Legea junglei – Level 2

Pe scurt, lumea animala se împarte în prazi si pradatori. Mereu va fi câte un bivol, o antilopa sau un mistret care va cadea prada leilor, tigrilor, hienelor si altora asemenea. Nu e nimic nedrept aici, toti trebuie sa supravietuiasca, si fara lupta nu se poate, e lantul trofic care se sustine singur. Asta este legea junglei – Level 1. Toti o cunoastem, atât teoretic, cât si practic. E drept ca la noi, oamenii, nu se mai pune astfel problema, noi nu mai „jucam” efectiv la acest nivel, sau, cel putin, asa pretindem. Primesc de ceva vreme pe feed-ul de pe retelele de socializare reel-uri cu animale salbatice. La început le-am ignorat, dar pe parcurs am fost atras tocmai de realismul lor crud, necenzurat, neestetizat de nimic, neatins de nicio corectitudine politica. Sunt natura pura. Vad zilnic cum o caprioara se adapa dintr-o apa si e însfacata într-o clipita de un crocodil apoi târâta în adâncuri. Mai vad cum un grup de leoaice ataca o zebra cu pui, zebra mama încearca sa îsi apere progenitura, dar în cele din urma e nevoita sa se retraga si sa-l abandoneze. Leii rup din cel mic carne în timp ce acesta înca se mai zbate. Toate filmele sunt facute de oameni aflati în masini la fata locului, se vede asta uneori când camera se misca. Un grup de lei ataca un bivol ratacit de turma. Acesta se lupta singur, ceilalti se uita doar precauti, încearca sa se apropie, dar nu îndraznesc. Uneori mai apare câte unul curajos în viteza care ia în coarne un leu. E o victorie, dar una temporara pentru ca bivolul cazut e deja pe meniu. O hiena surprinde o antilopa si o apuca cu coltii de spate. Antilopa se zbate sa scape, sare, se smunceste, alearga, dar hiena nu da drumul. Nici nu încearca sa apuce mai bine pentru ca stie ca poate sa o scape, o tine pur si simplu strâns lasându-se târâta de victima „atâta timp cât va fi nevoie”. Într-un final antilopa oboseste, cum era de asteptat, si se lasa trântita la pamânt. Hiena o apuca mai bine, iar dupa ea vin si altele. Un leu mare si agil ataca un grup de bivoli, prinde unul si i se arunca în spate. Exact ca hiena, se tine strâns cu dintii si cu ghearele. Bivolul are coarne foarte ascutite si puternice, dar nu poate ajunge cu ele pe propriul spate pentru a lovi leul. Si acesta oboseste, în cele din urma. Ceilalti bivoli din turma s-au oprit din alergat si se uita la scena. Leul îsi schimba pozitia, îl apuca de gât pe cel cazut si se lasa cu toata greutatea lui în jos. Deznodamântul e destul de clar. Din nou se mai întâmpla ca o cornuta din turma sa atace leul. Am vazut scene în care acesta din urma este aruncat câtiva metri în sus de lovitura puternica. Am vazut mai multi bivoli spulberând un grup de lei. Am vazut si un leu atacat furibund de o turma de bivoli, luat în coarne, calcat în copite. Nici el nu mai avea nicio sansa. Deja se târâia, coloana îi fusese zdrobita. Un alt leu avea un corn de bivol rupt înfipt în sold. Un leopard prinde din fuga o lama si i se încolaceste de gât. Lama se opreste brusc si scutura leopardul de pe ea. Îl calca în picioare, dar felina pare ca nici nu a bagat în seama miscarea si ca e facuta din cauciuc, se ridica fulgerator si se arunca din nou în spatele prazii. Scena se repeta de mai multe ori pâna ce leopardul oboseste si abandoneaza lupta. Într-o alta scena un ghepard încearca sa urce într-un copac un rest de antilopa, dar o hiena prinde restul de un capat subtire si nu-i da drumul. Sunt momente lungi în care ambii pradatori stau nemiscati într-o tensiune parca perpetua tragând fiecare în partea lui. Dar niciunul nu cedeaza. Din când în când ghepardul mai smulge prada încercând s-o scape din coltii adversarului, dar tenacitatea, forta si rezistenta hienei învinge. Ghepardul da drumul din gheare si pierde masa. Un alt leopard se adapa dintr-o apa. E o imagine atât de frumoasa cu acest animal superb, parca luat dintr-o pictura. Dar deodata este însfacat de cap de un crocodil care îl târaste în apa învârtindu-l pentru a-l rupe si a-l îneca. E pierdut. O leoaica a prins un pui de porc mistret, dar imediat este atacata de mama puiului care îsi elibereaza progenitura pentru moment. Un grup de leoaice ataca brusc o alta leoaica. Aceasta scapa cu viata, dar e ranita