Într-un târziu, obosit de aceste „manevre”, unul dintre prodecani se depărtă spunând: „Eu m-am dus!” Auzindu-l, femeia de serviciu strigă hotărât: „Apăi, domnu' profesor, dacă ne ducem, nu ne mai întoarcem. E drumul ăl făr' de sfârșit. Am plecat, așa se spune corect. Adică mă mai și întorc.” Prodecanul o privi chiorâș, pe sub ochelari, fără să răspundă. Decanul râse însă, intervenind: „Așa, doamnă, ziceți-i! Omul este profesor la Litere și nu știe!” „Ba știe, domnu' decan, da'-i obosit, că-i sesiune!” mai preciză tanti Prună, urmându-și traseul.
Articolul Bucuria etimologiilor apare prima dată în Ziarul de Iaşi - liderul presei ieşene.