„După ce am finalizat primul manuscris, am plâns două ore”. Un incitant interviu cu o poetă ieşeană din „noul val”

Persoana care iese din tiparele cotidianului monoton si reconstituie experientele sale în versuri cât se poate de vii si palpabile, Elena Simion este poeta care te cucereste prin felul în care se manifesta.  Elena Simion la un eveniment Cozy Poetry Night (Sursa: Cozy Poetry Night) A debutat în 2021 cu volumul „Parul de pisica”, la editura Casa de Pariuri Literare, însa parcursul sau poetic începe cu mult înainte si continua într-un mod fascinant. Acest drum include o varietate de subiecte, de la temeri, revolutii literare, la rolul femeii în poezie. Toate îmbinându-se armonios în textele senzoriale ale Elenei. Iar acest interviu promite sa le abordeze pe saturate. - În orice descriere pe care am citit-o despre tine este mentionat faptul ca ai fost membra a proiectului Cozy Poetry Night. Un proiect care a promovat timp de câtiva ani poezia performativa. Tu ai facut parte din echipa care a dat nastere acestuia? - E mult spus echipa care a dat nastere, ca practic a fost o singura persoana care s-a ocupat de crearea acestuia, dar eram acolo la începuturi. Este vorba de Lorena Enache, ea a initiat proiectul. În prima faza se numea complet diferit – „Posibil sa fie poezie” daca îmi amintesc bine si se întâmpla la Retro Café. Totusi, proiectul Cozy Poetry Night a început în 2018, la Acaju-ul vechi. Eram acolo când s-a înfiintat, la primul eveniment, fiind si prima data când am citit, vreodata, poeziile mele. Pâna atunci mai citisem doar poemele Lorenei. - O cunosteai pe Lorena dinainte? Eu practic asa am început sa scriu poezii, prin Lorena. Noi ne-am cunoscut undeva prin 2016, dupa ce am terminat eu liceul. În vara respectiva am lucrat la ziar, în Vaslui. Ziar care avea si revista culturala, iar directorul revistei s-a dus în Bârlad la biblioteca Stroe S. Belloescu unde era ceva competitie de poezie. Acolo a citit Lorena si l-a impresionat. Apoi, când a revenit la ziar mi-a zis: „contacteaz-o pe fata asta ca scrie foarte misto” si practic, atunci am început noi sa vorbim, iar când am ajuns în Iasi la facultate ne-am împrietenit. La „Zilele poeziei la C\rture[ti” (Surs\: Arhiv\ personal\). In dreapta, volumul de poezie al Elenei Simion (Surs\: Casa de Pariuri Literare) Pe atunci eu ma axam pe proza scurta si am avut un pariu în care mi-a spus ca poezia e mult mai greu de scris decât proza. Bineînteles, credeam ca nu-i adevarat, doar e atâta continut, suflet, pasiune. But she was right (n.r. dar avea dreptate). Atunci noi cunosteam un Iasi fara evenimente de poezie si nici nu erau poeti foarte multi. Eu nu cred ca stiu sa-mi recit poeziile ca pe o reteta - Având în vedere experienta în aceasta sfera, ce înseamna, pentru tine, performance în poezie? - 2019 a fost cel mai prolific an pentru poezie, din punctul meu de vedere, pentru ce a însemnat Cozy si performance în poezie, deoarece era înainte de pandemie si am mers cu proiectul prin toata tara, peste tot unde se putea aduce poezie. Asa am început noi sa ne dam seama ce înseamna performance, pentru ca nu exista acest concept înainte. S-a început foarte timid, mai întâi prin felul în care livram textele, sa nu mai citim ca pe o reteta de chec, ajungând sa se extinda pâna în punctul în care s-a produs sincretismul dintre poezie si muzica. Adica aveai melodii pe fundalul carora îti livrai poemul. În prima faza muzica era lucrata de un DJ care ne facea beat-urile, dar am avut si cu band live în spate. - La primul search pe Google, Elena Simion apare ca poet la editura Casa de Pariuri Literare cu volumul „Parul de pisica”. Cum ai ajuns, de la poeta nedebutanta, sa colaborezi cu aceasta editura? - A fost o experienta foarte ciudata. Era 2020, anul în care s-a întâmplat pandemia, în care mi-a murit bunicul, atunci era stare de urgenta si n-am ajuns la înmormântare. Mi-am si