tare, se îndeparteaza schiopatând. Doi lei masivi prind o hiena si o rup practic în doua cu o ferocitate si o rapiditate incredibile, apoi o abandoneaza. Pe scurt, lumea animala se împarte în prazi si pradatori. Mereu va fi câte un bivol, o antilopa sau un mistret care va cadea prada leilor, tigrilor, hienelor si altora asemenea. Nu e nimic nedrept aici, toti trebuie sa supravietuiasca, si fara lupta nu se poate, e lantul trofic care se sustine singur. Asta este legea junglei – Level 1. Toti o cunoastem, atât teoretic, cât si practic. E drept ca la noi, oamenii, nu se mai pune astfel problema, noi nu mai „jucam” efectiv la acest nivel, sau, cel putin, asa pretindem. Nu mai apelam la violenta fizica, este sub demnitatea noastra, noi am evoluat. În situatii limita, care sunt foarte rare, unii dintre noi mai sunt înca nevoiti sa apeleze la instinctul de supravietuire pentru a scapa cu viata, utilizându-si dintii din dotare, pumnii, picioarele. De multe ori reusim, iesim învingatori, dar nu întotdeauna. Fie ca suntem atacati de animale, de elemente ale naturii sau de alti oameni, lupta fizica, zbaterea pentru viata, fuga înca ne mai salveaza uneori. Alteori nu. La acest nivel nu conteaza cine esti, cum te cheama, al cui esti, important e sa ai cel putin una dintre urmatoarele calitati absolut necesare: forta, viteza, tenacitate, rezistenta. Iar ele trebuie sa fie la dispozitie aici si acum, altfel sunt inutile. Daca esti bivol, trebuie sa ai forta coarnelor, daca esti antilopa trebuie sa ai viteza, daca esti hiena, tenacitate, daca esti leu, ai forta si rapiditate. Si toti trebuie sa aiba rezistenta, cu cât aceasta este mai mare, cu atât sansele de supravietuire sunt, si ele, mai mari. Dar noi „jucam” acum altfel, noi nu mai traim în jungla, nu mai mâncam carne cruda, ci în societate si mâncam mâncaruri gatite. Suntem organizati pe tari, pe natiuni, pe uniuni interstatale, fiecare cu caracteristicile lor proprii. Dar sa stiti ca nu e complet diferit, totul e de fapt identic, doar ca actualizat, adaptat pentru un nivel superior de lupta. Exact ca într-un joc video, probele sunt aceleasi, doar ca armele din dotare, hartile, skin-ul si adversarii sunt updatati. Acum fiecare tara reprezinta un animal si toate aceste animale continua exact aceeasi lupta pentru supravietuire pe care am descris-o mai sus. Nu e nicio diferenta. Fiecarui animal din jungla îi corespunde o tara. Rusia, ca un urs, s-a aruncat asupra Ucrainei, reprezentata, sa zicem, de un bivol, a prins-o cu coltii de spate si o tine strâns. Ca în savana africana, ceilalti bivoli din turma se uita la scena. Unii mai intervin, încercând sa loveasca ursul cu coarnele, dar chiar daca e lovit, acesta nu da drumul strânsorii. Stie ca daca e suficient de rezistent, va câstiga. Un leopard precum Israelul ataca furibund Fâsia Gaza, reprezentata de un porc mistret care a îndraznit sa dea navala în teritoriu strain crezând ca va realiza ceva cu coltii lui mici. Acum el, puii lui si ceilalti ca el vor deveni tinta preferata de vânatoare din urmatorul deceniu a leopardului. China sta la pânda ca un tigru sa însface Taiwanul, când situatia va fi prielnica, si sa îl urce în copacul lui pentru a-l devora în liniste. Câinii salbatici africani, în persoana tribului Houthi, ataca în haita navele din Marea Rosie, iar câte un leu cu steagul americii atârnat de coada mai intervine în viteza si îi împrastie. Acestia însa nu renunta, dau târcoale si musca în continuare pentru ca asa e natura lor, si au si ei nevoie de mâncare. Hienele stau pe margine si asteapta resturi de la alte prazi, si mai musca din când în când ce apuca, lor le este indiferent cine pica, important e sa aiba ce mânca la sfârsit. Exemplele pot continua, sunt la fiecare pas si nu sunt întâmplatoare. Asta pentru ca, asa cum am spus, cineva trebuie sa fie prada, iar altul pradator. Mii de oameni mor în aceste conflicte primitive cu iz chipurile civilizat, dar, din pacate, acestia nu mai sunt mâncati, ei nu mai fac parte din lantul trofic, ci sunt pur si simplu îngropati ori abandonati sa putrezeasca pe câmp. E mare pacat, mare pierdere, atâta carne ar hrani întreaga Africa flamânda timp de zeci de ani…   Briscan Zara este scriitor si publicist