1 Martie: Şnurul împletit dintr-un fir alb şi unul roşu semnifică dorinţa despărţirii de iarnă, un vestitor al înnoirii

Martisorul, un snur împletit dintr-un fir alb si unul rosu, inclus în lista reprezentativa a Patrimoniului imaterial UNESCO si care, potrivit legendei, ar fi fost tors de Dochia, este un simbol al trecerii de la iarna la primavara si un vestitor al înnoirii. El aduce speranta, bucuria, iubirea si concilierea în vietile celor care îl daruiesc sau îl primesc. Martisorul este daruit mai întâi între oameni, apoi este oferit plantelor si, prin extensie, întregului Univers. Astfel, prin raspândirea martisorului, omul doreste sa echilibreze principiile contrare si complementare care îi guverneaza Universul, precum viata-moartea, lumina-întunericul, vara-iarna, masculinul-femininul, semnificatii cuprinse în albul si rosul snurului, potrivit enciclopedia-dacica.ro. Martisorul consta într-un banut de aur Pe vremuri, martisorul consta într-un banut de aur prins de un gaitan de matase împletit cu fire albe si rosii, pe care persoana care îl primea îl purta la gât pâna când întâlnea primul trandafir înflorit, pe crengile caruia depunea apoi darul primit. Banutul însemna Soarele la trecerea dintre anotimpuri, îmbelsugarea, iar firele albe si rosii ale gaitanului însemnau fata alba ca un crin si rumena ca o roza. Martisor, Martisug sau Mart a fost consemnat de etnologii începutului de secol XX ca obicei de 1 martie, prezent nu numai la români, dar si la bulgari si albanezi. Taranii pastrau obiceiul în fiecare început de primavara, ca semn protector împotriva bolilor si a nenorocului. Copiilor li se lega o moneda de argint la mâna cu un fir rasucit de lâna sau de bumbac alb si rosu ca sa fie feriti de boala, pe care acestia îl legau dupa 12 zile în pom ca sa fie pomul roditor. Vitelor li se agata fir rosu cu alb ca sa fie sanatoase si la fel, bune de rod, potrivit cercetatorilor de la Muzeul National al Taranului Român. O alta varianta de martisor autentic presupune ca snurul bicolor sa fie decorat la capete cu câte un ciucur: unul alb, sub forma unei reprezentari antropomorfe masculine, si unul rosu, sub forma unei siluete feminine. Unirea masculinului, prin intermediul snurului, cu femininul reprezinta în context reconcilierea principiilor contrare la nivel teluric si cosmic, dupa cum afirma cercetatoarea Sabina Ispas.  Martisorul era confectionat doar din lâna rosie sau neagra În unele sate din Moldova snurul era confectionat doar din lâna rosie sau neagra, amintind de amuleta folosita împotriva deochiului, destul de raspândita în trecut. În alte localitati, martisorul era tricolor, în doua variante cromatice - rosu, alb si verde sau rosu, alb si negru, asa cum reiese din informatiile oferite de localnici din satul Hagi-Curda, o localitate cu populatie preponderent româneasca, aflata în prezent în Ucraina. Si moldovenii stabiliti în nordul Caucazului la mijlocul secolului al XIX-lea au pastrat varianta martisorului tricolor, cu firul negru. Conform studiilor etnologice, martisorul este strâns legat de traditiile Anului Nou, sarbatorit în trecut în luna martie, ca forma primitiva de celebrare a Anului Agrar, corelat cu ciclurile vegetative si astronomice. Preluat de lumea urbana si devenit moda, firul de bumbac, uneori fir de argint sau de aur, este purtat drept colier si podoaba, tinut la piept, primit ca suvenir si, mai nou, drept cadou. În prezent, martisorul este oferit si virtual, pe platformele de socializare, prin imagini sau animatii haioase. Legende O poveste legata de Martisor spune ca Soarele a coborât pe Pamânt în chip de fata frumoasa, pe care un zmeu a furat-o si a închis-o în palatul sau, astfel ca lumea întreaga a cazut în mâhnire. Vazând ce se întâmpla fara Soare, un tânar curajos a învins zmeul în lupta si a eliberat fata, care s-a urcat înapoi pe Cer în chip de Soare. A venit primavara, oamenii si-au recapatat veselia, însa nimeni nu si-a amintit de tânarul luptator care zacea în palatul zmeului, dupa luptele grele ce le dusese. Sângele cald al tânarului s-a scurs pe zapada, pâna când el a ramas fara suflare, iar în locurile în care zapada s-a topit, au rasarit ghiocei - vestitori ai primaverii. La români, martisorul, ca obiect simbolic, este corelat si cu Dochia, personaj mitologic, a carei zi era sarbatorita la 1 martie. Cercetatorul Ion Ghinoiu spune despre snurul de martisor ca este o funie a timpului, de 365 sau 366 de zile, toarsa de însasi legendara Dochie, în timp ce urca cu oile la munte. Asemanator ursitoarelor care torc firul vietii copilului la nastere, Dochia toarce firul anului primavara, la nasterea timpului calendaristic. Un mit din Moldova legat de martisor spune ca în prima zi a lunii martie, frumoasa Primavara a iesit la marginea padurii si a observat ca într-o poiana, sub o tufa de porumbari, de sub zapada, rasare un ghiocel. Ea s-a hotarât sa îl ajute si a început sa dea la o parte zapada si sa rupa ramurile spinoase. Iarna s-a înfuriat si a chemat vântul si gerul sa distruga floarea. Primavara a acoperit ghiocelul cu mâinile ei, dar s-a ranit la un deget din cauza maracinilor. O picatura de sânge fierbinte a cazut peste floare si a facut-o sa reînvie. În acest fel, Primavara a învins Iarna, iar culorile martisorului simbolizeaza sângele ei rosu pe zapada alba. Martisorul, o traditie veche de 8.000 de ani? Cercetarile arheologice efectuate pe teritoriul României au scos la iveala amulete asemanatoare cu martisorul, datând din urma cu aproximativ 8.000 de ani. Amuletele reprezinta niste pietricele perforate si purtate la gât sub forma de coliere. Pietricele amuletelor erau vopsite în alb si rosu, aranjate alternativ. Se presupune ca albul si rosul au fost preferate, întrucât, în acele timpuri, venirea primaverii era întâmpinata cu ritualuri ce constau în sacrificii umane sau animale, cu scopul de a îmbuna zeii. Astfel, în ritual, rosul sângelui era asociat cu viata, fertilitatea, adoratia si sacrificiul, iar albul era legat de puritatea zapezii, a ghetii si a norilor. Astfel, albul si rosul, puse laolalta, ar semnifica dorinta despartirii de iarna. Sarbatoarea Martisorului se mai întâlneste la aromâni, la bulgari, care o numesc Martenita, dar si în Macedonia si Albania. La 6 decembrie 2017, Martisorul a fost acceptat pentru a fi inclus în lista reprezentantiva UNESCO a Patrimoniului imaterial al umanitatii. Decizia a fost luata în cadrul sesiunii Comitetului Interguvernamental pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial de la Jeju, Coreea de Sud.