Conjurația impostorilor universitari sau cazul Claudine Gay

Impostura academica e la ea acasa în România. Avem politicieni de cel mai înalt rang cu doctorate plagiate. Avem rectori universitari dovediti plagiatori care candideaza în continuare pentru functii de conducere în învatamântul superior. Doctoratele în sine, chiar si cele neplagiate, sunt adesea lucrari mediocre si irelevante ce servesc strict propasirii în rang, posibilitati si venituri a celor ce-l sustin.  Dar cel putin impostura noastra e taxata drastic la nivel mondial: nu avem nicio prezenta în topul celor mai bine cotate o mie de universitati din lume. Si ne meritam fara îndoiala soarta. Însa acest articol nu e despre vesnicul „hai ca o fentam” românesc, ci despre impostura universitara din SUA, care are sapte universitati clasate în primele zece din lume, iar altele 177 în top-1000. Scriu acest articol pentru ca recent, si în conditii cu totul exceptionale, am asistat cu totii la o încercare (as spune timida) de demascare a ceea ce am numit conjuratia impostorilor ce a pus stapânire pe mediul academic american. Totul a pornit de la presedinta Harvard, o femeie de culoare (e important? da, vom vedea numaidecât de ce) pe nume Claudine Gay. I. Audierea Harvard e considerata cea mai prestigioasa institutie de învatamânt superior din SUA. De altfel, se afla pe locul doi în topul mondial al universitatilor, fiind surclasata doar de Oxford. Tocmai de aceea, s-a facut mult tam-tam când presedinta acestei institutii prestigioase a fost chemata la audieri în cadrul Congresului pentru faptul ca ar fi fost impasibila în privinta atacurilor antisemite (inclusiv scandari ce îndemnau la genocid) la care au fost supusi studentii evrei ai universitatii, în urma atrocitatilor comise de Hamas pe 7 octombrie 2023, urmate de riposta dura a fortelor armate israeliene. În momentul audierilor, Gay era la conducerea Harvard de sase luni. Despre recrudescenta antisemitismului la stânga radicala în Occident ar trebui scrise câteva carti cel putin si nu pot sa acopar fenomenul aici. Suficient sa stim ca doamna Gay, alaturi de întregul for de conducere al universitatii, sunt adeptii ideologiei de extrema stânga ce întelege lumea prin prisma dihotomiei victima-agresor (sau oprimati-opresori) si considera identitatea de grup mai importanta decât orice caracteristica individuala (pe scurt, identity politics). Mai mult, pe mediaquality