriala si cu siguranta, ceea ce se urmareste a se face la Rosia Montana, nu e dezvoltare durabila. Basca, nu e etic sa distrugi iremediabil o zona pentru o iluzorie mai buna functionare a economiei unui stat! Nu apartin unei tabere de ecologisti radicali si nu am nimic impotriva unui minerit in subteran, ce aduce atingeri mai modeste mediului si peisajului. Proiectele de minerit extensiv nu ar trebui sa fie implementate in zonele de veche si relativ densa populare. Exploatarea in cariera, neprietenoasa ecologic, poate fi practicata fara riscuri prea mari doar in regiunile foarte slab populate, precum centrul si nordul Canadei, Australia de Vest sau Siberia – zone in care ecumena s-a extins recent. Nu mai aduc in discutie dezavantajele unei exploatari in cariera asupra peisajului si mediului natural si nici asupra istoriei milenare a zonei Rosia Montana! Ma voi concentra asupra impactului economic si social pe care proiectul il va avea asupra comunitatii locale. In prima faza (de scurta durata) RMGC va avea nevoie de 2300 de oameni in vederea scoaterii la zi a zacamintelor de aur si de metale asociate. Aceasta operatiune, numita inadecvat „etapa de constructie a minei”, va antrena probabil o mare parte a populatiei locale. Pentru exploatarea extensiva propriu-zisa, RMGC mai are nevoie doar de cca. 800 de oameni, multi dintre ei cu inalta calificare, ca urmare o buna parte a fortei de munca va fi asigurata din exteriorul zonei. Dupa epuizarea zacamantului, estimata a avea loc peste 15-20 de ani, incepe cosmarul. Exploatarea va lasa in urma, pe langa iazul de decantare, necesar a fi gestionat zeci, daca nu, sute de ani, un gol imens in locul unde acum se afla Masivul Carnic, o gaura a carei suprafata va fi mai mare decat a exploatarii de pe vremea lui Ceausescu, ce a dus la disparitia Masivului Cetate. Ecologizarea zonei va fi o intreprindere de durata, restabilirea vegetatiei intr-un mediu acid si incarcat cu reziduuri de metale grele fiind extrem de dificila. In aceasta etapa exista riscul ca RMGC sa-si declare voit falimentul, asa cum au procedat firme miniere americane si canadiene in state precum Columbia, Peru sau din Africa, iar statul roman sa ramana singurul actor implicat in aceasta costisitoare activitate. Proiectul Rosia Montana va genera un spatiu greu de locuit pentru cel putin o generatie si va demonstra generatiilor viitoare cat de egoisti am fost, ca nu le-am lasat si lor o parte din bogatia Muntilor Apuseni.   George Turcanasu este lector doctor la Departamentul Geografie din cadrul Facultatii de Geografie si Geologie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi