Greu de identificat

Refugiul într-o alta identitate vine de fapt dintr-o problema de personalitate mai mult sau mai putin grava care a gasit singura acea cale de scapare. Un om foarte timid sau retras, inhibat, asocial, poate scapa de orice inhibitie sau prejudecata în momentul în care îsi ia o masca, fie ea de animal sau de altceva, iar acest lucru este benefic pentru el, îl face fericit, expresiv, creativ. Nu e nimic nou sub soare, e doar mai expus decât a fost, atâta tot. Acum aflam mult mai repede si mai în detaliu informatii. În trecut, înainte de mijloacele de comunicare în masa, nu puteam face asa ceva, dar asta nu înseamna ca nu se întâmpla nimic din ce ne minunam noi azi, chiar si din cele mai aberante chestii, unele „fara precedent”. Lucrul ciudat e altul, anume ca multa informatie este manipulata în asa fel încât sa nu ajunga în anumite locuri, sau sa ajunga sub o alta forma. De exemplu, noi, în România, nu primim pe canalele de stiri oficiale decât noutati despre o mica parte a lumii, bula noastra, una dedicata anume noua, în special cea occidentala. Rareori ne mai parvin informatii despre ce se întâmpla în parti îndepartate, „neinteresante” si asta nu pentru ca nu exista posibilitati de transmitere, ci pentru ca cineva, undeva face o selectie ca sa ne „protejeze”, sa nu cumva sa fim „afectati emotional”. De exemplu, daca în Kirghizstan a avut loc o alunecare de teren în care au murit 20 oameni, sunt mari sanse ca aceasta stire sa nu apara pe canalele noastre decât daca cineva o cumpara, sa zic asa, si ne-o trimite mai departe. Noi nu aflam decât ce vrea cumparatorul, cu alte cuvinte. Daca, însa o alunecare de teren asemanatoare s-ar întâmplat în SUA, în vecinatatea noastra sau chiar la noi în tara, cu siguranta am afla la prima ora. Plus ca sunt si o multime de interese la mijloc, dar despre asta, poate alta data. Ce voiam sa zic e ca noi, oamenii, si ceea ce facem e la fel cu ce am fost si ce am facut de la asa-zisa Revolutie Cognitiva încoace, adica de câteva zeci de mii de ani în urma de când am început sa gândim si sa ne imaginam lucruri care nu exista cu adevarat în realitatea înconjuratoare. Sa cream, cu alte cuvinte, propria noastra realitate. Se fac acum multe valuri, de pilda, pe subiectul identitatii. Uite, zic unii, au luat-o razna oamenii, barbatii se identifica drept femei sau invers (transgender), albii drept negri si invers (transracial), prostii drept destepti (transintelligence*... sic!) si asa mai departe. Ce e nou cu asta? Nimic. Acest tip de manifestare a existat de mult timp. La triburile amerindiene, se stie, nu era nicio problema când un barbat se considera femeie, nu voia sa mearga la vânatoare sau la razboi cu ceilalti posesori de organ masculin, si statea doar cu femeile si copiii. Nu era alungat, nu era batut, castrat sau altele asemanatoare. Era denumit ceva de genul Gazela cu Bilute si lasat sa traiasca în voia lui, în cadrul comunitatii. Asadar, erau si pe atunci „nebuniile” astea numai ca nu exista nimeni care sa le puna pe Internet în asa fel încât sa le afle toti. Nu e rau ca cetatenii se autosesizeaza, vigilenta sociala e si trebuie sa fie la ea acasa, si asta nu e rau, pentru ca ea asigura practic ca unele lucruri sa nu scape de sub control, dar sa nu credem ca va exista vreodata pericolul ca toti oamenii sa o ia razna si sa se identifice fiecare în ceva ce nu exista, sa fim seriosi. Cea mai mare parte va ramâne în zona general acceptata vrând-nevrând si nu o va putea da nimeni afara. Am aflat, apropo de asta, si ca fapt divers, de un fenomen interesant, pentru cine e pasionat de observatie sociala, psihologica si altele din astea. Este vorba despre identificarea unui om printr-un animal sau chiar planta (transpecies - transpecii), adica atunci când cineva se crede ceva (eng. „fursona” – persoana cu blana). Nu este de neglijat, în SUA, Canada si Australia exista procentaje destul de mari ale celor care au îmbratisat aceasta „optiune”. Si nu e vorba doar despre copii care se cred câini sau pisici, ci si despre oameni în toata firea care umbla 24 de ore din 24 îmbracati în costume de animale si se comporta ca atare. Au fost câteva cazuri care au razbatut pe Internet pâna la noi si care nu apar decât daca le cauti asiduu, tocmai pentru ca, asa cum spuneam, nu au fost luate în vizor de canalele principale de stiri ale noastre. Într-o scoala din Brisbane, Australia, o fata, de exemplu era pisica. Se îmbraca în fiecare zi ca o blanoasa, mergea chiar în patru labe si nu vorbea la ore pentru ca „nicio pisica nu vorbeste”. Profesorii cica s-au gândit ce s-au gândit si au ajuns la concluzia sa o lase în voia ei atât timp cât nu deranja clasa, si chiar asa au si facut. Eleva, pardon, felina respectiva si-a facut o gaura în uniforma la fund ca sa lase loc sa iasa coada... Un alt baiat, tot din Australia, s-a crezut câine, dar parintii nu l-au înteles si l-au dus la un psiholog care, din nefericire, l-a vindecat. De ce zic din nefericire? Pentru ca refugiul într-o alta identitate vine de fapt dintr-o problema de personalitate mai mult sau mai putin grava care a gasit singura acea cale de scapare. Un om foarte timid sau retras, inhibat, asocial, poate scapa de orice inhibitie sau prejudecata în momentul în care îsi ia o masca, fie ea de animal sau de altceva, iar acest lucru este benefic pentru el, îl face fericit, expresiv, creativ. Baiatul respectiv a pierdut câinele din el, dar e posibil sa fi gasit un sarpe în loc. În SUA, fenomenul este atât de raspândit, ca la un moment dat parintii copiilor dintr-o scoala au protestat pentru ca odraslele lor s-au trezit cu litiere pentru câini si pisici la banci, în cazul în care vreo unul voia sa îsi ia masa acolo. La ei statul garanteaza libera exprimare prin Primul Amendament din Constitutie, de aceea sunt o gramada care se cred nu doar câini si pisici, ci tot ce le trece prin cap, de la extraterestri si îngerasi, pâna la vampiri sau creaturi mitologice. E drept ca multe sunt cu conotatii sexuale, ca, deh, asa merg lucrurile, dar nu e nicio problema, nici sexul nu e ceva nou... Pentru ca, repet, aceste manifestari au existat dintotdeauna în om, de când si-a dat drumul imaginatiei sa zboare, si nu va putea niciodata sa si le inhibe. Sa ne amintim de triburile primitive pe care le-a mai prins modernitatea si de la care am învatat multe despre trecut. Toti au avut si mai au înca impulsul de a-si asuma viata si comportamentul unui animal sau al unei plante pe care o admira, o pretuiesc sau de care se tem, dar care le inspira forta sau alt sentiment puternic. Enumar doar câteva din extrem de diversele si creativele nume de oameni reali amerindieni: Black Hawk (Soimul Negru), Cornstalk (Tulpina de Porumb), Crazy Horse (Calul Nebun), Sitting Bull (Taurul care Sade), Dustu (Broasca de Primavara), Kele (Vrabia), Onacona (Bufnita Alba), Tatonga (Caprioara cea Grasuta), Tokala (Vulpea) etc.   * Termen inventat de autor.   Briscan Zara este scriitor si publicist