Navete spaţiale (2)

Naveta Buran a avut o soarta tragica, sfârsind ca o victima a subrezeniei atât la propriu, cât si la figurat a sistemului politico-economic sovietic/ rusesc. Astfel, la 12 mai 2002, naveta a fost strivita atunci când peste aceasta s-a prabusit acoperisul hangarului în care era adapostita la cosmodromul Baikonur. A fost un final trist si nemeritat pentru un vehicul spatial de asa o maretie, o naveta spatiala trebuind sa sfârseasca ori în misiune, ori într-un muzeu, a doua varianta fiind, evident, de preferat! Bineînteles ca sovieticii nu puteau sta ca simpli observatori la acest spectacol mediatic reprezentat de navetele americane. Trebuia facut ceva pentru a se demonstra superioritatea economiei sovietice, a programului spatial sovietic si, bineînteles, a orânduirii socialiste sovietice fata de imperialismul american. Dupa dezastrul din 1986 al navetei Challanger, nu exista emisiune de stiri la televiziunea centrala sovietica în care sa nu se dea imagini cu explozia navetei americane, chiar si dupa ce trecusera câteva luni bune de la evenimentul cu pricina, comentariile având, evident, un puternic substrat ideologic. Programul sovietic destinat navetei spatiale a fost extrem de ambitios si ...s-a întins pe 18 ani, a implicat aproape un milion de specialisti, 1.286 companii si 86 de ministere si departamente, asa cum aflam dintr-un excelent serial publicat de Cristian Român în revista Stiinta si tehnica acum doi ani. Sovieticii analizasera eficienta unui astfel de sistem spatial înca de prin anii 1972-1974 si ajunsesera la concluzia ca o naveta spatiala se justifica numai daca se plaseaza pe orbita, anual, încarcaturi de 10.000 tone (încarcatura unei navete este de 30 tone!). În 1976 se da unda verde pentru naveta sovietica, trecându-se peste toate reticentele anterioare, motivul principal fiind acela ca americanii aveau deja un avans în acest domeniu, în care miza militara era foarte importanta. Bineînteles ca rusii au încercat sa recupereze decalajul fata de americani si au pus mâna pe o gramada de studii legate de cercetarile pe care acestia le faceau în legatura cu naveta pe care o vor lansa în 1981. Nu insistam asupra cailor prin care s-au obtinut aceste informatii! Complexul orbital Energia-Buran era constituit din naveta propriu-zisa Buran (viscol) si complexul de rachete Energia compus dintr-o racheta centrala care functiona cu hidrogen lichid si patru rachete auxiliare alimentate cu kerosen si oxigen lichid. Buran semana mult cu naveta americana, desigur, din pura întâmplare! Avea o cala în care se puteau depozita 30 de tone la decolare si 20 de tone la aterizare, precum si locuri pentru 10 cosmonauti. Diferenta fundamentala era aceea ca Buran era complet automatizata, putând executa în mod independent toate fazele de zbor. Ca si la americani, o problema o constituia testarea si transportul navetei si a componentelor sistemului de lansare la cosmodromul Baikonur, în Kazahstan. Daca americanii au folosit pentru aceasta treaba un Boeing 747, rusii aveau posibilitatea utilizarii unui bombardier strategic Miasiscev M 4 Molot (ciocan, cod NATO Bison), care însa nu facea fata unor astfel de misiuni, motiv pentru care s-a trecut, în 1986, la proiectarea unui avion de transport de tip Antonov. Astfel ca, în 1988, a aparut la Kiev, la Fabrica de avioane Antonov, cel mai mare avion din lume, An-225 (cod NATO Cossack-Cazac), denumit Mria (visul în limba ucraineana), cu sase motoare care dezvolta o putere egala cu cea a 66 locomotive electrice, cu o sarcina utila la 250 tone si cu masa maxima la decolare de 600 tone. Singurul exemplar aflat în exploatare a fost distrus pe aeroportul din Kiev, la începutul razboiului din Ucraina. Au fost executate mai multe teste, care au avut în vedere, în primul rând, studierea comportarii scutului termic. Astfel, în 1982 a fost construita o macheta la scara 1:2, denumita BOR-4 (acronim de la sintagma în limba rusa pentru Rachetoplan Orbital Nepilotat), iar pentru studierea performantelor aerodinamice ale navetei s-a construit BOR-5, în 1985. Toate aceste teste, ca si întregul program Energia-Buran s-au desfasurat într-un secret total pâna în perioada 1987-1988, când, datorita noilor schimbari produse în U.R.S.S., schimbari determinate de Mihail Gorbaciov, tot programul se declasifica. Astfel, asa cum aflam din serialul lui Cristian Român, în 1988, în ziarul Pravda se publica un amplu articol, semnat de Boris Gubanov, seful programul Energia-Buran, în care era confirmat faptul ca primul zbor va fi unul nepilotat: „Rolul zborurilor pilotate ale unor asemenea vehicule nu este tocmai clar, cel putin asta este opinia mai multor specialisti. O imitare oarba a calatoriilor aeriene nu este relevanta în acest caz. Primele vor ajunge în spatiu vehiculele automate, iar oamenii vor urma mai târziu. În viitor, spatiul va fi locul de munca al vehiculelor automate. Rolul oamenilor va fi legat, probabil, de cercetari si anumite operatiuni de întretinere. Acum avem sarcina sa realizam o aterizare a unei nave spatiale orbitale în regim automat, fara implicarea pilotilor umani. De altfel, un zbor complet automat, de la decolare pâna la aterizare, a fost deja realizat de catre avionul Tu-204”. Prima misiune a navetei spatiale sovietice Buran a avut loc pe 15 noiembrie 1988, dupa mai multe amânari. Asa cum anticipa Gubanov, a fost un zbor fara echipaj uman, naveta fiind complet automatizata. Conditiile atmosferice la lansare si aterizare au fost nefavorabile, fiind peste parametrii normali, dar s-a luat decizia ca zborul sa se efectueze, totusi. De exemplu, Buran …a aterizat cu un vânt lateral de aproape 17 m/s, cu 7 m/s mai mult decât valoarea maxima acceptata prin proiect. Durata zborului a fost de trei ore, dupa ce naveta a înconjurat Pamântul de doua ori. Programul Energia-Buran a fost rapid abandonat, economia sovietica neputând sa suporte cheltuielile uriase pe care acesta le presupunea, deoarece …costul lansarii unei sarcini utile de 20 t pe orbita terestra cu ajutorul lui Buran era de 270 milioane de ruble, în timp ce, daca s-ar fi folosit racheta Proton, costul ar fi fost de numai 5,5 milioane de ruble. Naveta Buran a avut o soarta tragica, sfârsind ca o victima a subrezeniei atât la propriu, cât si la figurat a sistemului politico-economic sovietic/ rusesc. Astfel, la 12 mai 2002, naveta a fost strivita atunci când peste aceasta s-a prabusit acoperisul hangarului în care era adapostita la cosmodromul Baikonur. A fost un final trist si nemeritat pentru un vehicul spatial de asa o maretie, o naveta spatiala trebuind sa sfârseasca ori în misiune, ori într-un muzeu, a doua varianta fiind, evident, de preferat!   Prof. univ. dr. ing. Neculai Eugen Seghedin, cadru didactic si prorector responsabil cu activitatea didactica la Universitatea Tehnica „Gheorghe Asachi” din Iasi