schimbat jobul în acea perioada, deci pe plan personal s-au întâmplat foarte multe lucruri si ma simteam goala pe interior. Nici macar nu stiam sa pun punctul pe „i”, sa ating cu degetele, sa spun „asta este, de asta sunt asa”. Simteam ca îmi lipseste ceva, iar colega mea de apartament mi-a sugerat sa-mi pun poemele într-un manuscris si sa încerc sa public. Asa am început sa lucrez pentru el câteva luni, dupa care au mai venit alte câteva saptamâni în care plimbam manuscrisul pest tot, nestiind ce titlu sa-i pun, because i am bad at names (n.r. pentru ca nu ma pricep la titluri). În acelasi timp, cautam o editura, pentru ca atunci când vrei sa publici, faci un research foarte extins la editurile care publica poezie. Vrei sa te identifici cu valorile lor, nu vrei sa publici la o editura care nu are nici macar o carte cumparata. La acel moment s-a implementat proiectul asta la Casa de Pariuri Literare în care se punea audiobook. Practic, daca deschizi volumul la ultima pagina, ai un cod QR si ma poti auzi pe mine spunând poeziile. Acesta a fost the selling point (n.r. punctul de vânzare) pentru mine. Dat fiind faptul ca poemele au fost scrise pentru performance si ar fi cam ciudat sa le citesti fara sa ma auzi macar o data. Pe mine m-a ajutat foarte mult din nou, Cozy. E foarte greu sa vorbesc cu oameni care abia au început sa scrie poezie despre cum sa debutezi, pentru ca am avut foarte mare avantajul de a ma plimba prin tara, de a deveni cât de cât cunoscuta înainte sa public si deja stiam oameni, printre care si editorul. Asa am trimis e-mail cu manuscrisul, au fost receptivi, am semnat contractul, am baut o sampanie si ne-am bucurat. - Daca tot ziceai ca nu te pricepi la titluri, totusi, de ce „Parul de pisica”? - E o poveste foarte interesanta. Initial titlul era mult mai lung: „Parul de pisica adunat pe encefal”, însa l-am redus la cel actual. Voiam sa am acest element de pisica, neaparat. Pentru ca la mine la tara, un sat foarte, foarte ocult, exista acest crez ca daca te doare ceva si ai o pisica, aceasta simte durerea si o sa vina sa stea pe locul cu pricina, absorbând toata durerea. Astfel, te lasa pur si curat. Asta voiam sa faca volumul meu: sa ia toate frustrarile, supararile, orice sentiment si sa te transpuna cumva într-o zona mai fericita a vietii tale. Am trait deodata toata paleta emotiilor prin care am trecut vreodata - Te mai identifici cu fiecare poezie din volumul tau? - Da si nu. Poeziile reprezinta pâna la urma o anumita perioada din viata. Toate imaginile respective îmi aduc aminte de anumite lucruri prin care am trecut. Spre exemplu, dupa ce am finalizat manuscrisul, cred ca am plâns doua ore. Îl recitisem si a fost boom-ul asta, toata paleta emotiilor prin care am trecut vreodata. Pe lânga asta aveam si un playlist, pentru ca tind sa scriu pe muzica, sa-mi fie mai usor atunci când fac performance, sa asociez cu un sunet. Un moment foarte amuzant a fost ca plângeam pe „Asa sunt zilele mele” de Adrian Minune, am si un poem scris pe piesa asta. Deci da, ma identific în continuare ca fiind suma a tuturor evenimentelor care m-au facut sa scriu, însa nu si cu stilul de atunci. - Stiu ca ai abordat foarte mult subiectul societatii patriarhale si cum afecteaza aceasta viata femeii, crezi ca s-a schimbat cumva lumea de atunci? - Lumea nu s-a schimbat, absolut deloc. Mi-am dat seama ca, cu cât cresc mai mult, cu atât ma lovesc si mai tare de zidurile astea si constientizez ca am fost foarte blânda în poemele alea, în ceea ce priveste patriarhatul, cum este femeia în societate si, mai ales, cum este femeia în poezie, which is worse (n.r. care e mai rau). Iar lucrurile se misca prea încet. - Atunci te limitai într-o oarecare masura? - Nu. Asta m-a bucurat tot timpul în poezie si în felul în care reusesc sa scriu: ca nu m-am limitat niciodata. Am spus tot ce am vrut sa spun, chiar daca stiam ca o sa-mi iasa volumul