„Stai, fă, nu te zbate degeaba. Îndură!”. Analiza unui cunoscut lingvist originar din Iaşi despre limbajul lui Putin

Privind cu scârba la interviul luat de o sluga mizerabila (alungata de la Fox!) tiranului sociopat de la Kremlin, am început sa ma întreb „cum de s-a putut ajunge atât de departe?” Astfel încât am recitit câteva dintre articolele publicate de mine aici, în ultimul deceniu, pe aceasta tema. Le reunesc pedagogic, mentionând data aparitiei la final, pentru cei care mai judeca înca si, vorba cronicarului ca „sa sa stie!”. „Stai, fa, nu te zbate degeaba. Îndura!i”. Acest crestinesc îndemn la conservarea energiei e o expresie ruseasca specifica lumii interlope moscovite, des utilizata la violuri în grup. Deloc surprinzator, ea a tâsnit firesc si de pe buzele unui „pitic palid si reptilian” – dupa formularea concisa din notele Madeleinei Albright, cu referire la proxima lui victima, într-o convorbire cu Macron, la Kremlin când acesta se iluziona ca poate opri razboiul. În decembrie 1988, la New York, Ronald Reagan, cel mai important presedinte american postbelic, l-a convins pe prietenul sau Mihail Gorbaciov sa semneze un acord prin care era asumata încheierea Razboiului Rece. Urmarea a fost inevitabila: în anul 1989, mai pasnic sau mai violent, tarile din „lagarul socialist” si-au rasturnat regimurile opresive comuniste, iar doi ani mai târziu, când bulgarele de zapada al libertatii n-a mai putut fi oprit, se prabusea si regimul criminal sovietic, singurul totalitarism al secolului al XX-lea care mai agoniza. Odata spulberata Uniunea Sovietica, tarile din componenta ei si-au luat, dupa puteri, „câta independenta au putut” si au devenit state de sine statatoare, scapate de sub jugul împilator al ocupantului rus care, santajist prin natura, le-a cedat suveranitatea cu conditia ca întreg arsenalul nuclear sa fie transferat în Rusia. Acesta a fost pretul asumat si de catre Ucraina care, în 1994, prin acordul de la Budapesta, dadea înapoi 1900 de focoase nucleare sovietice pe care le detinea în schimbul garantarii suveranitatii în conformitate cu Actul final de la Helsinki, din 1975, prin care frontierele postbelice în Europa si emisfera nordica erau garantate si considerate inviolabile. Rusia a semnat, în fata Statelor Unite si a Marii Britanii (si ele cosemnatare), ca nu va afecta niciodata suveranitatea statului independent Ucraina. Poate ca asta ar fi trebuit sa-si aminteasca Vladimir Putin atunci când, schimonosit de furie si ura, a tinut lumii întregi acea caraghioasa (si mincinoasa!) lectie de istorie a relatiilor ruso-ucrainene din Cursul scurt de îndoctrinare de la KGB. Dornic de mic sa faca parte dintr-un organ de represiune, Vladimir Vladimirovici este finalmente angajat de KGB în ciuda nevolniciei fizice si a unui intelect mediocru. Recrutorul a fost impresionat, se pare, de lipsa de scrupule si de spirit de conservare dovedite în timpul selectiei. De altfel, cruzimea iresponsabila cu care ignora pericolele va fi marca sa constanta în evaluarile politiei politice sovietice. Slab ca spion (STASI l-a reperat imediat si exista pe net documentele despre el), maiorul Putin traieste în vila KGB-ului din Dresada oroarea de a fi tinta mâniei populare la caderea zidului Berlinului astfel încât toata viata va urî cu putere orice forma de manifestatie publica, democratica, împotriva tiraniei. Revenit acasa este plasat, ca un simplu siloviki, în primaria Leningradului unde va ajunge viceprimar si, în 1992, dupa caderea URSS-ului, va fura dezinvolt ajutorul occidental de 200 de milioane de dolari destinat populatiei orasului. Odata trecut acest test, zarile i-au fost deschise si a fost plasat sef de cabinet al presedintelui Eltîn, cu care face o întelegere pe care a respectat-o, de a fi propulsat presedinte al Rusiei în schimbul garantarii linistii fostului presedinte si al familiei acestuia. Ajuns la putere printr-o înscenare sângeroasa (câteva blocuri din Moscova aruncate în aer de presupusi „teroristi ceceni”) îsi arata de la bun început adevarata fata pentru cei care au avut ochi de privit si urechi de ascultat. „Îi vom îneca în buda [pe ceceni]!”, declara viteazul din buncarul de la Kremlin care nu ezita sa-si omoare sute de concetateni, copii si civili nevinovati, ordonând foc nediscriminatoriu pentru a lichida teroristii caucazieni care luasera ostatici în scoli sau teatre. Executia jurnalistilor critici cu regimul sau dictatorial, asasinarea transfugilor incomozi repliati în tari democratice, uciderea cinica în chiar Piata Rosie a principalului competitor politic si otravirea sadica a oponentului sau, în vazul întregii