si o sa-l citeasca parintii mei. O sa vada ca am folosit cuvinte naspa, înjuraturi, ca am vorbit de orgasm, despre sex. Ma gândeam la reactia lor si în acelasi timp, nu ma interesa. Erau lucrurile despre care voiam sa discut atunci si niciodata nu m-am ascuns de ceea ce traiesc. De exemplu, în momentul de fata scriu foarte mult despre sanatatea mentala si mi se pare ca nu suficienta lume vorbeste despre acest subiect. - Ai mentionat într-un interviu ca poezia nu e o terapie pentru tine, spre deosebire de alti multi poeti care afirma contrariul, de ce consideri astfel? - Mi se pare ca terapia te vindeca, te ajuta sa-ti pui întrebari. Eu am si facut terapie foarte multi ani în viata, în continuare fac. E un proces mult mai complex decât tu scriind niste texte. Terapia în sine te ajuta sa observi niste lucruri, care te înfurie, de exemplu, care m-au înfuriat pe mine atunci. Eu scriind textele respective, nu m-a ajutat sa scap de acel sentiment. A fost doar, cum am si zis, un prieten care te asculta, care n-are nimic altceva de facut. - De ceva timp esti invitata la diverse evenimente, de la seri de poezie, open mic-uri, pâna la festivaluri internationale, cum ar fi FILIT. Cum reactionezi la aceasta recunoastere pentru parcursul tau poetic? - Ma bucura foarte mult, nu m-as fi asteptat la asta. Daca m-as întoarce în 2018 si as sti ce urmeaza sa se întâmple pentru mine, cum ar fi sa fiu invitata în tabere, sa-mi dau seama ca exista interes în directia asta, m-as speria foarte tare. M-as simti mica si nepregatita pentru lucrurile astea. Însa, acum ma bucura. Din nou, ma focusez pe faptul ca sunt o femeie în poezie si vreau sa ma impun, sa exist pe scena asta, pentru a exista si alte femei dupa mine. S-a întâmplat o revolutie în poezie în momentul în care au venit anii 2000 - Din ce am observat, generatia mea scrie din ce în ce mai mult si mai bine, desi poezia contemporana e extrem de diversa si subiectiva. Tu cum percepi directia în care se îndreapta aceasta? - Pe mine ma socheaza foarte mult când aud de poeti noi si mult mai tineri decât mine. Mi se pare ca viitorul arata bine. Noi am venit, iar când zic „noi” ma refer la generatia mea, Lucian Brad, Claudiu Ioan Maftei, Lorena Enache dupa douamiisti si nu aveam atât de multa poezie la dispozitie pe care s-o revolutionam. Se întâmpla lucruri foarte misto, acum poezia are extrem de multe elemente, idei, concepte. Nu mai este pur si simplu despre cuvinte si despre anumite imagini. - Care sunt poetii români pe care îi admiri? - Radu Nitescu, Vlad Moldovan, Alex Vasies, Cosmina Morosan, Catalina Stanislav. Sunt foarte, foarte multi si nu le-as face dreptate numai celor pe care i-am mentionat. Atât douamiisti, cât si postdouamiisti. Totusi ei, pentru ca deja s-a întâmplat o revolutie în poezie în momentul în care au venit anii 2000. A fost zona aia gri, de postcomunism în care s-au adunat foarte multe frustrari si lumea nu mai voia sa scrie ode catre dictatura sau Ceausescu. Lumea începea sa cunoasca libertatea, oamenii îsi dadeau seama ca we can fill things (n.r. putem umple goluri) prin a vorbi despre problemele generatiei, lucru care nu se întâmplase pâna atunci. Deci din acest motiv, practic asa vezi cum poti schimba ceva, citind poemele cuiva care a dus lucrurile deja în directia în care te afli si poti sa continui. - În final, ce sfaturi ai pentru persoanele care abia încep sa scrie? - Sa citeasca, foarte mult. În momentul în care vrei sa scrii poezie, primul lucru pe care ai tendinta sa-l faci e sa te duci în zona clasica, stil Eminescu. That can be nice (n.r. poate fi bine), însa daca nu te documentezi poti sa cazi în foarte multe clisee. Nu spun ca e rau neaparat, doar ca aceste lucruri s-au facut deja, iar când scrii poezie vrei sa aduci ceva nou, ceva din tine. Nu e gresit sa nu ai originalitatea durerii tale, spun doar ca poti sa creezi imagini pe care altii nu le-au facut.