lumi sunt adevaratele fapte de arme ale acestui mare razboinic chinuit de „complexul Napoleon”. Dusmanul politic, Navalnîi, este salvat de Germania (ceea ce nu-l împiedica pe doctorul rus care-l ajutase în prima instanta sa „sara” de la ultimul etaj a clinicii!), fiind imediat întemnitat barbar de justitia obedienta a dictatorului în urma unor procese trucate. Acesta este profilul „liderului neînfricat” care a creat artificial, prin agresiune, zone tampon controlate de armata lui la granita cu toate fostele state sovietice, devenite independente, pentru a le putea hartui si ameninta cu invazia, precum a facut în Georgia în 2008. Pâna în 2014 când, batjocorind orice urma de respect a legilor internationale si a tratatelor semnate de propria tara, invadeaza Crimeea, deschizând dezinvolt poarta mecanismului prin care un alt scelerat a ajuns sa agreseze Europa, în 1939. Anchluss-ul Crimeei, „Regiunea sudeta” a Donbasului si invadarea Poloniei/Ucrainei de azi nu mai au nevoie de decriptari prea sofisticate. Deocamdata fara antisemitism si crematorii de lagar, doar cu rachete trase în blocuri de locuinte. Dincolo de prostia cosmica a diplomatiei occidentale, care a crezut ca poti avea o partida eleganta de scrima [diplomatica!] cu un troglodit care-ti împinge o maciuca în crestet înainte de a-ti pune manusile, ramâne, totusi, de descifrat ce e în capul acestui tiran care, iresponsabil, arunca în aer toata structura de securitate, de functionare postbelica, a Europei. Într-o serie de subtile analize în materialele sale de la Europa Libera sau pe blogurile personale („Cabal în Kabul” si „Live blog: Criza din Ucraina”), Dan Alexe, jurnalist si scriitor emigrat din Iasi în Belgia înca din 1988, stralucit lingvist si cunoscator (între altele!) al dialectelor caucaziene si al limbilor slave, fost corespondent la fata locului în timpul razboiului din Cecenia, ofera câteva chei extrem de interesante de citire a lui Vladimir Putin. Cea mai pertinenta releva ca, în realitate, limbajul dictatorului de la Kremlin este extrem de marginit si agresiv, tipic pentru subcultura gangsterilor moscoviti, lucru care se pierde în traducerile oficiale unde translatorii, siderati, moduleaza politicos formularile grosolane si vulgare ale unui personaj obsedat de putere si violenta (facuta, desigur, prin intermediari, nu precum în caraghioasele sale filme de propaganda unde se lupta cu tigri albi sau, la fiecare scufundare gaseste câte o amfora greceasca în mare!). Rusia, arata Dan Alexe, este condusa de o elita razboinica cu mentalitate si limbaj de interlopi pentru ca între mafiile criminale si mafia de stat s-a creat o întretesere greu de descifrat, tricotata de serviciile de securitate. Obisnuinta de a folosi argoul mat specific banditilor a modelat si cadrele mentale ale lui Putin si perceptia ca într-o disputa se negociaza cu pistoalele pe masa si o câstiga doar cel mai rapid si lipsit de scrupule care-si termina adversarul. Aceasta filosofie de viata a mafiotilor se numeste „razborka” si ea sintetizeaza politica de stat a lui Putin. Sub aparenta stapânire de sine cinica, rece, nu se afla decât un golan timid, obisnuit ca „gasca” sa se bata în locul lui si el sa apara la final, flegmatic, ca seful care cere dreptul de a fi primul la viol. Totusi, din fericire, sub presiune îsi pierde calmul devoalându-si adevarata fata.ii P.S. Cum e în plina desfasurare un acerb razboi informational, as semnala o pancarta care ar trebui sa dea de gândit unor complexati locali, idioti utili (exact denumiti „putincuristi”!) care traiesc violenta si tupeul prin delegatie: „Vladimir, n-ar fi mai bine sa ardem etapele si sa trecem direct la faza în care te sinucizi cu cianura în buncar?” [01 martie 2022]   iPudibonda cum o stim, presa occidentala a tradus, candid, aceasta expresie brutala cam asa: „Fie ca îti place sau nu, îndura, frumusetea mea!” si nici nu a facut prea mult tam-tam în fata acestei iesiri golanesti. iiCum a fost momentul în care, la o conferinta de presa la Bruxelles, a reactionat isteric la o întrebare banala despre drepturile omului în Cecenia. Scrie Dan Alexe, prezent acolo: „Deodata, fata lui Putin s-a descompus într-un rictus metalic, ochii i-au devenit o fanta serpeasca, iar el a sâsâit (în ruseste desigur), facând sa înghete si traducatorii: Daca va plac atât de mult musulmanii extremisti si vreti sa va depreputati pentru asta, va invit la Moscova. Avem specialisti buni, va garantez ca am sa recomand sa v-o taie în asa fel încât sa nu va mai creasca niciodata.”   Florin Cîntic este istoric, director al Arhivelor Nationale, Filiala Iasi si scriitor